“A fost prins ca un sobolan”, a declarat atunci un oficial al armatei americane.

Fostul președinte irakian Saddam Hussein, care a condus țara cu mână de fier din 1979 până la căderea regimului său, în aprilie 2003, a fost condamnat la moarte prin spânzurare la 5 noiembrie 2006, de către Înaltul Tribunal Penal irakian din Bagdad, pentru executarea a 148 de săteni șiiți din localitatea Dujail. Saddam Hussein a vizitat în iulie 1982, satul Dujail, situat la circa 70 de kilometri la nord de capitala irakiană. Atunci, 18 tineri șiiți au încercat să-l asasineze, deschizând focul asupra mașinii dictatorului, dar tentativa lor a eșuat. Ca urmare, 148 de civili irakieni și-au pierdut viața și câteva zeci de persoane au fost aruncate după gratii. Supraviețuitorii masacrului au fost condamnați la patru ani de exil intern.

 

Saddam Hussein și șase dintre membrii regimului său au fost judecați, începând cu 19 octombrie 2005, de Înaltul Tribunal Penal irakian, instalat în așa-numita "zonă verde", cel mai securizat perimetru situat în centrul capitalei irakiene, pentru rolul jucat în masacrul din 1982. Procesul s-a încheiat la 26 iulie 2006. După pronunțarea sentinței la 5 noiembrie, Curtea de Apel de pe lângă Înaltul tribunal a aprobat, la 26 decembrie, condamnarea la moarte a lui Saddam Hussein prin spânzurare și a anunțat executarea sentinței în termen de 30 de zile.

În acest dosar a fost formulat un singur cap de acuzare: omorârea celor 148 de localnici. Verdictele au fost următoarele: Saddam Hussein, fostul lider irakian, condamnat la moarte prin spânzurare; Awad Ahmed al-Bandar, fost președinte al tribunalului revoluționar irakian, condamnat la moarte; Barzan Ibrahim al-Tikriti, unul dintre frații vitregi mai tineri ai lui Saddam și fost șef al serviciului de informații Mukhabarat, condamnat la moarte prin spânzurare pentru rolul jucat în uciderea a 148 de săteni șiiți; Taha Yassin Ramadan, adjunct al lui Saddam Hussein și fost vicepreședinte, condamnat la închisoare pe viață; Abdallah Kadhem Roueid, fiul său Mezhar Abdallah Roueid și Ali Daeh Ali, trei membri marcanți ai partidului Baas, condamnați la câte 15 ani de închisoare sub acuzația de tortură și omor premeditat; Mohammed Azawi Ali, fost oficial al partidului Baas, achitat.

Principalele crime de care a fost acuzat fostul regim irakian au fost însă mult mai numeroase. În 1991, Saddam Hussein a înăbușit în sânge răscoala șiită în sudul Irakului, făcând mii de victime, după înfrângerea armatei irakiene, alungată din Kuweit de o coaliție internațională condusă de SUA. În 1988, în timpul războiului între Irak și Iran (1980-1988), aviația irakiană a lansat asupra orașului Halabja agenți chimici, fapt ce a reprezentat cel mai intens atac cu gaze de luptă irakian împotriva civililor. Circa 5.000 de kurzi irakieni, majoritatea femei și copii, au fost uciși în câteva minute, alți 10.000 fiind răniți. În Operațiunea Anfal, în 1987-1988, circa 182.000 de persoane au fost ucise în cursul deplasărilor masive ale populației kurde dinspre nordul spre sudul Irakului, prin execuții sumare și omoruri în satele kurde, comise de regimul lui Saddam Hussein.

Înaltul Tribunal Penal irakian a fost creat pe 10 decembrie 2003 și a avut competența de a judeca toate crimele comise de vechiul regim în perioada 17 iulie 1968, data loviturii de stat a Partidului Baas, în urma căreia a venit la putere Saddam Hussein, și 1 mai 2003, când președintele SUA, George Bush, a anunțat încheierea luptelor în Irak. Sub jurisdicția acestui tribunal au intrat genocidul, crimele de război sau crimele împotriva umanității. De asemenea, a putut judeca și crimele comise în timpul războiului dintre Irak și Iran (1980-1988) și în perioada primului război din Golf (1990-1991).

După înlăturarea regimului lui Saddam Hussein, guvernul de tranziție desemnat de SUA a abolit pedeapsa cu moartea. Noile autorități de la Bagdad, care au preluat puterea după transferarea suveranității către irakieni, la 28 iunie 2004, au reinstaurat sancțiunea capitală, pentru a avea posibilitatea executării fostului președinte.

Președintele irakian Saddam Hussein a fost spânzurat în zorii zilei de 30 decembrie 2006, într-o sală a unei cazărmi de informații militare din Khadamiyah (cartier la nord de Bagdad și majoritar șiit). A fost înhumat la 31 decembrie, în satul său natal Audja, în apropiere de Tikrit. Nu a fost înhumat într-un cimitir, ci într-un loc construit special pentru cinstirea morților. Mormântul fostului lider irakian se află la aproximativ 3 km de mormintele fiilor săi, Udai și Kussai, surprinși și uciși de forțele americane în 23 iulie 2003, la Mossul.

Saddam Hussein Al-Tikriti s-a născut la 28 aprilie 1937, în regiunea Tikrit, într-o familie de fermieri săraci. A crescut în regiunea Auja, unde a fost educat mai mult de către unchiul său, Khayrallah Tulfah, ofițer de armată. A frecventat școala, cu unele intermitențe, după care a studiat dreptul, mai întâi la Universitatea din Cairo și apoi la Universitatea "Mustanseriya" din Bagdad.

A intrat de timpuriu în viața politică, activând în cadrul Partidului Baas încă de la vârsta de 19 ani (1956) și fiind un fervent oponent al monarhiei. În urma complotului nereușit de asasinare a șefului statului, generalul Abdul Karim Kassem, Saddam a fost condamnat la moarte. A reușit să fugă din Irak și a trăit o perioadă, între 1959 și 1963, în Siria și Egipt. A revenit în țară în 1963, după lovitura de stat a generalului Aref, dar a intrat în conflict cu acesta, care a interzis ulterior Partidul Baas în Irak.

Din 1964, Saddam Hussein a devenit secretar adjunct al comandamentului regional al Partidului Baas. A participat la planificarea și desfășurarea revoluției din 1968, după care a devenit al doilea om în stat și, foarte curând, "creierul" și numărul unu în conducerea țării. A fost ales vicepreședinte al Consiliului Comandamentului Revoluției în noiembrie 1969. A fost ridicat la gradul de general în ianuarie 1976.

După retragerea președintelui Ahmed Hassan Bakr, în iulie 1979, Saddam a devenit formal șeful statului și al guvernului. În scurt timp, el a probat că nu se înscrie în limitele normelor internaționale. La 12 septembrie 1980 a atacat prin surprindere Iranul, țară slăbită de măsurile adoptate de noul regim islamist. Decizia de a ataca un stat de trei ori mai mare și cu resurse superioare a demonstrat că dictatorul irakian era un personaj imprevizibil.

În mai 1981, aviația israeliană a bombardat reactorul nuclear de la Osirak (operațiunea Opera), eliminând, pe termen scurt, posibilitatea ca Irakul să-și dezvolte un arsenal nuclear.

Războiul cu Iranul a durat șapte ani și a reprezentat un imens eșec pentru Saddam Hussein. Contraofensiva iraniană din 1982 a respins forțele irakiene, confruntarea transformându-se într-un război de poziții epuizant și sângeros. În august 1988, la încheierea acestui război, Irakul pierduse deja peste o jumătate de milion de oameni, iar economia era în degringoladă.

La 2 august 1990, Saddam Hussein a atacat prin surprindere Kuweitul, fapt ce a atras reacția dură a comunității internaționale. Între 27 ianuarie și 8 februarie 1991, Coaliția internațională condusă de Statele Unite, aflată sub mandat ONU, a eliberat Kuweitul și a distrus, în mare parte, potențialul ofensiv al armatei irakiene.

Sancțiunile internaționale și embargoul impus de Națiunile Unite au ruinat economia irakiană. Din 1991, inspectori internaționali pentru dezarmare, în cadrul misiunilor UNSCOM și UNMOVIC, au încercat, conform mai multor rezoluții ale Consiliului de Securitate, să elimine arsenalul de distrugere în masă și programul de rachete balistice dezvoltate de Saddam Hussein înainte de anul 1990. Cu toate acestea, Saddam Hussein și-a consolidat poziția de "stăpân al țării". În iulie 1991, parlamentul l-a ales președinte pe viață.

După înfrângerea suferită în războiul din Golf, Saddam Hussein a predat funcția de premier lui Mohammed Hamza Al-Zubeidi, păstrând prerogativele de șef al statului și al partidului. În mai 1994, din pricina situației economice grave a țării, Saddam a reluat funcția de premier. La 17 mai 2001, a fost reales în funcția de secretar general al Comandamentului irakian al Partidului Baas Arab Socialist. Prin această alegere, el își păstra automat funcția de președinte al Consiliului Comandamentului Revoluției și de președinte al statului irakian.

Saddam Hussein a fost capturat de armata americană la 13 decembrie 2003, în regiunea Tikrit, situată la nord de Bagdad. Până la începerea procesului în 2005, acesta a fost deținut, împreună cu o parte dintre apropiații săi, în închisoarea Abu Ghraib, din apropierea aeroportului din Bagdad.

 

Te-ar putea interesa și: