Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Să ne vedem sănătoși la următorul termen de judecată, peste 31 de ani! Și tot așa până la sfârșitul lumii…
Să ne vedem sănătoși la următorul termen de judecată, peste 31 de ani! Și tot așa până la sfârșitul lumii…

Să ne vedem sănătoși la următorul termen de judecată, peste 31 de ani! Și tot așa până la sfârșitul lumii…

De mai bine de trei decenii, când fu voință politică nu fu putirință, când fu putirință nu fu voință, când fu și voință și putirință nu binevoi onor Justiția Română, ai cărei magistrați se pensionează degrabă de tinerei ca să nu dea în brânci și să-și pape sănătoși și în plină putere de muncă pensiile uriașe cu care-i răsplătesc românii ca să nu facă mai nimic.

Peste alți 31 de ani, mereu tânărul și ferice Ion Iliescu poate merge din nou la kovesi-ul care se va afla atunci în fruntea Parchetului General, în caz că se va naște un alt danvoinea, să reclame că e pe cale ca procurorul de caz să finalizeze Dosarul Mineriadei, ceea ce nu este frumos din punctul de vedere al criminalilor de stat de după 6 martie 1945.

Ca să nu strice o tradiție de 62 de ani, viitorul kovesi îi va lua dosarul viitorului danvoinea și, plini de speranță că se va face dreptate, o vom lua de la capăt.

Și tot așa până la sfârșitul lumii…

Dar să ne întoarcem în nenorocitele noastre de zile când infractorii bat oameni sub ochii polițiștilor degrabă și ei pensionabili de mici. Polițiștii, nu infractorii cu care țin bravii noștri polițiști și jandarmi!

Astăzi, 16 iunie 2021, Dosarele Loviturii de stat din 22 decembrie 1989, cunoscut greșit ca al Revoluției, și Mineriadei din 13-15 iunie 1990 sunt la punctul zero.

Adică de unde au pornit.

Motiv de sărbătoare pentru criminalii care au ucis, din 22 decembrie 1989, din interese politice și de îmbogățire peste noapte, mii de români adevărați și nevinovați!

Dar mai îndreptățiți decât mine să vorbească despre subiect sunt cei care au suferit direct, așa că mai departe redau integral Scrisoarea Deschisă adresată, la împlinirea a 31 de ani de la crimele din 13-15 iunie 1990, președintelui Iohannis și premierului Cîțu de Asociația „21 Decembrie 1989”:

SCRISOARE DESCHISĂ

Excelențelor  Lor

Președintelui României  Domnul Klaus Werner Iohannis

Primului Ministrul al Guvernului  României  Domnul Florin Cîţu

Asociația „21 Decembrie 1989” București, reprezentată prin Președinte Teodor Mărieș.

Având în vedere adevărata dramă prin care trec în această perioadă cele aproximativ 10.000 de victime (și/sau urmașii acestora) ale sângeroaselor Evenimente din Decembrie 1989 și Iunie 1990, dramă generată în principal de lipsa de competență profesională a procurorilor militari ce au instrumentat aceste cauze penale, incompetență ce a condus la :

– restituirea ambelor cauze către parchet de către Înalta Curte de Casație și Justiție, după mai mult de 31 de ani de la data evenimentelor,

– la anularea tuturor probelor administrate în cauză în cazul dosarului privind Evenimentele din Iunie 1990 și

– la anularea unei părți importante a acestor probe, în cazul dosarului privind Evenimentele din Decembrie 1989.

Asociația noastră solicită Excelențelor Voastre, în numele victimelor și al obiectivului realizării unui stat de drept, sprijin real și implicare directă conform competențelor ce vă revin în identificarea urgentă a unei soluții legale care să fie de natură să remedieze situația cu adevărat dezastruoasă în care se află în prezent toate cauzele penale instrumentate de organele judiciare românești și care au drept obiect crime internaționale.

În speranța că apelul nostru va fi în sfârșit auzit, avem onoarea să vă punem la dispoziție un material sinteză realizat la nivelul asociației noastre care cuprinde o succintă analiză dar și propuneri corespunzătoare de remediere a acestui dezastru judiciar.

A – Scurtă analiză

Această analiză se va referi obligatoriu și la situația celor cca 2.000.000 victime ale comunismului, așa cum a stabilit „Comisia Prezidențială Tismăneanu” în Raportul din 2006 prezentat de Președintele României în Parlament.

De la bun început ținem să subliniem faptul că atât crimele săvârșite în perioada regimului comunist dar și cele privind Evenimentele din Decembrie 1989 și Iunie 1990 au devenit imprescriptibile tocmai ca urmare a unor decizii C.E.D.O. pronunțate în procesele generate de Asociația „21 Decembrie 1989” și de membrii acesteia (invocăm aici principalele cauze, respectiv Cauza Vlase, Asociația 21 Decembrie și Teodor Mărieș contra României-2011 și Cauza Mocanu, Asociația 21 Decembrie și Teodor Mărieș contra României-2014, Marea Cameră, ș.a.).

În primul rând vă rugăm să rețineți că, din păcate, începând anul 1990 și până în prezent, în afara proceselor soților Ceaușescu, ale unor foști membrii C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. și ale altor câtorva procese intentate unor criminali ai Evenimentelor din Decembrie 1989 (ex. Procesul generalilor Athanasie Stănculescu și Mihai Chițac privind masacrarea victimelor din Timișoara în decembrie 1989), au fost finalizate, prin trimitere în judecată de procurorii români, doar șase cauze penale ce au avut ca obiect crime împotriva umanității săvârșite în perioada regimului comunist, a Evenimentelor din Decembrie 1989 și Iunie 1990, finalitatea judiciară a acestora fiind dezastruoasă, conform celor ce urmează a fi precizate :

  1. Dosarul penal privind Evenimentele din Decembrie 1989, trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității de procurorii militari din cadrul Secției Parchetelor Militare în anul 2019, deci la 30 de ani de la săvârșirea faptelor.

În acest dosar judecătorul de cameră preliminară de la Î.C.C.J. a constatat nulitatea rechizitoriului precum și a unei importante părți a probelor administrate, constatând că ele au fost întocmite sau administrate de procurori cu încălcarea grosolană a legii, dispunând în același timp restituirea cauzei la parchet.

  1. Dosarul penal privind Mineriada 13-15 iunie 1990, trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității de aceeași structură de procurori militari în anul 2017.

În această cauză judecătorul de cameră preliminară de la Î.C.C.J. a dispus definitiv anularea rechizitoriului, dar și a tuturor probelor administrate în cauză, constatând nulitatea acestora, nulitate generată de modalitatea nelegală de instrumentare a cauzei de procurorii militari din cadrul Secției Parchetelor Militare.

  1. Dosarul penal privind uciderea în arest în anul 1985 a dizidentului Gheorghe Ursu, trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității în anul 2016 de aceiași procurori militari din cadrul Secției Parchetelor Militare.

În acest dosar judecătorii de la Curtea de Apel București au dispus achitarea, constatând că din probele administrate de procurori nu rezultă săvârșirea faptelor pentru care inculpații fuseseră trimiși în judecată.

  1. Dosarul penal privind pe torționarul Petrescu Gheorghe, fost comandant al Penitenciarului Galați în perioada anilor 1950-1960, trimis în judecată în anul 2016 pentru infracțiuni împotriva umanității de procurorii civili din cadru PÎCCJ.

În cauza respectivă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a dispus anularea rechizitoriului, dar și a probelor administrate in

Cauză, constatându-se că au fost întocmite sau administrate de procurorii civili cu încălcarea legii.

În scurta noastră analiză vom încerca să identificăm cauzele principale ale „ratării” de către procurorii români a acestor procese ce au drept obiect crime internaționale cu caracter imprescriptibil.

Identificarea acestor cauze ne poate conduce la găsirea unor soluții viabile pentru viitor, în sensul de a încerca să eliminăm această cauzalitate toxică și cronicizată.

În activitatea organelor judiciare românești nu există termen de comparație cu alte cauze similare care să fi fost instrumentate exemplar de procurori și care să fi condus la condamnarea criminalilor și la acordarea de satisfacție, conform legii, victimelor acestora, cauze din care noi să putem trage astfel concluziile necesare pentru a putea remedia situația judiciară dezastruoasă în care ne aflăm.

Din acest motiv am considerat că ne este util să comparăm situația acestor procese din țara noastră cu procesele penale internaționale consacrate în domeniu, procese ce au durat un termen scurt și foarte scurt (ex. Procesul principalilor criminali de război de la Nürnberg a durat în total un an și jumătate) și care au avut o finalitate remarcabilă.

Din această analiză am putut constata că una din cauzele principale ce au determinat bunul mers al acestor procese internaționale a fost aceea a modalității de selecție a procurorilor și procurorilor șefi din instituțiile judiciare unde s-au instrumentat aceste cauze penale.

Calitatea activității de urmărire penale determină în mod fundamental dacă instanța sesizată cu o astfel de cauză va dispune sau nu condamnarea inculpaților trimiși în judecată, dându-se astfel satisfacție în primul rând victimelor dar și societății în ansamblul ei.

Asigurarea unei calități înalte a activității de urmărire penală este fundamental legată de calitățile profesionale ale procurorului sau procurorilor cărora procurorul șef le repartizează cauza în vederea efectuării urmăririi penale.

Cu atât mai mult operează acest principiu în cauzele atipice, cu grad sporit de dificultate a efectuării urmăririi penale, așa cum bineînțeles sunt toate cauzele ce au drept obiect crima de genocid și crimele împotriva umanității.

Pentru a înțelege importanța calităților profesionale ale procurorului căruia urmează a i se repartiza o astfel de cauză, dar și a experienței pe care el trebuie să o aibă, vom invoca pe scurt carierele anterioare profesionale ale procurorilor din marile procese ce au avut drept obiect astfel de crime internaționale :

-Robert H. Jackson, numit ca procuror șef american în Procesul Principalilor Criminali de Război de la Nürnberg.

În perioada 1938-1941 acesta a îndeplinit funcția de Procuror General al Statelor Unite ale Americii.

În perioada 1941-1954 a îndeplinit funcția de judecător asociat la Curtea Supremă a S.U.A.

În anul 1945 a fost reprezentat al Statele Unite ale Americii în Comisia de redactare a Chartei de la Londra și a Statutului Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg.

– Benjamin Ferencz, cetățean american de origine română, numit ca procuror în procesul comandourilor morții-Einsatzgruppen de la Nürnberg, a absolvit Harvard University-Law School după care este înrolat în armata americană, participând la război până sfârșitul acestuia în 1945.

Spre sfârșitul perioadei de război acesta participă alături de alți militari americani, aflați sub comanda Generalului Patton, la strângerea probelor privind crimele nazismului, scop în care se deplasează pe teritoriul mai multor lagăre de concentrare și exterminare naziste, ce fuseseră recent eliberate de armata americană.

La sfârșitul anului 1945, când era deja trecut în rezervă, datorită rezultatelor de excepție obținute de acesta cu prilejul strângerii probelor privind crimele naziste, este cooptat în echipa de procurori americani de la Nürnberg și numit Procuror șef în procesul Einsatzgruppen care se finalizează prin condamnarea tuturor celor douăzeci și doi de inculpați trimiși în judecată, treisprezece dintre aceștia fiind condamnați la pedeapsa capitală.

– Carla Del Ponte, numită în anul 1999 procuror la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie și procuror la Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda.

În 1981 Carla Del Ponte a fost numită judecător de instrucție, iar mai târziu procuror la biroul procurorului districtului Lugano, Elveția. Ca procuror, ea a

Instrumentat cazuri de spălare a banilor, fraudă, trafic de droguri, contrabandă cu arme, terorism și spionaj, ș.a..

Prin anchetele sale Carla Del Ponte a descoperit și anchetat mai multe operațiuni de spălare de bani prin intermediul băncilor elvețiene, altfel : operațiunea de spălare a banilor de mafia siciliană în Elveția dar și de foști oficiali ai blocului sovietic care au depozitat fonduri ilegale în Elveția și a investigat bancheri elvețieni suspectați de deturnare de fonduri în favoarea unor personaje din spațiul latino-american. De asemenea, ea a ajutat autoritățile judiciare din Pakistan, prin punerea la dispoziție a unor dovezi ca să poată aduce acuzații de spălare a banilor împotriva fostului prim-ministru Benazir Bhutto și a soțului acesteia.

Carla Del Ponte a colaborat cu judecătorul de instrucție italian Giovanni Falcone, împreună cu acesta descoperind legătura dintre spălarea unor sume mari de bani prin băncile elvețiene și traficul italian cu droguri. Este binecunoscut faptul că Judecătorul Falcone a fost ucis de mafia italiană, același lucru fiind plănuit să se întâmple și cu Carla Del Ponte. Doar întâmplarea a fost de natură să o salveze de la moarte deoarece explozibilul montat de atentatori în fundația casei sale din Palermo a fost descoperit la timp pentru ca ea să scape nevătămată de tentativa de asasinat.

Înainte de numirea ei ca procuror la cele două tribunale penale internaționale a îndeplinit timp de cinci ani funcția de Procuror General al Elveției.

Necesitatea numirii doar a unor astfel de magistrați „supercalificați” în funcții de anchetare a crimelor internaționale este consacrată în mod expres și în prevederile art. 16, pct.4 al Statutul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie din care redăm textual : „Procurorul este numit de către Consiliul de Securitate la propunerea Secretarului general. El trebuie să fie caracterizat prin înaltă moralitate, să aibă competentă recunoscută și o solidă experiență în instrucția cauzelor în care se judecă crime și în urmărirea penală…”.

În legea procesuală românească nu sunt reglementări exprese cu privire la repartizarea cauzelor penale noi de către procurorul șef procurorilor din subordine.

La nivel de lege este doar consacrat faptul că unul din principiile de funcționale ale parchetului este cel al subordonării ierarhice, conform căruia procurorul șef poate da dispoziții legale în scris pe care procurorii din subordinea sa sunt obligați să le ducă la îndeplinire. Una din categoriile de dispoziții date în scris de procurorul șef este cea de repartizare a noilor cauze penale.

Regulamentul de Ordine Interioară al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este cel care vine și stabilește în mod expres că procurorul șef este cel care va repartiza cauzele noi, stabilind și anumite „criterii obiective” pe baza cărora acesta va repartiza cauzele subordonaților săi.

Aceste criterii sunt următoarele :

– specializarea procurorului în raport cu obiectul cauzei;

– aptitudinile profesionale ale procurorului;

– experiența procurorului în soluționarea în cauzelor asemănătoare, dacă nu identice, cu cauza ce urmează a-i fi repartizată;

– specificul fiecărui caz în parte din cele noi ce urmează a fi repartizate, etc.

Iată deci că deși legislația românească nu prevede criterii specifice de repartizare a cauzelor ce au drept obiect crime internaționale, ea impune însă o serie de „criterii obiective” de care procurorul șef este obligat să țină cont atunci când repartizează orice nouă cauză penală, criteriile respective fiind valabile cu atât mai mult în cazul unei/unor cauze ce au drept obiect crime de genocid sau crime împotriva umanității.

Având în vedere caracterul total atipic al unor astfel de cauze penale și gradul lor excesiv de sporit de dificultate, cu atât mai mult se impune respectarea criteriilor de repartizare a acestora, de așa manieră încât procurorul căruia îi va fi repartizată cauza respectivă să fie în mod real capabil să facă față tuturor provocărilor ce le poate ridica soluționarea ei.

Dacă aceste reguli de repartizare nu vor fi respectate în cazul unei cauze ce are drept obiect crime internaționale și ea va fi repartizată unui procuror care nu are experiența și abilitățile necesare, este de presupus încă din startul anchetei că ne vom îndrepta spre un „eșec răsunător” cu această cauză, așa cum de altfel s-a și întâmplat în cauzele invocate de noi.

Analizând pe scurt trei din cele patru cauze menționate, și văzând și căror procurori militari le-au fost ele repartizate, constatăm că există aspecte critice cu privire la modul în care dosarele penale respective au fost repartizate de procurorii șefi procurorilor din subordine, după cum urmează :

1- Dosarul penal privind Evenimentele din Decembrie 1989, 11/P/2015, trimis în judecată în anul 2019 de procurorii militari din cadrul Secției Parchetelor Militare, după treizeci și unu de ani de la săvârșirea faptelor, pentru infracțiuni contra umanității.

În acest dosar judecătorul de cameră preliminară de la Î.C.C.J. a constatat deja nulitatea rechizitoriului precum și a unei importante părți a probelor administrate, stabilind că ele au fost întocmite sau administrate de procurori cu încălcarea legii, dispunându-se în același timp și restituirea cauzei la parchet.

Cu privire la modalitatea de repartizare a acestui dosar de o dificultate extremă, se constată că în anul 2018 autorul rechizitoriului din această cauză, este delegat de la o unitate teritorială de parchet militar la Secția Parchetelor Militare, primind direct, fără susținerea vreunei forme de selecție legală, funcția de șef serviciu urmărire penală, când i-a și fost repartizat acest dosar.

Din istoricul profesional al acestui procuror militar nu rezultă că ar fi soluționat vreodată, până la delegarea sa la Secția Parchetelor Militare, vreo cauză penală complexă.

La data preluării dosarului de acest procuror militar dosarul avea mii de volume, mii de victime și foarte multe persoane potențial implicate în săvârșirea faptelor.

După niciun an procurorul militar respectiv emite rechizitoriul, trimite cauza în judecată, instanța constatând nulitatea actului de inculpare dar și a unei părți din probele administrate în cauză.

Este evident cum în acest caz procurorul militar șef nu a respectat nici criteriile internaționale și nici pe cele naționale când a repartizat cauza privind Evenimentele din Decembrie 1989 unui procuror care nu era deloc specializat în soluționarea unor cauze penale ce au drept obiect crime internaționale și nu avea deci nici cea mai mică experiență în soluționarea unor cauze asemănătoare, încălcându-se astfel inclusiv prevederile vechiului și noului Regulament de Ordine Interioară al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

2- Dosarul penal privind Mineriada 13-15 iunie 1990, (47/P/2014), trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității de aceeași structură de procurori militari în anul 2017.

În această cauză judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus definitiv anularea rechizitoriului dar și a tuturor probelor administrate în cauză, constatând nulitatea acestora, nulitate generată de modalitatea nelegală de instrumentare a cauzei de procurorii militari din cadrul Secției Parchetelor Militare.

În această cauză cercetările au fost demarate în anul 1998 iar până în anul 2015 parchetul a lucrat în dosar nu în mod continuu ci „în salturi”, cu mai multe echipe succesive de procurori. Oricum, până în anul 2015 se administraseră mii de probe, fuseseră puse sub învinuire treizeci și opt de persoane, dosarul având deja peste patru sute de volume și peste două mii de victime/părți vătămate.

În anul 2015, după ce cauza fusese anterior clasată, este reluată urmărirea penală ca urmare a ordonanței de infirmare a măsurii clasării a Procurorului General al României, de o echipă de patru procurori militari cărora le-a fost repartizat acest dosar de procurorul militar șef al Secției Parchetelor Militare.

Repartizarea acestei cauze penale celor patru procurori s-a făcut în mod nelegal de procurorul șef deoarece acesta a încălcat cu prilejul repartizării criteriile impuse chiar de Regulamentul de Ordine Interioară cu privire la specializarea și experiență specifică pe care trebuie să le aibă un procuror atunci când i se repartizează orice cauză penală, criterii care sunt cu atât mai mult de respectat atunci când avem de-a face cu cauze total atipice și deosebit de complexe, cum sunt toate cauzele ce au drept obiect crime internaționale.

Se mai reține că cei patru procurori militari cărora le-a fost repartizată această cauză nu mai lucraseră anterior în dosarul privind Evenimentele din 13- 15 iunie 1990 și nici în cauze care să aibă drept obiect crime internaționale.

3- Dosarul penal privind uciderea în arest în anul 1985 a dizidentului Gheorghe Ursu., trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității în anul 2016 chiar de procurorul militar șef din cadrul Secției Parchetelor Militare.

În acest dosar judecătorii de la Curtea de Apel București au dispus achitarea la judecata în fond, constatând că din probele administrate de procurori nu rezultă săvârșirea faptelor pentru care inculpații fuseseră trimiși în judecată.

Repartizarea acestui dosar s-a făcut în 2014 procurorului militar șef al Secției Parchetelor militare de către conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu ocazia efectuării acestei repartizări au fost de asemenea încălcate criteriile internaționale dar și naționale, așa cum ele erau deja reglementate, de repartizare a cauzelor penale noi către procurori.

Am invocat anterior că două din criteriile obligatorii ce trebuie respectate de procurorul șef atunci când repartizează orice cauză penală sunt acelea privind specializarea procurorului în soluționarea unor cauze similare cu cea care urmează a-i fi repartizată și, de asemenea, experiența sa în instrumentarea unor astfel de cauze.

Procurorul militar șef nu îndeplinea niciunul din aceste criterii și deci, dacă conducerea parchetului ar fi respectat legea, nu ar fi putut să-i repartizeze spre instrumentare această cauză penală.

Analizând istoricul profesional al fostului procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare constatăm că cea mai mare parte a activității sale și-a desfășurat-o la un parchet militar de provincie, unde nu a soluționat nici o cauză complexă.

În același sens se mai remarcă faptul că acesta nu mai instrumentase anterior nici o cauză penală care să aibă drept obiect crime internaționale.

Mai mult, în perioada de șapte ani anteriori numirii sale ca procuror militar șef, de pe site-ul oficial al Consiliului Superior al Magistraturii aflăm că acesta a fost detașat din magistratură, lucrând în cadrul Ministerului Apărării Naționale, putându-se astfel aprecia că nemailucrând timp de șapte ani ca procuror era marcat de fenomenul de deprofesionalizare, aceasta în cazul în care acest procuror a avut vreodată profesionalism, aspect față de care noi ne exprimăm o îndoială rezonabilă.

Faptul că fostul procurorul militar șef este doctor în științe juridice, așa cum reiese din C.V. ul său, devine nesemnificativ dacă ne gândim că și-a luat doctoratul cu mulți ani în urmă la Universitatea din orașul Bălți din Republica Moldova, fapt ce ne scutește de orice comentarii.

Nu în ultimul rând trebuie amintit faptul că acesta este aceeași persoană cu cel care a repartizat în mod nelegal și neregulamentar procurorilor din subordine dosarele menționate anterior la punctele 1 și 2, preluând probabil această „metodă” de sfidare a legii de la chiar șeful de atunci al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care i-a repartizat dosarul.

B – Soluții de remediere

Situația în care ne aflăm în momentul actual cu privire la cauzele penale invocate de noi mai sus presupune găsirea unor soluții de remediere care să aibă în primul rând natură legislativă și managerială.

Astfel de soluții trebuie să răspundă mai multor criterii, avându-se în vedere în primul rând că deja au trecut 32 de ani de la data săvârșirii crimelor, fapt ce presupune maximă celeritate în reluarea sau demararea anchetelor penale. Evident că în cazul crimelor comunismului perioada scursă de la data săvârșirii acestor fapte este cu mult mai mare.

Aceste soluții trebuie să fie adoptate, în același timp, în concordanță cu prevederile legale privind competența organelor de urmărire penală în raport de calitatea persoanelor implicate în săvârșirea crimelor, fiind obligatoriu să se țină seama de faptul că majoritatea crimelor comunismului dar și a celor săvârșite în cadrul Evenimentelor din Decembrie 1989 și Iunie 1990 au fost săvârșite de grupuri mai mari sau mai mici de persoane, din care, în cele mai multe cazuri acestea aveau la data faptei calitatea de militari iar faptele astfel săvârșite erau în strânsă legătură cu atribuțiile de serviciu.

Evident că această caracteristică factuală este de natură să atragă pe baza prevederilor legislației actuale în mod obligatoriu competența exclusivă de efectuare a urmăririi penale a procurorilor militari.

Nu în ultimul rând, atunci când se identifică o astfel de soluție va trebui să se țină cont dacă ea este generatoare de costuri suplimentare mai mari sau mai mici care să fie suportate de la bugetul de stat.

În raport de criteriile invocate, asociația noastră propune, în următoarea ordine, mai multe soluții alternative :

a- Prima soluție ar fi aceea a operaționalizării Secției Parchetelor Militare.

Această operaționalizare presupune declanșarea imediată de către Ministrul Justiției a procedurii de revocare din funcție a procurorului militar șef dar și a celorlalte cadre cu funcții de conducere și numirea/selecția în toate aceste funcții a unor procurori competenți care au aptitudinile profesionale necesare soluționării unor astfel de cauze penale atipice.

Conform art. 54, alin.1 din Legea nr 303/2004 Ministrul Justiției poate propune Președintelui României revocarea procurorilor șefi de secție din cadrul P.Î.C.C.J.

În baza aceluiași text de lege tot el poate face propuneri pentru numirea unor noi șefi de secție.

Motivul principal al propunerii de revocare din funcție a procurorului militar șef este acela că a făcut cu bună știință „praf” Dosarul Revoluției.

În ce moduri nelegale a acționat acesta pentru a ajunge la această tristă finalitate ne explică chiar judecătorul de la Î.C.C.J. în încheierea de anulare a rechizitoriului ca nelegal întocmit, de anulare a multor probe din dosar ca nelegal administrate și de restituire a a cauzei la parchet.

Toate acestea constituie motive legale de revocare a acestuia din funcție.

Pentru edificare, redăm parțial cele consemnate în încheierea respectivă :

„Admite, în parte, cererile şi excepţiile invocate de Asociația „21 Decembrie 1989” în calitate de reprezentant al persoanelor vătămate Stancu George, Băncilă Elena, Bălălău Adriana…,

  1. Constată neregularitatea rechizitoriului nr. 11/P/2014 din data de 05 aprilie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare din perspectiva următoarelor aspecte :

– în ceea ce privește numărul total al volumelor de urmărire penală ce conțin probele relevate de parchet în susținerea acuzațiilor aduse inculpaților atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile și care, cu respectarea dispozițiilor legale în materia reunirii, compun dosarul nr. 11/P/2014;

– verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei a actului de sesizare de către procurorul ierarhic superior; – descrierea faptelor reţinute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaţilor Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și gl. (rtr.) Rus Iosif, indicarea şi analiza mijloacelor de probă, identificarea și stabilirea identităţii persoanelor vătămate, părților civile ori succesorilor acestora prin raportare la acuzațiile aduse fiecărui inculpat din cauză;

– nelegalitatea „depozițiilor” persoanelor ascultate în fața Comisiilor senatoriale și care au dobândit calitatea de suspecţi/inculpați în cauză;

– nelegalitatea administrării unor depoziții de martori/persoane vătămate, după redeschiderea urmării penale în cauză;

– nelegalitatea administrării mijloacelor de probă constând în Rapoartele întocmite de Comisia Senatorială privind evenimentele din decembrie 1989, Sinteza aspectelor ce rezultă din analizele efectuate de parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, punctul de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989, Documentarul privind Marele Stat Major din cadrul M.Ap.N., „Cartea revoluției române. Decembrie 1989” de Sergiu Nicolaescu, documentele de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 cu referire la acțiunile întreprinse de Direcția de Cercetare a Armatei pentru perioada 17.12 – 31.12.1989, datate mai 1991.

  1. Constată că numărul volumelor de urmărire penală înaintate instanţei este de 2995, iar parte din acestea conţin un număr mai mare de acte de urmărire penală decât cele menţionate de parchet. Constată că dosarul nr. 200/P/2007 ce are în conținut un număr de 234 volume de urmărire penală – incluzând şi volumul 163 bis, lipsă fiind volumul cu nr. 174 menţionat în adresa parchetului (renumerotate de instanţă de la nr. 2762 la nr. 2995) -, a fost atașat prezentului dosar și îl exclude din ansamblul probator.

Avantajele unei astfel de soluții ar fi acelea că :

– ea se poate obține cu maximă celeritate,

– nu presupune alocarea unor sume de la buget,

– este varianta prin care se respectă prevederile legale privind competența în raport de calitatea persoanelor implicate în săvârșirea crimelor,

– secția respectivă are capacitate umană disponibilă pentru a putea îndeplini volumul foarte mare de muncă presupus de aceste cauze.

Dezavantajul major ar fi acela că noul șef numit să nu poată să-și constituie echipa de anchetă cu procurori recent atrași în schema secției și să fie obligat să lucreze tot cu procurorii militari vechi care, fiecare în parte, „a pus umărul” la distrugerea dosarelor privind crimele internaționale.

După opinia noastră, șansa ca această variantă să aibă succes în raport cu celelalte variante este mai mare cu o singură condiție : ca persoana ce urmează să fie numită în această funcție să fie un profesionist desăvârșit și să-și poată forma o echipă la fel de profesionistă.

b – A doua soluție ar fi aceea de înființare în cadrul P.Î.C.C.J. a unei secții speciale de investigare a crimelor comunismului.

Avantajele înființării printr-o nouă lege a unei astfel de secții ar fi evidente :

– ar fi condusă de procurori șefi care să corespundă cerințelor postului,

– ar putea fi selectați doar procurori cu experiență în soluționarea de cauze complexe,

– ar putea fi încadrată și cu ofițeri de poliție judiciară ce ar contribui la asigurarea unei celerități sporite a activității de urmărire penală,

– procurorii s-ar specializa pe astfel de cauze, astfel putându-se spera că se va putea atinge dezideratul de anchetare a tuturor crimelor comunismului și de dispunere a unor soluții temeinice și legale.

Această soluție are însă și dezavantaje, în raport de celelalte soluții propuse de noi, respectiv :

– ea nu poate fi înființată decât prin lege, fapt ce ar presupune o mare durată de timp dar și nesiguranța că ea va putea fi adoptată,

– această soluție presupune costuri suplimentare de la buget.

Oricine poate constata că această soluție este ideală pentru a se reuși cercetarea completă a Crimelor din Decembrie 1989, din Iunie 1990 dar și a Crimelor Comunismului.

Marele dezavantaj al acestei variante ar fi durata prea mare de timp necesară pentru procedura de adoptare a unei astfel de legi dar și nesiguranța adoptării ei, motiv pentru care este nevoie de implicarea domniilor voastre în vederea adoptării unei astfel de noi legi.

c- A treia soluție ar fi înființarea în cadrul P.Î.C.C.J. a unui serviciu independent, aflat în subordinea directă a procurorului general al P.Î.C.C.J. și care să fie specializat în cercetarea crimelor internaționale.

Avantajele înființării unui astfel de serviciu ar fi următoarele

– nu ar presupune alocarea de fonduri suplimentare de la bugetul de stat,

– el s-ar putea înființa mai rapid deoarece această operațiune nu presupune decât o propunere fundamentată a procurorului general și aprobarea Secției de Procurori din cadrul C.S.M.,

– s-ar înființa, în sfârșit, o structură specializată în cercetarea acestui tip de crime, situație ce ar trebui să fie de natură ca astfel să se obțină rezultate din ce în ce mai bune în acest domeniu,

– am putea să sperăm că prin înființarea unui astfel de serviciu am scăpa de marasmul în care se află Secția Parchetelor Militare cu privire la instrumentarea unor astfel de cauze penale.

Această soluție are însă și dezavantaje :

– acest serviciu independent ar trebui subordonat direct procurorului general care ar căpăta astfel o serie de sarcini noi privind confirmările prevăzute de lege pe care trebuie să le dea procurorul ierarhic superior.

– un astfel de mod de lucru ar îngreuna extrem funcționarea serviciului care ar depinde de deciziile procurorului general, despre care se știe că, în principiu, nu dispune de timpul necesar desfășurării unor astfel de activități suplimentar,

– subordonarea directă față de procurorul general, care să nu uităm este numit politic, ar putea fi dăunătoare bunei funcționări a acestui serviciu dacă funcția de procuror general ar fi ocupată de o persoană obedientă unor structuri politice care ar avea interes ca o astfel de structură să nu aibă rezultate bune.

– dacă el nu ar fi înființat printr-o lege care să-i atribuie competențe speciale, inclusiv cu privire la calitatea persoanelor implicate în săvârșirea faptelor, atunci el ar trebui încadrat majoritar cu procurori militari dar și cu procurori civili.

Șeful acestui serviciu ar putea fi ori un procuror militar ori un procuror civil care ar avea astfel în subordine și procurori militari și procurori civili. O astfel de situație are caracter inedit, ea putând să ascundă însă pericolul contestării în instanțele naționale, și nu numai, a competenței sale cu privire la respectarea normelor legale actuale privind calitatea de militar sau civil a persoanelor cercetate.

În cazul înființării unei astfel de structuri ar fi necesară modificarea legislației din domeniul competenței organelor judiciare.

O altă apreciere noastră, având în vedere cele expuse mai sus, ar fi în sensul ca structura respectivă să fie subordonată direct primului adjunct al procurorului general, fapt ce presupune modificarea prevederilor legale în materie.

d- A patra soluție ar fi înființarea unui serviciu specializat în cercetarea unor astfel de crime internaționale dar care să facă parte din structura uneia din secțiile civile ale P.Î.C.C.J.

Orice discuție privind înființarea unui astfel de serviciu trebuie să pornească de la premisa că el nu poate fi încadrat decât cu procurori civili, indiferent dacă au sau nu funcție de conducere.

O astfel se variantă nu poate fi luată în calcul de noi în situația actuală a legislației privind competența organelor judiciare deoarece dacă nu s-ar modifica legea din punctul de vedere al competenței organelor de urmărire penală de cercetare după calitatea persoanei, ne-am afla în împrejurarea nedorită în care un astfel de serviciu nu ar putea să cerceteze decât persoane civile implicate.

Noi știm însă foarte bine că în toate cele trei tipuri de cauze ce ar intra în competența unei astfel de structuri faptele au fost săvârșite de regulă, într-o proporție covârșitoare, de civili împreună cu militari.

În astfel de situații, pe baza prevederilor legale aflate în prezent în vigoare, structura respectivă, fiind alcătuită în mod obligatoriu doar din procurori civili, va fi obligată să dispună în majoritatea cauzelor declinarea competenței în favoarea procurorilor militari și astfel ne-am întoarce pur și simplu acolo de unde am plecat.

O astfel de structură specializată poate fi însă funcțională doar prin modificarea normelor legale ce reglementează competența organelor judiciare.

În speranța că apelul nostru a fost înțeles ca atare de Excelenţelor Voastre, vă mulțumim în numele celor 10.000 de victime ale Evenimentelor din Decembrie 1989 și Iunie 1990 dar și în numele celor peste 2.000.000 victime ale comunismului.

Asociația 21 Decembrie 1989

Președinte

Teodor Mărieș

 

Publicat in categoriile: Opinii, Opinii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: