Toata lumea are cuvinte de lauda despre tanarul care si-a dat viata salvand de la inec un copil.
Tare ii era drag de copilul lui, dar uite ca nu se putu bucura de el. Voia sa il faca fotbalist. Avea o vorba buna si pentu cei mici, dar si pentru cei mai in varsta.
Foarte popular, tocmai de-aia plange atata lume dupa el”, ne-a spus ieri Cristi Zamfir, fratele lui Aurel, eroul de la Dabuleni, dupa inmormantarea acestuia la cimitirul din localitate.
Destin impresionant
Pe la casa unde a locuit eroul trecusera sute de localnici veniti sa-i aduca ultimul omagiu „celui mai inimos si darnic baiat din orasu’ asta”, celui care a murit salvand de la inec un copil de 11 ani.
„A devenit simbolul Dabuleniului, sa scrieti frumos, maica, de el, ca era tanar si voia sa-si faca si el o casuta. Uite-acuma in ce casa se duce, aia din pamant”, ne-a spus o batrana intalnita pe la portile Zamfirilor.
„M-a impresionat destinul acestui baiat. El nu trebuia sa moara, dar asta este viata uneori, nu te poti pune cu destinul. Vom avea grija de familia ramasa in urma lui”, ne-a spus si primarul Nicolae Dragoi.
Intr-un colt, fanfara canta de jale pe versuri adaptate: „Iti lasasi singur baiatul, ca sa il salvezi pe altul!”. La porti, toata lumea privea cosciugul purtat pe brate de patru barbati. In urma lor, mama baiatului, Tita Zamfir, de-abia se mai tine pe picioare.
„Aurele, mama, ce cauti tu aici Aurele? De ce nu ramai tu, Aurele, acasa, cu copilasul tau?”, jeleste femeia. Danielei, sotia, ii secasera lacrimile si era sfasiata de durere.
In cortegiul funerar care a strabatut localitatea, in fata tractorului in care este depus trupul neinsufletit, un tanar a purtat un brad de ginere. „Nu apucase sa faca cununia religioasa, anul asta voia sa stranga ceva bani”, a explicat Viorel, cel care duce bradul.
„Daca mi-ar fi spus cineva ca Aurel o sa moara inecat, cred ca i-as fi dat o palma. El nu era om sa moara asa si la varsta asta. Cu o seara inainte tainuisem despre lubenita, tragea nadejde ca o sa scoatem ceva bani anul asta”, spune si Marinel Dumitru, un bun prieten al eroului.
In momentul in care sicriul a ajuns la groapa, mama eroului s-a aruncat la pamant, rugandu-i pe gropari sa ii duca baiatul inapoi acasa. In urma au ramas un simbol, un model si o mare durere.
Deznadejde
Era stalpul familiei
Familia Zamfir, lasata in urma de Aurel, e alcatuita din opt persoane: mama si tatal lui Aurel, sotia si baietelul lor, fratele din Spania si cel din Dabuleni, plus sotia acestuia si copilul lor, de 2 ani. Tatal, George Frizeru’, asa cum il cunoaste tot satul, nu mai lucreaza de mult, din cauza unor probleme de sanatate, asa ca Aurel, cel mai mic dintre frati, ramasese stalpul familiei.
Cristi, fratele lui, spune ca Aurel era muncitor si de multe ori, chiar daca aveau greutati, le dadea tuturor o mana de ajutor. „Nu se speria de nimic si avea o vorba: „Atata timp cat avem doua maini, nu avem de ce sa ne temem pe pamantul asta”„.
Totusi, situatia materiala a familiei Zamfir e mai degraba precara. De altfel, toate cheltuielile de inmormantare au fost facute pe baza unui credit de 2.800 de lei obtinut de rude.
Exista insa multi oameni care spun ca vor sa-i ajute pe cei din familia Zamfir. Primarul Nicolae Dragoi spune ca a dat si el bani si ca „un domn din Bucuresti si-a exprimat dorinta de a trimite 100 de milioane de lei”.