Salonta, locul unde se ia pulsul migraţiei

Lungmetrajul "Morgen", de Marian Crişan, a avut premiera la Festivalul de la Locarno.

Filmul spune povestea unei prietenii închegate în absenţa cuvintelor. Un orăşel mic pe graniţă, în care ai zice că nu se întâmplă niciodată nimic. O linişte care i s-a părut stranie regizorului Marian Crişan, de fel din Salonta, şi pe care a vrut să o exploreze.

Scenariul filmului a pornit de la un articol citit de cineast în 2007 despre emigranţi ilegali prinşi într-un canal îngheţat. I s-a părut paradoxală situaţia - exportăm migranţi, suntem ţară de tranzit, nu de destinaţie.

Aşa că şi-a dorit punctul de vedere al celui aflat în plină ilegalitate, care nu cunoaşte limba şi nu are la îndemână nimic în afara unei sume de bani. Şi-a dorit o relaţie între un om pierdut în drumul lui spre Occident şi un localnic din Salonta pentru debutul său în lungmetraj.

Aclimatizare la Salonta

Nelu (Hathazi Andras) îşi împarte viaţa între partidele de pescuit, slujba de bodyguard la supermarket şi uitatul la televizor cu soţia (Elvira Rimbu). Îi trebuie bani ca să repare acoperişul casei izolate în care trăieşte.

Întâmplător, dă peste un emigrant kurd, Behran (Yalcin Yilmaz), care îi oferă o sumă de bani în schimbul efortului de a-l trece graniţa.

Relaţia dintre cei doi se formează şi se adânceşte chiar dacă nevestei - de care a fost ascuns iniţial - nu-i convine prezenţa străinului, poliţiştii de frontieră îl tot hărţuiesc pe Nelu, mai mult cu întrebări decât cu presiuni, iar locuitorii Salontei nu-l privesc cu ochi buni pe nou-venit.

Cu toate acestea, încet-încet se integrează, mai dă o mână de ajutor la repararea acoperişului, lucrează la brutărie şi merge cu Nelu şi la meci, şi la cârciumă.

Rolul interpretat de Yalcin Yilmaz e cu atât mai dificil cu cât el nu vorbeşte altă limbă în afară de turcă - Marian Crişan nu foloseşte subtitluri probabil a reda perspectiva pe care o are Nelu asupra emigrantului - şi are la dispoziţie doar limbajul corporal pentru a sugera o varietate de stări de spirit, de la disperarea iniţială la simpatia crescândă faţă de "familia" care îl adoptă.

De altfel, regizorul declara într-un interviu că a optat pentru acest actor după sesiuni prelungite de casting on-line.

Realism cu accente comice

Deţinător al unui Palme d’Or pentru scurtmetrajul "Megatron", Marian Crişan a ales să structureze relaţia celor doi în funcţie de graniţă. Aceasta se trece de mai multe ori, şi de fiecare dată în circumstanţe din ce în ce mai năstruşnice. Dincolo de elementul lor comic, acestea sunt şi indicatoare ale evoluţiei conexiunii dintre protagonişti.

În plus, integrarea kurdului creşte odată cu fiecare nouă "sarcină" domestică - împachetatul pâinii, tăiatul lemnelor, curăţatul cartofilor. "Morgen" neglijează aspectul "poliţist" al poveştii - reprezentanţii legii manifestă o doză consistentă de blazare faţă de emigranţii ilegali, câtă frunză, câtă iarbă - în favoarea analizei unei relaţii şi a unui studiu de personaj.

Dozarea tensiunii constituie unul dintre punctele forte ale lungmetrajului, care nu pierde prea mult timp cu "introducerea", regizorul Marian Crişan preferând să strecoare amănunte despre biografia personajelor indirect.

Aport la realism

Imaginea realizată de Tudor Mircea şi de Liviu Pojoni abundă în cadre depărtate, lungi şi exterioare. Consecvent, căci regizorul Marian Crişan declara că îi place să observe oamenii de la distanţă.

"Morgen" nu poate fi calificat ca o variaţiune pe tema realismului. Problema imigraţiei nu este tratată ca parte a unei fresce sociale, dar nici în maniera unei felii de viaţă. Există şi, dincolo de tragediile pe care le provoacă cel mai frecvent, Crişan exploatează faţa ei umană.

Standardul de viaţă al personajelor nu e motiv nici de meditaţii pe tema ruralităţii la români, nici de puseuri lirice. Debutul în lungmetraj al lui Marian Crişan reuşeşte să aibă tandreţe faţă de personaje - un caz relativ rar în industria cinematografică românească -, să le arate şi să le "povestească" în egală măsură.

"Îmi place să cred că vieţile lor de pe ecran erau în afara controlului meu scenaristic şi regizoral. Caut acel sentiment.", MARIAN CRIŞAN, regizor