Unul dintre cei mai rafi nați intelectuali ai României, printre puținii care au supraviețuit în politica românească, Alexandru Palelogu s-a stins acum 10 ani. A fost una dintre primele personalități care a mărturisit colaborarea sa cu fosta Securitate.
În 1990, regimul Ion Iliescu, abia instaurat, a încercat să-l aducă de partea sa, numindu-l ambasador în Franța, la 31 decembrie 1989.
Relația sa cu FSN-ul s-a încheiat repede: de la Paris, Alexandru Paleologu s-a declarat „ambasador al golanilor” și i-a sprijinit pe manifestanții anticomuniști din Piața Universității. În iunie 1990, Iliescu l-a destituit. A fost senator între 1992 și 2004. S-a născut la 14 martie 1919 și a decedat acum zece ani, la 2 septembrie 2005.
„Obnubilarea inteligenței”
În același an, Alexandru Paleologu face un gest cu totul neobișnuit, la acel moment: într-un interviu acordat scriitorului Stelian Tănase, recunoaște că a colaborat cu Securitatea, în perioada în care a fost deținut politic, fiind condamnat într-un lot de intelectuali din care făceau parte și Constantin Noica și Nicolae Steinhardt.
„La închisoarea de la Botoșani mi s-a reînnoit propunerea refuzată cu 5 ani în urmă. A revenit și am acceptat- o. Am acceptat-o cu formele în regulă, cu pseudonim, cu toate alealalte”, mărturisește Paleologu.
Dosarul său arată că fostul deținut politic a fost promovat de la rangul de simplu informator la cel de agent de influență.
Alexandru Paleologu și-a cerut iertare pentru această colaborare, pe care a denumit- o „o obnubilare a inteligenței”.
În perioada colaborării cu Securitatea, din 1963 în 1984, el a avut și dosar de urmărit, în domiciliul său fiind montată „tehnică operativă”.
Alături de Nicky Manolescu
În 1992, Alexandru Paleologu a fost ales senator pe listele Partidului Alianța Civică, în fruntea căruia era scriitorul Nicolae Manolescu.
Eram reporter parlamentar în acei ani și-mi aduc aminte că nici măcar cei mai brutali și vulgari senatori din tabăra Iliescu nu îndrăzneau să-l insulte.
Erau anii în care Corneliu Vadim Tudor era în plină ascensiune, iar în banca PSD se aflau personaje de genul lui Gheorghe Dumitrașcu, demagogi care nu aveau nicio reținere. Când vorbea însă Alexandru Paleologu, cei din tabăra PSD-PSM-PRM tăceau, iar colegii din opoziție aplaudau.
Arbiter elegantiae
„Conu, Alecu” impresiona și prin ținuta sa vestimentară, între atât de mulți parlamentari îmbrăcați în stilul activistului superior de partid. „Costumelor impecabile, cu nelipsita batistă în buzunarul de la piept, cămășilor și cravatelor atent asortate, pantofilor strălucitori li s-au adăugat, în anii din urmă, faimosul baston cu cap de argint”, relatează publicistul Tudorel Urian, într-un articol publicat în România Literară.
Urian, care a scris o carte despre Alexandru Paleologu, descrie și stilul său „deschis, jovial, mereu bucuros să-și întâlnească prietenii” și amintește și de „nelipsita pipă - de multe ori, stinsă - ținută cu eleganță în mână și dusă cu știință în colțul gurii, totul în distonanță vizibilă cu lumea vulgară, rapace, prea grăbită, a îmbogățiților tranziției”.
Origini din insula Lesbos
Deși arborele genealogic nu este deplin cunoscut, se pare că familia sa a sosit în România venind din insula Lesbos. „Esențial și ce e plauzibil e o idee a lui Iorga, care i-a spus-o tatălui meu: că descendența noastră e dintro familie genoveză, Gattilucci (Gatilusio), care prin sec. XIII a adus mari servicii restaurării Paleologilor. După un secol, o fiică a împăratului Andronic al III-lea s-a căsătorit cu un Gattilucci. De altfel, și mai târziu, ultimul împărat Constantin al XI-lea sau al XII-lea era însurat tot cu o Gattilucci. Acești Gattilucci s-au stabilit în Insula Mitilene (Lesbos)”, relata Alexandru Paleologu.
Paleologu-fi ul: „Vreau să public notele date la Securitate de tatăl meu”