Dan Radu Ruşanu este un fost membru al PNL care a ocupat funcţia de vicepreşedinte pentru o perioadă foarte mare de timp, fiind ales la fiecare Congres în această funcţie.
Ruşanu face dezvăluiri despre Crin Antonescu, care nu a lipsit niciodată de pe scena politică, ba chiar mai mult, mereu şi-a droit să ajungă preşedinte. Acesta s-a retras din sfera politicii şi a fost dat uitării, dar Ruşanu îl scoate de la “naftalină” şi îl analizează în detaliu.
În continuare sunt câteva pasaje din cartea lui Ruşanu “Mai sunt judecători la Berlin”, care fac referire la Crin Antonescu, de pe vremea când era la conducerea PNL-ului.
“Crin Antonescu nu putea fi atacat de Traian Băsescu. De fapt, după alegerea sa ca preşedinte al PNL, atacurile venite din partea presei „băsiste“ la adresa sa se limitaseră la: „este foarte comod“, „se trezeşte dimineaţă târziu“, „pierde nopţile la pocher“ – acuze puţin credibile. A urmat acea acuzaţie de colaborator al Securităţii – nume de cod: Porumbaru –, lansată de zvonistica presei băsiste, dar care a murit foarte repede; nimeni nu a crezut că „rebelul“ şi „incontrolabilul“ Crin Antonescu ar fi putut fi colaborator al Securităţii.”
Băsiştii încercau să-i găsească nod în papură- Antonescu un înrăit al jocului de poker.
„Am jucat de mai multe ori. Eram un cerc de patru-cinci prieteni, care jucăm pe sume modice – conta provocarea. E drept, într-o seară de Crăciun, Crin a câştigat suma „imensă“ de 80 de lei; era foarte fericit; ne bătuse pe toţi – era cel mai bun, asta conta! Jucaţi…Un jucător de talia lui Crin Antonescu nu ar admite niciodată această – că şi la şah, şi la pocher există o anume demnitate a jocului. Bag mâna în foc pentru Crin Antonescu-jucătorul-de-pocher! Când câştigă, câştigă pe bune.”
„Parcă suntem comuniştii în ilegalitate. Mergem la Palat să stabilim lovitură de stat de la 23 august. Tu eşti Bodnăraş şi eu sunt Pătrăşcanu, mi-a zis Crin. Geoană e Titel Petrescu, iar Liviu… Cine?! Generalul Sănătescu4?”
„Odată terminată şi cafeaua, Crin şi cu Mircea Geoană au ieşit împreună pe terasă şi au discutat singuri vreun sfert de ora, după care au revenit în salon, vizibil mulţumiţi de înţelegerea dintre ei – nici nu se putea altfel! Amândoi erau de elită, cu un spirit politic ce nu putea fi pus la îndoială; amândoi, cu un partid puternic în spate, ce trebuia condus spre victorie şi, evident, în salon mai eram eu şi Liviu Dragnea, iniţiatorii acestei întâlniri, care veniserăm cu intenţia fermă de a asigura reuşită înţelegerii…Mai că-mi venea să-i spun lui Crin: „Hai şi noi cu maşina lui Geoană, abia ajungem mai repede, că, de-acum, tot aia-i“, dar n-am vrut să-i stric lui Crin bucuria înţelegerii cu Geoană, aşa că ne-am urcat în maşină cu care veniserăm, întorcându-ne tot „ca ilegaliştii“.