În fiecare an, localnicii din Blăjeni organizează o serbare dedicată recoltei de cireşe, deşi fructele au devenit în prezent o raritate în zonă.
Serbarea anuală de la Blăjeni, din judeţul Hunedoara, cândva dedicată recoltei de cireşe, nu se mai deosebeşte în prezent prea mult de alte „nedei“ din Ţara Moţilor. Asta pentru că în zonă cireşele nu se mai coc, iar localnicii au rămas doar cu amintirea vinarsului de cireşe, una dintre cele mai tari băuturi din ţară, şi se cinstesc mai mult cu bere. Muzică populară, mici şi bere
În fiecare an, în cea mai apropiată duminică de 21 iunie, în curtea şcolii din comuna Blăjeni, situată în Masivul Apuseni, e mare sărbătoare. Duminică, încă de dimineaţă, muzica populară urla la difuzoare, băncile din faţa scenei îşi aşteptau publicul, în timp ce audienţa îşi făcea de lucru cu câte-o bere, câte-un mic sau câte-un suc pe la tarabele amenajate pe margine.
Pe vremuri, sărbătoarea satului era o simplă nedeie, improvizată după ce ţăranii din zonă predau cooperativelor comuniste cota impusă din recolta de cireşe. Acum nu mai sunt obligaţi să predea nimic, pentru că mulţi dintre ei nu prea mai au parte de cireşe ca pe vremuri. „Adunam cam o tonă, două de cireşe“
„Când eram eu tânăr, adunam toţi cam o tonă, două de cireşe. O parte o vindeam la târg, la Abrud, o parte o dădeam la stat. La noi, cireşele se coc abia la sfârşit de iunie-început de iulie. Făceam vinars bun, tare de tot, dacă luai o gură ţi se-mburdau ochii-n cap“, îşi aminteşte Candin Leahu (72 de ani).
Cu toate că cireşe nu mai sunt aşa de multe, nici vinars de cireşe nu se prea mai face, lui moş Candin tot îi place mai mult sărbătoarea de acum. Asta pentru că acum sunt maşini mai multe şi vine lume din alte sate, e program folcloric „live“ seara, sunt mai multe tarabe „cu de toate“. Pe scurt, după cum spune moş Candin, „ai mai multe de văzut şi de auzit“. Un pahar de suc şi-o bârfă Ca la orice sărbătoare sătească, bătrânele sunt cele care se aşază din timp pe băncile cu umbra cea mai deasă şi se-mbie cu câte-un pahar de suc şi, mai rar, cu câte unul de bere rece. Doar băuturile reci le fac şi pe ele să uite de vremurile-n care se rupeau crengile sub greutatea acelor cireşe mărunţele şi aproape negre la culoare.
Chiar dacă nu mai este precedată de momentul în care fiecare se lăuda cu recolta lui de cireşe, pentru că majoritatea cireşilor din zonă „au secat“, şi bătrânelor din Blăjeni se pare că le place mai mult cum e sărbătoarea acum. Mai ales că tineri încă mai sunt destui, la fel şi subiectele de bârfă.
„Pă vremea noastră te-ntâlneai cu un fecior, discutai o săptămână-două, iar dacă-ţi plăcea de el îl luai de bărbat şi gata. Dacă nu, venea următorul. Acuma tinerii ăştia stau, discută doi ani, trei, dup-aia fiecare o ia pă cărarea lui“, spune Viorica Stângă (60 de ani). Autorităţile locale susţin că cireşele mici şi negre, cunoscute drept brand al zonei, au dispărut din cauza poluării. „Radiaţiile de la Zlatna, Roşia Poieni, Roşia Montană şi Gura Barza au distrus cireşii. De opt ani, la noi nu se mai fac cireşe. Numai în două zone, câteva familii mai au cireşi care produc. Şi când te gândeşti că erau familii care făceau şi 3-4 tone pe sezon“, spune primarul Nicolae Raţ. În schimb, autorităţile de mediu consideră că producţia de cireşe nu a fost neapărat afectată de poluare.
„Acele exploatări au existat acolo de 50 de ani şi stoparea producţiei de cireşe cred c-ar fi trebuit să apară mai devreme. Pentru a se stabili clar dacă cireşii de acolo nu mai produc din cauza poluării, ar trebui făcută o monitorizare atentă, care să dureze cel puţin 15 ani. Cireşii se prea poate să se fi îmbolnăvit şi din alte motive“, explică Georgeta Barabaş, consilier la APM Hunedoara.
ISTORIC
Tradiţie de câteva decenii
Pe vremea cooperativizării, fiecare familie din comuna Blăjeni trebuia să dea cotele impuse de stat din producţia de cireşe. Astfel, la sfârşit de iunie, început de iulie, oamenii se adunau în centrul satului, predau cota de cireşe, după care încingeau un joc sau o nedeie, aşa cum se spune prin zonă. De prin 1977, sărbătoarea a fost organizată de Sfatul popular, care i-a dat un nume mai general, „La izvorul Crişului“, pentru că din apropiere izvorăşte Crişul Alb. Primăria Blăjeni a extins sărbătoarea la două zile: sâmbăta, cu discotecă pentru tineri, şi duminica - spectacol folcloric pentru cei mai în vârstă.