Filmul despre Edith Piaf, "La vie en rose", ruleaza de azi pe marile ecrane.
Dupa ce a emotionat intreaga audienta in deschiderea festivalului de la Berlin, "La vie en rose", primul film artistic document despre viata lui Edith Piaf, are astazi premiera pe ecranele noastre, la Hollywood Multiplex, Movieplex Cinema si Cinema Studio. Pelicula cucereste prin povestea tulbura-toare, intr-o viziune sensibila, dar in acelasi timp realista a regizorului Olivier Dahan.
"Este mai mult decat o biografie, este un portret", a marturisit el la Berlin, unde filmul a avut premiera mondiala pe 8 februarie. Si intr-adevar, Dahan nu surprinde cronologic scene din viata cantaretei, ci creeaza un portret foarte personal al acestei femei neobisnuite, prin momentele din copilarie, treptele succesului si ale declinului lui Edith Piaf, pe care muzica, amantii si drogurile au scos-o din scena prea devreme.
Cu ajutorul imaginilor de detaliu si a miscarilor de camera artistic gandite, intreaga lume traieste drama punctata si de cantecele artistei, care atunci cand se afla pe scena parea si mai fragila.
Povestea Micutei Vrabiute Nascuta in 1915 intr-o mahala a Parisului, Edith Piaf - pe atunci Edith Giovanna Gasion - este abandonata de mama si isi petrece primii ani de viata in grja bunicii sale, proprietara unui bordel. Pe la 9 ani, tatal ei, un acrobat alcoolic, o ia cu el in pelerinaj prin tara. Se reintoarce la Paris pe la 15 ani, cand incepe sa-si castige existenta cantand pe la fiecare colt de strada.
Aici o descopera Louis Leplee (Gerard Depardieu), proprietarul unui cabaret, care-i da numele "La mome Piaf" (Micuta Vrabiuta). Tanara ia lectii de canto, dictie si miscare si ajunge, in scurt timp, sa cucereasca intreaga lume.
Declinul sau incepe in 1949, dupa moartea marii sale iubiri, boxerul Marcel Cerdan (Jean-Pierre Martins) - iar dupa un accident de masina devine dependenta de calmante si alcool. La doar 47 de ani, cantareata moare de bronhopneumonie.
Interpretare demna de Urs Marion Cotillard, cunoscuta din filmul "A Good Year", o interpreteaza impresionant pe artista de doar 1,47 de metri inaltime, delicata, dar cu temperamentul unei dive de la Hollywood. Aproape nimic nu o tradeaza pe cea care, la 31 de ani, da viata personajului Piaf pana in ultima sa clipa, cand la 47 de ani arata aproape de 70.
Actrita transmite mult suflet si sensibilitate pana si in cele mai banale scene si isi cucereste publicul in cel mai natural mod, ceea ce a transformat-o intr-una dintre preferatele pentru Ursul de Argint.
Teama tinerei Edith de a urca pe scena, stangacia ei atunci cand incepe sa-si miste mainile, trairea ei din spatele scenei - sunt detalii pe care Cotillard, complotand cu regizorul, le daruieste publicului cu generozitate.
S-ar putea spune ca ele sunt chiar piesele de rezistenta din puzzle-ul lui Olivier Dahan. Iar atunci cand etapele biografice prind din nou viata, in stil exuberant si realist, lucrurile curg atat de natural incat, ca un simplu spectator, esti convins ca lucrurile nici nu se puteau intampla altfel.
Franturi importante se remarca prin cele mai cunoscute si emotionante cantece ale lui Piaf - "La vie en rose", "Milord" si, desigur, "Padam", fiecare intrand in scena la momentul potrivit. Si atunci glasul cantaretei franceze incanta din nou auzul intregii lumi, invingand masina timpului prin miscarile buzelor lui Cotillard.
Finalul este tulburator, sentiment accentuat de una dintre piesele de rezistenta - "Je ne regrette rien", este melodia ce invaluie scenele ultimului concert, alternate cu cele ale mortii. Cuvintele capata consistenta si in realitate - si cu siguranta aceasta vizionare nu poate fi regretata.
Click AICI pentru a vedea secvente din filmul "La Vie en Rose" (Trailer)