„Ştim evenimentele, cunoaştem amănunte, întâmplări din epoca lui 8 noiembrie, dar nimeni nu a studiat ce s-a-ntâmplat în sufletul tineretului acelei vremi. Trebuie să ştiţi că în 8 noiembrie 1945, la manifestaţie, cel mai mare număr l-au constituit tinerii. Nu numai studenţii, dar tinerii elevi ai ultimei clase de liceu. După toate datele statistice, se ştie că peste 1.000 de studenţi şi elevi au fost arestaţi în zilele lui 8 noiembrie, care au fost eliberaţi, treptat-treptat, abia după luni de zile din lipsă de motive, pentru că nu exista niciun motiv pentru care să fi fost arestaţi, pentru că participaseră la o manifestaţie. Dar trebuie subliniate această dăruire şi acest entuziasm pe care le-au avut tineretul din acea epocă”, a spus fostul secretar general al Tineretului Universitar Naţional Ţărănist din Bucureştiul acelor ani.

Paul Lăzărescu a participat la vernisajul expoziţiei fotografice „Democraţie şi Protest”, deschisă în foaierul Sălii Studio a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti.

În opinia acestuia, acest comportament „este rezultatul şcolii româneşti”, care a susţinut atunci regalitatea şi pe regele Mihai.

„De la Spiru Haret, ca fondatorul şcolii româneşti, şi până la venirea comuniştilor, şcoala românească a fost mereu într-o creştere şi într-o dezvoltare absolut deosebită. De aceea, ani de zile după instalarea comunismului, serii întregi de profesori au rămas cu credinţa în valorile şi obiectivele acelui tineret, care au luptat şi au susţinut tot timpul regalitatea şi pe regele Mihai. (…) Trebuie să vă spun că în perioada noiembrie ’45 toată lumea purta în piept un mic portret al regelui Mihai. Era o fotografie mică, încadrată într-un cerc metalic şi care se vindea peste tot în Bucureşti. Toată lumea purta acea fotografie a regelui Mihai”, a povestit Paul Lăzărescu, citat de Agerpres.

El a susţinut că „manifestaţia pentru regalitate şi pentru monarhie a fost foarte puternică şi în ciuda protestelor, a intervenţiei brutale a comuniştilor, fie prin acele camioane care traversau Piaţa Palatului Regal şi ucideau cu bâte şi cu răngi tot ce întâlneau în cale, în ciuda victimelor care au fost în noaptea aceea, în ciuda acestor lucruri, totuşi tineretul a avut un comportament extraordinar şi un entuziasm de nedescris”.

„Acest lucru se subliniază mai puţin în toate aceste scrieri, pentru că tot acest entuziasm şi această energie veneau din educaţia pe care o primise (n.r. – tineretul) în şcolile noastre de la Unire până la Război”, a spus Lăzărescu.

El a făcut un apel la depăşirea „morbului urii şi întrecerii între unii şi alţii” în România de astăzi.

„Morbul acesta al urii şi al întrecerii între unii şi alţii a continuat şi continuă şi astăzi. De aceea, este important să ne unim şi să fac un apel la dumneavoastră, cu toţii, că cel mai important lucru pentru noi, care suntem şi astăzi într-o situaţie foarte critică, dacă nu suntem foarte atenţi cu ce facem, s-ar putea să riscăm foarte mult. De aceea, recomand să renunţăm la toate bătăliile astea interne care se întâmplă între unii şi alţii, cum a fost de pildă desfacerea Partidului Naţional Ţărănesc (…) şi să încercăm să ne unim iarăşi să trăim într-o situaţie mai bună, ca să putem învinge hidra comunistă sau hidra roşie cum i se spune acum. Asta e recomandarea unui bătrân care, la peste 90 şi atâţia de ani, o face ca să vă amintească că numai unirea face puterea, şi nu destrămarea, şi invidia şi ura între semeni”, a afirmat Paul Lăzărescu.

În cadrul evenimentului, deschis de directorul TNB, Ion Caramitru, poetei Ana Blandiana, preşedintele Fundaţiei Academia Civică, i-a fost oferit „Acul de Aur” al Fundaţiei Hanns Seidel din Bucureşti, „pentru meritele sale pe parcursul unui mare număr de ani în efortul de a nu fi dată uitării propria istorie, pentru promovarea dezvoltării unei Românii libere, democratice şi europene”.

Distincţia a fost înmânată de Daniel Seiberling, director regional al Fundaţiei Hanns Seidel.

Blandiana a spus în cuvântul său faptul că „mulţimile de la marile protestele care au avut loc în România”, de la 1945 şi până la protestele din Piaţa Victoriei care au reînceput în 2017″, evocate în fotografiile din expoziţie, „nu au margini”. Ea a caracterizat vernisajul drept „un fel de omagiu” al societăţii civile româneşti, „care s-a născut în condiţii grele, dar s-a născut, s-a dezvoltat şi care, la ora aceasta, este chiar o garanţie a faptului că România va evolua bine în anii care vin”.

La vernisaj au mai vorbit preşedintele Fundaţiei Corneliu Coposu, Ion-Andrei Gherasim, şi preşedintele Asociaţiei „Ţine de Noi”, Răzvan Orăşanu.

Gândită ca un arc între trecut şi prezent, expoziţia reuneşte fotografii din colecţii de arhivă, unele neexpuse până acum publicului larg, care, alături de instalaţiile expuse, propun o analiză comparativă a protestelor din România din ultimii 75 de ani.

Fotografiile provin din arhivele Fundaţiei Academia Civică, Fundaţiei Corneliu Coposu, Centrului Raţiu pentru Democraţie, Memorialului Revoluţiei din Timişoara, precum şi din colecţiile unor fotografi independenţi.

Expoziţia va putea fi vizitată până pe 14 octombrie.

Citește și: