Astfel, condiţiile de pace, pe care Rusia urma să le susţină, erau: alăturarea tuturor teritoriilor dintre Kuban şi Nistru laRusia, în afară de Crimeea; retrocedarea Azovului cu împrejurimile sale, şi restabilirea hotarului între Azov şi Nipru, conform tratatului din 1700, rămânând în vigoare cererea de a încorpora la Rusia stepa dintre Nipru şi Nistru, cu următoarea remarcă: în cazul în care turcii vor fi învinşi în vreo bătălie, la cererile de mai sus să se adauge şi pretenţia de extindere a hotarelor Rusiei până la Dunăre, cu condiţia ca Moldova şi Ţara Românească să rămână state aparte, independente de Poartă, şi, fiind de aceeaşi credinţă, să se pună sub protecţia Rusiei.
Cererile Austriei erau formulate astfel: turcii să cedeze Muntenia, de-a lungul Dâmboviţei, până la Olteniţa,sau cel puţin până la Argeş, care se varsă în Dunăre tot la Olteniţa; (după unele surse, austriecii ar fi cerut şi Moldova); amnistie pentru toţi boierii şi locuitorii din Ţările Române care fugiseră pe teritoriul Austriei, pentru a se putea întoarce la casele lor; cedarea teritoriului dintre Timoc şi Lom, cu cetăţile Vidin, Palanka, Niş şi teritoriul său
Negociatorii austrieci au primit instrucţiuni noi din partea cabinetului vienez. Ca urmare, ei au cerut o nouă măsurare a graniţei dintre cele două imperii; insulele de pe Dunăre, apropiate de malul stâng, să fie cedate Vienei; permisiunea de a ridica unele cetăţi în Oltenia, fără a construi alte tranşee.
Ca reacţie la pretenţiile ruşilor, austriecii le-au reproşat acestora că îi împiedică să anexeze Principatele Române, în primul rând Ţara Românească.
Ne puteți urmări și pe Google News
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
