Editura Evenimentul si Capital

Săraru: „Am văzut la Ceauşescu semnele bolii tipice dictatorilor”

6e5cb0d5488d0dbe9e1abbebffebd924
Autor: | | 64 Comentarii | 0 Vizualizari

Dinu Săraru a stat ochi în ochi cu Nicolae Ceauşescu, 33 de minute, în vara lui 1977. Suficient pentru a-i surprinde conducătorului iubit delirul. „Grăbit, cu glasul hârâit, răguşit, cuvântul scurt, provocator, cu ochi care priveau sec”.

Aşa îl descrie Săraru pe “Tovăraşul” în ziua audienţei, când romancierul a făcut pactul cu sistemul. “Un compromis pentru artă, de care nu mi-e ruşine”, spune fostul membru al Comitetului Central al PCR, blamat de 20 de ani. Dinu Săraru povesteşte, în detaliu, într-un interviu exclusiv evz.ro, despre cât de frică i-a fost când l-a cunoscut prima dată pe dictator. Săraru povesteşte cum s-a enervat Ceauşescu, aflând că cenzorii trec peste capul lui, dar şi cum a dat comandă să se înfiinţeze Teatrul Foarte Mic în locul unui magazin. evz.ro: Când l-aţi cunoscut pe Ceauşescu? Dinu Săraru: Pe Ceauşescu l-am cunoscut, personal, într-o împrejurare dramatică pentru mine, la două zile după premiera filmului Clipa, inspirat de romanul meu Clipa, (apărut şi el după decembrie ’89, cu un studiu introductiv al lui Ion Cristoiu), iar filmul ar merita şi el să fie văzut azi, de generaţiile mai tinere care sunt înclinate, cu ajutoare propagandistice de rigoare – să creadă că am fost, douăzeci şi cinci de ani, doar un popor vegetal care a explodat ca mămăliga! Aici discuţia rămâne deschisă, sper, pentru că nu se poate închide nici în cazul evenimentelor din ’89; nu toată lumea e convinsă că a fost doar explozia mămăligii cu emblema Revoluţiei revendicată de alţii! Premiera filmului, la Patria, asaltată de public, a fost un mare succes, cu aplauze interminabile, cu lumea cu ochi în lacrămi, cu felicitări de partid şi de stat, cu bravo, bravo, bravo! Însă a doua zi, dimineaţa, era într-o joi, am fost chemat la Primul secretar al Capitalei, Gheorghe Pană, din conducerea supremă a partidului, care, şoptit, m-a anunţat că filmul, rolele, singura variantă existentă atunci, a fost ridicat de securitate, difuzarea interzisă; el nu-şi poate imagina ce ar putea urma, să încerc şi eu să mă interesez ce s-a întâmplat, el fiind complet descoperit, mai ales că mă îmbrăţişase la premieră şi-mi declarase că va propune ca filmul să ruleze şi în toate cluburile uzinelor din Bucureşti. Şi ce se întâmplase? Dăduse ordin Ceauşescu? Am plecat la Teatrul Mic ameţit, m-am închis în birou, secretara mi-a spus că toată lumea ştie că filmul ... a fost arestat. Aşa i-am scris lui Ceauşescu, disperat, înfricoşat, nu-mi ajungea aerul să respir, şi cu un curier l-am trimis la Poarta C la Comitetul Central, "Din partea directorului Teatrului Mic, Dinu Săraru", scria pe plic. Peste două ore aveam să fiu anunţat de un şef de cabinet al Secretarului general că "tovarăşul vă aşteaptă, sâmbătă, la ora 12.00", şi la ora 12.00 am intrat în birou cu senzaţia îngrozitoare că sub primul meu pas nu se afla nici o duşumea şi că mă prăbuşesc în gol. M-am trezit cu "Tovarăşul" înaintea mea, cu mâna întinsă, şi m-a condus la birou, arătându-mi să stau pe fotoliul din dreapta, în care m-am aşezat, aşteptându-l pe el să se aşeze mai întâi, şi când am ridicat capul nu l-am mai văzut, fotoliul era prea jos, eu mă scufundasem în el, nu puteam trece cu ochii de călimara de aur brodată rustic, din faţa frunţii mele. “Uşa s-a deschis şi am ieşit în viaţă…” L-aţi mai întâlnit de atunci? De atunci nu l-am mai întâlnit, niciodată, numai pe el singur, ci numai în lume. În cartea "Cei care plătesc cu viaţa" povestesc pe larg audienţa, care, la final, s-a terminat cu o invitaţie aiuritoare. - Aş fi vrut să vă întreb despre raportul dintre democraţie şi centralismul democratic astăzi, la noi, în socialism… Mă aflam înaintea uşii, mă conducea, trecuseră treizeci şi trei de minute. - Uite, tovarăşe Săraru, zice, privind brusc ceasul de la mână, ca şi când şi-ar fi adus aminte atunci, în secunda aceea, de ceva foarte important, chiar neliniştitor… E douăsprezece şi jumătate, începe o şedinţă rămasă neterminată de ieri. E o întrebare interesantă, nu se poate expedia. Vii vara asta la mare? - Da, zic eu, nedumerit. - Atunci vino într-o seară, să stăm de vorbă în linişte, fiindcă întrebarea este... Comandată parcă electronic, uşa s-a deschis şi am ieşit în viaţă... "Românii nu au în sânge veneraţia pentru conducători"

Aşa aţi ajuns în CC... Peste câteva săptămâni eram chemat la Comitetul Central, la Primul ministru, care mi-a spus că "Tovarăşul vă propune pentru calitatea de membru al Comitetului Central". După apariţia pamfletului Forţa Prostiei I, în Flacăra, partea a II n-a mai apărut, mi s-au interzis toate rubricile, la Radio, la România liberă, la Flacăra, la Informaţia Bucureştilor, iar la Congresul al XI-lea, mă aflam, invitat, după mari intervenţii, sub cupola Sălii Palatului, în ultimul rând, când am şi fost excluşi din C.C.: un ofiţer tânăr în civil în cap de rând, Corneliu Mănescu, Ion Iliescu, Dinu Săraru, un ofiţer tânăr în civil. La prima pauză dată în timpul discursului-raport al lui Ceauşescu, Corneliu Mănescu s-a ridicat şi nu s-a mai întors. - Tovarăşul Mănescu nu se mai întoarce? întreabă ofiţerul tânăr din capul rândului. Nu ştiam nici unul dintre cei doi care mai rămăsesem. La pauza de la sfârşitul discursului a plecat şi Ion Iliescu. - Tovarăşul Iliescu nu se mai întoarce? Nu ştiam! Acum rămăsesem, în cap de rând un ofiţer tânăr în civil, Dinu Săraru, un ofiţer tânăr în civil. Aveam picioarele de plumb, nu mă puteam mişca, înţepenisem. Congresul al treisprezecelea! Cu o astfel de încărcătură psihologică a cultului personalităţii, românii ar putea repeta vreodată greşeala de a ajunge să-şi venereze un şef de stat? Dumneavoastră mă întrebaţi dacă poporul nostru are în sânge veneraţia pentru conducători. Nu cred. Însă apariţia unui astfel de cult, azi, mi s-ar părea un anacronism grav, şi mai grav decât în timpul lui Ceauşescu. Cel mai mult m-ar îngrijora, însă, azi, clipa când în lumea politică ar apărea semnele frisonante ale sentimentului că democraţia, cu treptele ei ierarhice, începe să incomodeze şi când, aflat la putere, omul politic ar începe să simtă gustul acestei puteri şi nevoia lui Ceauşescu să discute pe cont propriu, voievodal, cu poporul. Baroniada şi răsfăţul ei prin toate partidele, poate fi un semn ? Mă întreb, preocupat, de la o vreme. Vă consideraţi comunist? Am fost şi am rămas un om "de stânga" în înţelesul cel mai european al termenului şi cărţile mele care, toate, au apărut şi după decembrie ’89, şi romanul Ciocoii noi cu bodyguard, şi filmul Ticăloşii căruia tot eu i-am dat titlul, susţin alegerea mea. CARTE DE VIZITĂ

  • Dinu Săraru s-a născut pe 30 ianuarie 1932 şi peste cinci zile împlineşte 78 de ani. Din 1950 până în 1977 a fost jurnalist - redactor la "Radiodifuziunea Română", între 1950 şi 1960, la "Scânteia Tineretului", între 1963-1964, redactor-şef adjunct si apoi redactor şef al "Redacţiei Culturale a TVR", după 1969.
  • Săraru a condus Teatrul Mic şi Foarte Mic timp de 27 de ani, din 1977 până în 1990. Din 2001 până în 2004 a fost directorul Teatrului Naţional "I. L. Caragiale", funcţie din care a demisioant odată cu alegerea lui Traian Băsescu preşedinte.
  • Romancier controversat şi dramaturg, Săraru a publicat în 1974 romanul "Nişte ţărani", în 1976 "Clipa", între 1981 şi 1986 trilogia "Dragostea şi Revoluţia". În 1997 i-a apărut piesa de teatru "Crima pentru pământ". A publicat apoi în 2004 romanul "Ciocoii noi cu bodyguard".
Citiţi, mâine, un reportaj din Scorniceşti, locul natal al lui Nicolae Ceauşescu, şi miercuri, partea a doua a interviului cu Dinu Săraru. Aflaţi atunci cum l-a ajutat Nicu Ceauşescu pe Săraru să deschidă uşile cenzurii în teatru, cum, pe atunci, viitorii disidenţi îi cereau bilete la spectacole şi cum a fost ironizat Ceauşescu în spectacolul "O scrisoare pierdută" la Teatrul Mic.

BREAKING. Exit-poll, ora 23:00! Rasturnare de situatie! Care e clasamentul FINAL. Nimeni nu se astepta la asta

Pagina 1 din 2


Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI