Vânturile puternice care suflă în regiune au reuşit o performanţă tragică pentru majoritatea localnicilor: au împins dunele de nisip din zona plajelor în mijlocul localităţii, “valurile” de nisip urcând efectiv până la geamurile caselor sărăcăcioase.

Situaţia este atât de complicată şi riscantă încât sătenii au ajuns să lase, peste noapte, uşile locuinţelor deschise de teamă că, până se luminează de ziuă, nisipul i-ar putea îngropa în propria casă. Ei spun că uneori, când suflă turbat, vântul ar putea  acoperit cu nisip o casă întreagă, într-o singură noapte, motiv pentru care satul este adesea patrulat de un buldozer gata să intervină în situaţii dificile.

Shoina a fost întemeiată în 1930 de mai multe familii de pescari care au descoperit cât de bogată în peşte era regiunea respectivă. Prin anii 1950, numărul locuitorilor crescuse extraordinar, fiind peste 1500 de suflete. Aveau 70 de vase de pescuit iar năvoadele erau pline.

În următoarele decenii, pescuitul intens a decimat populaţia piscicola iar pescuitul s-a scufundat şi el în nisipul mişcat de colo colo de vânturile dezlănţuite.

Astăzi, la Shoina, mai trăiesc doar 300 de oameni, în mare parte pensionari, beneficiari ai ajutoarelor sociale sau vânători de gâşte sălbatice, destul de numeroase în regiune. Satul nu este legat de restul omenirii nici prin drumuri, nici prin cale ferată. Transportul se desfăşoară pe apă sau prin aer, în apropiere existând o pistă de aterizare de 650 metru lungime.

Savanţii spun că situaţia de la Shoina are legătură cu deteriorarea permafrostului şi distrugerea fundului mării, nisipul fiind în acest fel eliberat şi adus la suprafaţă.