Editura Evenimentul si Capital

Salvarea de la insula SOCOTRA, maimuța nebună şi BORDELUL PLUTITOR din Birmania. Reporter de Cursă Lungă

Reporter de Cursă Lungă. FOTO: Arhiva personală
Autor: | | 0 Comentarii | 5114 Vizualizari

Salvarea de la insula SOCOTRA. Pentru mulţi viaţa pe mare, pe o navă comercială, poate părea anostă. Vă asigur că nu ai timp să te plictiseşti. Mereu se întâmplă câte ceva

Golful Aden, între insula Socotra și Mukalla – Yemen, septembrie-octombrie 1997. Cargoul multifuncțional Războieni, de 16.600 TDW, poate cea mai bună navă din fosta flotă a Navrom pe care am navigat. Poza vaporului e făcută de mine dintr-o barcă de salvare, iar aia cu mine în barcă și cea de la urcarea la bord de un alt coleg marinar. Echipajul era ok. Unele chestii de aici le-am mai povestit, altele nu. La bord m-am întâlnit și cu un timonier cu care navigasem în America și Caraibe. Era îmbarcat de vreun an, că se procopsise un sifilis și nu vroia să se întoarcă la nevastă, acasă, până nu se vindeca.

Cu barca de salvare prin Golful Aden

Plecasem din Istanbul, în septembrie, cu destinația Karachi, Pakistan și Yangoon, Myanmar – adică fostul Rangoon, din fosta Birmanie. Nava era plină cu fiare luate de la Iujnîi, Ucraina. Marș lejer prin Egee, Suez și Marea Roșie.

Numa’ că, la o zi după ce am ieșit în Indian, prin Bab el Mandeb, o radiogramă de la Navrom ne deturnează. Sovata, un cargou de 4.800 TDW, care tocmai plecase după un lung arest în Yemen, stătea în derivă de mai multe zile, că i se bulise principalul. Ordinul era să o interceptăm, să meargă o echipă la ei să vadă ce are barabafta și, dacă nu-i dăm de cap, s-o remorcăm până la Bombay. Am găsit-o și am ajuns la bordul ei cu o barcă de salvare.

Peste cine dau io acolo… Mai întâi peste Petrică Lauroff, nașul meu de mare, de loc din Iași. Adică ăla care mi-a turnat o canțarolă cu apă de mare în cap, în primul meu voiaj, sub primul pod de pe Bosfor, sau la ieșirea din Dardanele, nu mai țiu minte. Iar, apoi, peste Jimmy, secund, cu care fusesem în China, pe cargoul Lerești. Un alcoolic. Timonierul lui din voiajul anterior avea aprobare de la comandant să-l ardă de câte ori îl vedea matol. Și ăla îl bătea ăla și treaz și beat. Acum, oricine îl vede la Poarta 1 a portului Constanța. A ajuns un boschetar în toată regula. Păcat de el, că a fost un marinar bun. Mă rog, au rezolvat mecanicii de pe Războieni problema și ne-am văzut de drum în timp ce Sovata a luat-o cu 3-4 noduri spre Dijbouti, loc în care Jimmy și-a luat de nevastă o negresă. La propriu. I-a cununat comandantul, la bordul navei. Mare-i grădina… Despre Karachi n-am prea multe de spus. Mai fusesem de două ori și eram sătul de pielăriile, argintăriile și onyx-ul lor. De femei nici nu putea fi vorba, iar alcoolul era prohibit. Mi-am luat niște cămăși, o geacă de piele și cam atât.

Maimuţa ciufută Partea mișto abia acum începea. Șeful mecanic, care avea și el o „vegetație” pe „chila de ruliu”, luată de prin Vietnam, mai avea cu el și o maimuțică, achiziționată tot de p-acolo. Maimuța rea de tot. Într-o zi, lăsată singură în cabină, i-a distrus șefului toată hârțogăraia pe care o lăsase pe birou. Ăla a bătut-o, ca pedeapsă, cu cureaua și a legat-o cu un laț de un băț de fier înfipt în podea, de un bulon, cu o cremalieră. Într-o seară, pe când trăgeam o „nuntă” la șef în cabină, secundul i-a zis: „Chief, vezi că aia o să învețe să-și dea drumul singură, că nu-i proastă”. Nici nu termină secundul de zis, că maimuțoiul desface cârligul ăla, ia bățu’ de fier și-i arde una în cap lu’ dom’ șef mecanic, de-i face un cucui cât o minge de pingpong. După care, țuști, pe hubloul deschis. Ăla, matol, dă deșteptarea la tot echipajul și oferă recompensă o sticlă de whisky cui îi recuperează primata. A prins-o nostromul, abia dimineață, cu un minciog improvizat. Se cocoțase tocmai pe cranicul din prova vaporului și numai vroia să coboare de fel. Atât doar, că de la evaporația de peste noapte, că eram în plin Indian, maimuțoiul a răcit și s-a curățat în fo două zile. Mai că nu i-am făcut și parastas.

Bordelul plutitor Dilaiala a început, însă, la intrarea pe Yangoon, unde am stat o săptămână în radă. Băbăiețișifete, după ce am aruncat ancora, s-a întins lanțul la prova de am crezut că se rupe și nava a girat la 180 de grade, în fo două minute. N-am văzut în viața mea așa ceva. A fost o combinație unică de curenți de maree și forța apei care ieșea din delta Yangoon-ului. Pănă și comandantu’, unu’ de-l chema Veronică Păsăreanu, s-a speriat. Mă-sa îl botezase așa, mi-a mărturisit el, la ceas de taină, că intrase în criză de inspirație după enșpe nașteri. El era al doișpelea sau al treișpelea. În fine, nici nu tragem sufletul bine că a venit la abordaj, ca-n filmele cu pirați, o duzină de sampane, toate pline cu curve. S-au urcat la bord cu ce vrei și ce nu vrei. Aveau și frigidere cu bere și alte spirtoase și, când și-au băgat lăbuţele în tabloul electric, elctricianul mai să facă AVC. Erau cam trei fete pe cap de om, deci concurență mare. Io am luat una la cabină pe care pusese ochii și un ofițer de la mașină poreclit Mogulul. După o noapte i-am dat drumu’ că mă plictiseam repede, pe vremea aia, și am ochit alta. Numa’ că Mogulu’ mi-o luase înainte. Așa am scăpat io de un sculament superb care a intrat în gestiunea colegului.

Olguta Vasilescu, si ea mama vitrega! Detalii importante au iesit la iveala, azi

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Reporter de cursă lungă

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI