Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305), care au condus împreună, o perioadă, Imperiul Roman.
Voind să reformeze viața religioasă, cei doi împărați au întărit cultul zeilor din panteonul roman, declanșând o cumplită prigoană la adresa creștinilor.
Sfântul Dimitrie a fost fiul guvernatorului Tesalonicului.
După moartea tatălui, este numit în locul acestuia, dovedind excelente calități de conducător.
Dar, cum nu își ascunde credința creștină și nici nu vrea să se lepede de ea, Dimitrie este întemnițat la scurt timp.
În închisoare, îl cunoaște pe un tânăr ostaș creștin, Nestor, care îi cere binecuvântarea de a lupta cu unul dintre cei mai temuți gladiatori, un oarecare Lie din neamul vandalilor.
În acele vremuri, creștinii erau uciși în așa-zisele „jocuri” romane, de fapt niște spectacole sângeroase în care cei ce-l mărturiseau pe Hristos erau aruncați fiarelor sălbatice sau puși să se lupte cu gladiatori puternici și bine antrenați.
De obicei, creștinii erau victime sigure, spre distracția crudă a romanilor.
Cum Lie ucisese mulți creștini în asemenea „jocuri”, Nestor speră ca, învingându-l, să oprească masacrul.
Dimitrie îi face lui Nestor semnul crucii pe frunte și îl binecuvântează: „Du-te, pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi!”
Într-adevăr, cu rugăciunile lui Dimitrie, Nestor săvârșește ceea ce părea imposibil: îl străpunge cu lancea pe uriașul Lie și îl omoară.
Aflând despre binecuvântarea lui Dimitrie, împăratul Maximian porucește ca lui Nestor să i se taie capul.
Tot din porunca împăratului, ostașii coboară în temniță și îl lovesc cu sulițele pe Dimitrie. Acesta apucă doar să își ridice mâna dreaptă, pentru a fi străpuns în coastă, la fel ca Hristos.
Un salut adresat Mântuitorului și o reverență peste veacuri Patimilor pe Cruce ale Acestuia.
În loc de sânge, din rănile sfântului curge mir.
Potrivit istoricilor, martiriul Sfântului Dimitrie a avut loc la Sirmium, pe teritoriul de astăzi al Serbiei.
Moaștele sale au fost aduse pe 26 octombrie 413 la Tesalonic, unde au rămas până astăzi, săvârșind numeroase minuni.