Editura Evenimentul si Capital

Săraru: Să nu confundăm munca unui popor cu Ceauşescu

c6e416ed5b446f691e079c392d2ebc1a
Autor: | | 29 Comentarii | 0 Vizualizari

Dinu Săraru, controversatul director al Teatrului Mic şi Foarte Mic în Epoca de Aur, povesteşte într-un interviu în exclusivitatea pentru evz.ro, care erau metodele sale de a trişa cenzura.

Una dintre cheile folosite pentru a pune în scenă spectacole considerate un afront la adresa Tovarăşului, era chiar fiul acestuia, Nicu Ceauşescu. În interviul acordat evz.ro, Dinu Săraru povesteşte cum s-a jucat la Teatrul Mic "O scrisoare pierdută", în care era ironizat chiar dictatorul. După ce a cunoscut sistemul îndeaproape, Săraru admite că Ceauşescu a avut şi bune şi rele, însă muncă oamenilor nu trebuie confundată cu personalitatea Tovarăşului şi cultul lui. evz.ro: În perioada cât aţi fost director al Teatrului Mic şi Foarte Mic au fost puse în scenă piese îndrăzneţe, ca „Maestrul şi Margareta”, o premieră la acea vreme. Care a fost secretul dvs. să vă fericiţi de cenzură? Negociaţi cu ei? Eraţi ca şoarecele cu pisica? Dinu Săraru: Repertoriul Teatrului Mic şi al Teatrului Foarte Mic au fost în atenţia cenzurii şi a securităţii pe măsura cozilor uriaşe la bilete care începeau de la Capşa şi coborau pe Sărindar până în capătul străzii, în Brezoianu, unde era şi Casa de bilete. Tineretul, predominant, venea de la trei noaptea şi ocupa trotuarul, cu saci de dormit şi chitare ! Să îmbrăcăm pe cei doi, Maestrul şi Margareta – (am jucat dramatizarea primii în lume, înaintea ruşilor de la Taganka care au trimis-o pe celebra Demidova, viitoarea Margaretă a lor, să vadă spectacolul şi care i-a pupat mâna Valeriei Seciu la sfârşitul reprezentaţiei) - Diavolul şi bunul Dumnezeu, Nişte ţărani, Ca frunza dudului din rai, Evul mediu întâmplător, Amurgul burghez, Dama cu Camelii, Richard al III-lea, -(un viitor Preşedinte al Alianţei civice, mi-a cerut de trei ori bilete să vadă spectacolul, el, însă, disident, poate ca spectator), - Politica, Copii lui Kenedy, Cerul înstelat, Ivona Principesa Burgundiei, Scrisoarea pierdută, mai ales, cabaretul politic "Astă seară stau acasă", au fost în linia întâia a atenţiei şi nu numai din punctul de vedere al cenzurii, fireşte, şi nu era nici un secret în epocă. Am să dau însă şi ,,cheia,, pe care am folosit-o ,,cheia,, despre care vorbea Valeria Seciu la Maestrul şi Margareta şi la Ivona Pricipesa Burgundiei. Ştiam că lui Nicu Ceauşescu i-a plăcut mult romanul lui Bulgakov pe care i-l dăduse să-l citească iubita lui, Donca, fiica lui Niculescu Mizil. Am cerut o audienţă, i-am vorbit despre spectacol şi despre faptul că în jurul lui au şi început zvonuri alarmante şi l-am rugat să vină să asiste la spectacol, într-una din serile în care se desfăşurau atunci, cu mine, directorul teatrului, repetiţiile generale, înaintea premierei. A venit, chiar în seara audienţei, actorii ştiau, eram în sală doar eu cu el şi cu Donca şi securistul teatrului, colonelul Mureşan care, evident, aflase de vizionare; s-a jucat senzaţional, invitatul i-a felicitat călduros pe actori şi pe regizoarea Cătălina Buzoianu, ne-a promis şi sprijinul în găsirea unui dog german albastru care să-l însoţească pe Pilat în scena judecăţii celebre, ni l-a şi trimis, a doua zi la repetiţie, câinele era, însă, la fel de fricos pe cât era de uriaş şi ajuns în lumina reflectoarelor, se smulgea din mâna lui Pilat şi fugea cu coada între picioare, la ,,mămica’’ lui, aşa că am renunţat la acest ,,actor’’. A doua zi, fireşte, am spus celor de la partid şi de la primărie povestea cu vizionarea regală şi toţi au răsuflat uşuraţi şi altă vizionare n-a mai avut loc! Repetiţei generală pentru Nicu Ceauşescu Aţi mai folosit metoda compromisului şi cu alte ocazii? La fel s-au petrecut lucrurile şi cu Ivona Principesa Burgundiei despre care s-au lăţit zvonurile, cum se întâmplă în teatru, că e un pretext pentru satirizarea lui Nicu Ceauşescu, pe care l-am invitat, de asemenea la o vizionare a mea şi care a fost entuziasmat de spectacol şi viitorii cenzori au răsuflat iar uşuraţi. Iată două moduri de manifestare a compromisului de care am fost acuzat şi de care m-am folosit şi sunt convins că a meritat. Aţi rescrie istoria, aşa cum a fost redată în ultimii 20 de ani? Istoria apropiată, anii dintre 1947 şi 1990, poate fi şi trebuie scrisă corect, iar ultimii douăzeci şi cinci de ani dinainte de 1990, n-au fost numai anii de cult ai lui Ceauşescu, cult adevărat, mult mai jenat decât cultul lui Carol al doilea, şi nu putem să nu regretăm acest cult primitiv, l-am tămâiat şi noi, acesta e adevărul dramatic, mi-aduc aminte că la Congresul al 14-lea un mare artist, în prezidiu, îl lăuda ,,Vocea dumneavoastră de aur’’ şi el săracul Ceauşescu, era gâjâit… Dar nu putem accepta să tot spunem, autodiscreditându-ne, că în acei ani o ţară întreagă n-a făcut altceva decât să tămâieze. În această ţară s-a muncit, s-a construit o economie, o industrie, altfel nu puteam moşteni şi vinde un morman de fiare vechi, a fost o şcoală, a fost o cultură, a fost o agricultură, acum nici prazul nu mai e românesc în piaţă, nici salata, nici castraveţii, nici brânduşele, primăvara, nici chibritele, nici cimentul, cu care s-au făcut sutele de mii de blocuri, aşa primitive cum sunt, dar nu sunt, oraşele, metroul, automobilele, nu vreau să fac un inventar al muncii uriaşe a unui popor întreg, de ce să ne vedem doar în ipostaza de tămâietori ai lui Ceauşescu, poate că, în timpul liber, am mai făcut şi altceva, Biblioteca Naţională pe care nu izbutim s-o terminăm de douăzeci de ani, Muzeul Naţional de Istorie pe care l-am vândut şi a şi început să fie ciopârţit în mijlocul capitalei şi arată ca o hrubă înfiorătoare. Nu trebuie să confundăm munca unui popor întreg cu Ceauşescu şi cultul lui; altfel se cuvine să se scrie istoria şi cu un mare respect pentru un popor care e văzut în mijlocul Europei doar ca explodând ca mămăliga. Cine are acest interes ? Ce-a fost cu noi în ultimii 20 de ani? Ce se va întâmpla în următorii 20? Aş sugera unei gazete să încerce un inventar al situaţiei României în 199o faţă în faţă cu tot ce s-a făcut în ultimii douăzeci de ani, să vedem dacă va roşi vreun politician azi, când se vorbeşte de un adevărat colaps. Nu e sugestia unui nostalgic, sunt declarat pentru democraţia europeană, sunt mândru de ea, sunt mândru de libertatea mea de a alege electoral şi de a suporta consecinţele alegerii mele, sunt mândru de mine ca român european, nu înţeleg însă, să nu găsesc pe tarabe, nici măcar o roşie românească, nu înţeleg că trebuie să înţeleg că suntem datori şi nu se ştie pe câţi ani înainte. Şi că trebuie să tot strângem cureaua. Mi s-a tot cerut să văd luminiţa de la capătul tunelului, acum şi luminiţa asta pare să se fi stins ! Mai am eu, la şaptezeci şi opt de ani peste câteva zile, timp să mă bucur de o clipă de normalitate? Dar copiii mei? Dar nepotul meu? Mai departe nu mă hazardez să mă duc cu gândul … Cum zic ţăranii mei, ,,Mă sparie gândul…’’ Şi totuşi mă scol dimineaţa şi nădăjduiesc… CITIŢI ŞI: Săraru: "Am văzut la Ceauşescu semnele bolii tipice dictatorilor" Scorniceştiul lui Ceauşescu, doborât de capitalism

Ecaterina Andronescu, SCHIMBARE majora la Educatie! Toti elevii vor fi AFECTATI

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI