Milioane de români, 1,5 milioane mai exact, speră că norocul le va surâde într-o bună zi și joacă la casino,slot, pariuri sportive sau bingo. Dintre aceștia, 150 000 sunt dependenți. Au pierdut tot ce au acumulat, dar, și mai grav, și-au pierdut familia, demnitatea, onoarea și stima de sine. Asociația pentru Prevenirea și Tratarea Adicției - Transparență și Egalitate de Șansă în Gambling (APTA-TESG) este o organizație care încearcă să le redea acestora viața și încearcă să-i ajute pe alții să nu cadă în capcana acestei boli ascunse care a strivit destine. Capitala ar putea implementa un proiect pilot în aplicarea unor măsuri în ceea ce privește sălile de jocuri de noroc, o afacere din care unii câștigă 1,2 miliarde de euro pe an.

Consilierul general Lucian Iliescu a depus un proiect de hotărâre prin care cere scoaterea sălilor de jocuri de noroc de la parterul blocurilor. De asemenea, cere interzicerea funcționării acestor săli la mai puțin de 200 de metri de instituțiile de învățământ, spații destinate procesului de învățământ, căminelor, internate, cantine, baze și complexe cultural-sportive, bisericilor, spații de joacă pentru copii, parcuri, instițutii publice, unități de sănătate publică și spitale.

Statistici seci, destine în vrie

Piaţa jocurilor de noroc s-a dezvoltat vertiginos în ultimii ani, ajungând ca la finele anului 2014 să includă circa 12.000 de săli de joc şi 70.000 de aparate, astăzi fiind peste 15.000 săli de joc și 100.000 de aparate. Amatorii de pariuri lasă, anual, circa un miliard de euro în aceste locaţii, se arată în expunerea de motive a consilierului care a inițiat proiectul de hotărâre.

Potrivit datelor, piaţa jocurilor de noroc a ajuns la 1,2 miliarde de euro în România (5,3 mld. lei).

Un studiu comandat în 2016 de două asociații ale operatorilor de jocuri de noroc, Romslot și Romanian Bookmakers, estima că numărul celor pe care industria îi numește „jucători problematici” se ridica la aproximativ 98.000, la o populație de sub 20 de milioane.

Dependența față de pariuri sportive și alte jocuri de noroc (jocuri de casino, poker, slotmachine, bingo etc) poate fi o problemă gravă, iar numărul celor afectați este din ce în ce mai mare de la an la an.

Studiile arată că 20% din cei care intră într-o sală de joc devin dependenţi.

Debut timpuriu

„Tot mai mulţi tineri din România cad pradă dependenţei jocurilor de noroc, în condiţiile în care sălile de jocuri s-au extins exponenţial. Urmele dependenţei de jocuri de noroc nu sunt vizibile pe corpul victimei la fel ca cele ale dependenţei de droguri sau alcool, dar pot avea urmări la fel de grave ca şi aceasta. Pericolul este chiar mai mare pentru că dependentul de jocuri nu poate fi identificat şi ajutat la fel de uşor ca ceilalţi. Debutul timpuriu în jocurile de noroc (înainte de vârsta de 11 ani) face ca apariția dependenței de acestea să fie mult mai probabilă. Noi trebuie să intervenim luând măsuri administrative și educative de prevenție, care sunt mai puțin costisitoare și vin în primul rând în sprijinul copiilor și tinerilor”, se mai arată în expunerea de motive.

Lucian Iliescu spune că în România există un model de reglementare cu efecte pozitive dovedite, însă legislația totuși mai are nevoie de îmbunătățiri, în special în ceea ce privește protejarea jucătorilor vulnerabili.

Cartierul jocurilor de noroc

Inițiatorul admite că industria jocurilor de noroc aduce venituri importante la bugetul de stat. „Totuși, sălile de pariuri, slot-machine etc. situate la parterul blocurilor de locuit sau în spații condominium se sustrag mult mai ușor fiscalizării și rigorilor legii specifice.

Ca solutie, propun inițierea, elaborarea și implementarea unui proiect: „Cartierul jocurilor de noroc” care are ca scop asigurarea unui spațiu de funcționare a sălilor de jocuri de noroc, la marginea orașului, astfel încât, fără a îngrădi această industrie, să se limiteze tentația și predispunerea la adicție a cetățenilor și a tinerilor în mod special”, susține Lucian Iliescu. Acesta a adăugat că zona ar putea fi construită și amenajată corespunzător de municipalitate, iar spațiile vor fi închiriate către terții ce desfășoară astfel de activități. „Avantajele ar fi că poliția și autoritățile de control ar avea o muncă mai eficientă, iar încasările la bugetul de stat ar fi pe măsură. Pe de altă parte, ar fi și un avantaj pentru jucători pentru că ar fi o concurență reală între firmele care dețin aceste săli pentru jocurile de noroc”, spune inițiatorul proiectului. Referitor la „deranjul” de a merge la marginea orașului dacă vrei să joci, acesta spune că „toată lumea merge acolo unde găsește ceea ce are nevoie”. Și a enumerat magazinile de bricolaj, hipermarketuri, show-room-uri auto. „Între deranjul jucătorilor și tentația pusă sub nas copilului care iese din bloc, cred că nu se poate face alegere. Este foarte clar ce ar trebui să alegem”, a afirmat consilierul.

Dependenți periculoși

Consilierul PMP Lucian Iliescu a declarat pentru Evenimentul zilei că această afacere merge în lanț cu altele. „Dacă mergem pe o stradă, putem observa că lângă aceste săli există magazine de amanet. Nu întâmplător sunt plasate acolo. Dependenții sunt dispuși să vândă orice”, spune consilierul.

În afară de faptul că își distrug viața lor, a celor dragi, unii dependenți recurg și la tâlhării pentru a face rost de bani. „Dacă auziți ce discuții au unii, vă îngroziți. Sunt dispuși să iasă pe stradă și să dea în cap pentru 10 lei, să-i bage în aparate”, ne-a spus o supraveghetoare a unei săli.

Amenințări din partea gamerilor

După ce Guvernul a anunțat că instituie „taxa pe lăcomie”, în decembrie, companiile care dețin aceste săli anunțau că se retrag din România deoarece nu pot suporta o asemenea povară fiscală. „Noile taxe impuse de statul român pur și simplu vor duce la faliment. Taxele pentru 2018, care trebuiesc plătite odată cu intrarea în vigoare a ordonanței, vor depăși cu mult profitul obținut în România”, declarau ei atunci.

Lucian Iliescu spune că nu doar că nu au plecat, dar s-au deschis și alte săli.

Decât să stea spațiile goale, mai bine să vândă iluzii

Anunțul făcut de consilierul Lucian Iliescu pe pagina sa de Facebook, legat de proiectul de hotărâre, a generat opinii pro și contra, dar a fost amplu dezbătut pe pagina de socializare. „Eu sunt unul dintre dependenți, care și-a pierdut tot casă, mașină, bani, datorii acumulate, dar cel mai important lucru onoarea, demnitatea și stima de sine”, a mărturisit Cristian. „Asociațiile de proprietari încasează chirii, și nu puțini bani, aceste sume sunt folosite în interesul proprietarilor, plus că ele sunt spații comerciale, deci nimic ilegal”

„Nu numai la parterul blocurilor, ci la o distanță de minim 50 de metri de la intrarea în spațiu până la orice construcție cu destinație de locuințe. Nu e normal pentru un om să aibă în preajma casei fauna pe care o adună aceste tipuri de activități și nici pentru poliție să își folosească resursele pentru că unii vor să facă bani fără să își asume responsabilitatea pentru deranjul pe care îl provoacă altora. Sper să se aprobe!”

„Trebuie studiu de impact, fiindcă nu sunt deloc puține. Cred că în tot Bucureștiul sunt vreo 100 de săli de joc la parter de bloc. Firmele alea plătesc bani frumoși la buget. Investitorii ăia au băgat bani, se vor îndrepta împotriva PMB pentru a fi despăgubiți. Apoi, nu este de neglijat un alt aspect. Spațiile acelea vor rămâne goale-goluțe, se vor umple de praf, grafitty și vor arăta ca naiba. Chiriile nu sunt deloc mici, iar marile magazine de retail au făcut ca spațiile de la parterul blocurilor să devină nerentabile. Nu mai are cine să le închirieze”.

„Lăsați orice speranță, voi cei care intrați”

București. Vineri, în jurul prânzului. Merg, de la stația de metrou Crângași pe Bulevardul Constructorilor. Pe partea dreaptă, din zece în zece metri, se deschid uși către iluzii. Sunt sălile de jocuri, cu denumiri diferite, dar pline de promisiuni. Unele, sub forma unor tinere frumoase, stau chiar în ușă. Privesc absente trecătorii. Spre deosebire de infernul lui Dante, cei care intră o fac cu speranță. „Poate că azi...”. Unii, însă, știu că nu mai există nicio speranță. La fel ca bețivii, ei nu joacă de plăcere, ci pentru că trebuie.

 În ușă, un tânăr striga disperat la telefon că a fost primul jucător al stabilimentului și că „vă bateți joc de mine”. Era vorba despre o sumă de bani pe care o pierduse. El credea că a fost furat. M-am strecurat pe lângă tânăra care stătea în ușă și asista zâmbind la discuția telefonică. Nu știu cum se numesc cele care lucrează acolo. Și anunțurile de angajare sună așa: „Oferte noi pe post de Fete pentru sala de jocuri”.

Mai onorant ar suna „crupier”, însă asta ne-ar duce cu gândul la un casino. Acolo unde e mult lux, miros de parfum fin și coniac de calitate. Și acolo se pierd bani și destine și acolo este disperare, dar în egală măsură este plăcere. Aici, unde lucrează „fetele” și unde m-am strecurat cu jenă, e un mic colț de infern. Un miros greu m-a lovit de cum am făcut doi pași. Tânăra a intrat după mine și m-a întrebat ce doresc. Habar nu aveam ce doresc, chiar nu știam ce să cer. „Mă uit și eu puțin”, am spus. „Haideți, doamnă, că aici nu vindem haine, să le analizați. Ce vreți. Jetoane?” „Da, dați-mi unul”. „Haideți, mai cu curaj! Sunteți începătoare. Parcă vă văd, peste o lună rupeți aparatele”, m-a încurajat ea.

Pericolul mut

M-am așezat lângă un tânăr care păcănea cu disperare. Ochi roșii, nespălat. „Acum, haide!”, a țipat el. Apoi a privit dezolat. Pierduse. I-am dat jetonul meu. „Eu nu mă prea pricep”, i-am spus. L-a înșfăcat și mi-a întors spatele. „Joci demult?”, l-am întrebat. „Vezi-ți de treaba ta, mamaie”, mi-a aruncat el și m-a ignorat. M-am îndreptat spre ieșire. Tânăra mi-a tăiat calea. „Vă mai dau unul?” Am clătinat din cap și am ieșit. „Vă mai așteptăm!”, mi-a strigat tânăra. Am ieșit la lumină, la aer curat și am privit în jur. Mămici cu copii de mână sau în cărucior. M-am gândit la discuția cu consilierul care vrea să scoată aceste săli de la parterul blocurilor. M-am uitat la acei copilași. Ce păcat ar fi să eșueze într-un asemenea colț de infern. Să-și pună nădejdea în hazard și să nu vadă tabla de deasupra pe care scrie: „Lăsați orice speranță, voi cei care intrați”.

 

Ademeniți să joace din bani fraudați

„Peste 1,5 milioane de persoane participă, într-un fel sau altul la un anumit joc de noroc, fie că se cheamă casino, slot, pariuri sportive sau bingo. Toate produc mai mult sau mai puțin dependență. Dintre aceștia, estimăm un procent de 5 - 10% indivizi care sunt adictivi față de jocurile de noroc, ajutați fiind și de o ofertă impresionantă din partea pieței de profil, care nu face altceva, mai ales în vremuri de criză, decât să intensifice dependența”, declară Cristian Noaghi, supervizor APTA-TESG.

Există la APTA-TESG o armată de psihologi care monitorizează piața de gambling. „Dorim semnalarea derapajelor de pe piața de gambling, atenționarea organelor competente despre neregulile din piață, crearea de workshop-uri permanente cu psihologi, sociologi și medici pentru a explica modul de manifestare al dependenței”, și-a propus APTA.

Mai există o serie de probleme cum ar fi reclama mincinoasă și lipsa licențelor. Organizatorii care activează fără licenţe sau prin neplata corectă a taxelor şi a impozitelor folosesc o parte dintre banii eludaţi pentru creşterea apetitului de joc şi implicit a dependenţei. Apoi, ar fi necesară o transparenţă pentru sistemele care stabilesc câştigătorii.