Editura Evenimentul si Capital

Roşia Montană şi eterna frică a oamenilor politici de a lua o decizie

13_ANDRONIC_RZV
Autor: | | 65 Comentarii | 6514 Vizualizari

Au trecut aproape 15 ani de când s-a scris pentru prima dată despre Roşia Montană. Un proiect lansat de unul dintre cei mai controversaţi români, un personaj despre care nu ştii să spui dacă-i un om de afaceri genial sau este un escroc de talie internaţională, dar face cât Ion Ţiriac, Ioan Nicolae şi toţi ceilalţi din Top 300 la un loc: Frank Timiş. De atunci s-au scris tone de materiale despre acest proiect, majoritatea pornind de la faptul că acesta are o mare problemă: vizează exploatarea aurului din zonă folosind o substanţă pe care orice copil o ştie ca fiind mortală: cianura. Ghinion! Dacă se numea oricum altcumva (palytoxină sau proteină bacteriană botulinium) proiectul Roşia Montană era funcţional la această oră. Pe această realitate chimică s-a construit în ultimii 15 ani un întreg eşafodaj de frică care avea drept scop blocarea proiectului. N-au contat asigurările specialiştilor, faptul că proiectul este peste orice normă europeană în materie de exploatare a aurului. Trebuia blocat cu orice preţ!

Iniţial s-a implicat George Soros, care prin marea de ONG-uri subvenţionate, a creat o reţea de oponenţi extrem de activi, bursieri sau angajaţi ai Fundaţiei Soros al căror scop în viaţă a devenit blocarea proiectului. Am auzit nenumărate variante legate de interesele financiare ale lui George Soros în faza iniţială a proiectului Roşia Montană, am aflat că în ultima vreme nu a mai fost atât de activ în sabotarea proiectului, dar impulsul iniţial nu putea fi oprit. Pentru cei care mai cred că acţiunea lui George Soros a pornit la începutul anilor 2000 dintr-un sentiment de patriotism le pot răspunde că au şi n-au dreptate. Era o lecţie de patriotism combinată cu interese financiare puternice. N-am înţeles decât foarte târziu că insistenţa UDMR de a primi în orice guvernare ministerul Culturii şi ministerul Mediului era strâns legată de blocarea proiectului Roşia Montană. Nefiind un romantic întârziat nu prea dau doi bani pe scenariile care vizează interesele politico-istorice austro-ungare în România şi faptul că Proiectul Roşia Montană face parte din patrimoniul imaginar al Ungariei Mari, dar am întâlnit de fiecare dată această atitudine la politicienii udemerişti. Iar declaraţia de ieri a guvernului de la Budapesta m-a scos din sărite: potrivit MTI, ministerele ungare de Externe si al Dezvoltarii Rurale afirmă intr-un acest comunicat ca "bunurile de mediu si culturale sunt parte integranta a patrimoniului Europei Centrale", referindu-se la Proiectul Roşia Montană. Parcă până acum noi, românii, făceam parte din Europa de Est? Sau numai zona Roşia Montană intră în zona Europei Centrale? O luăm de la capăt cu scenariile? A trecut guvernul Năstase, a trecut şi guvernul Tăriceanu, iar de mişcat nu s-a mişcat nimic semnificativ în această zonă. Năstase n-a apucat să facă ceva cu acest proiect, iar pe vremea lui Tăriceanu erau prea mulţi bani pe piaţă pentru ca politicienii să se intereseze de cele câteva zeci de miliarde de euro din zona Munţilor Apuseni. O dată cu venirea crizei şi cu începutul guvernărilor Boc, au început să fie reevaluate exploatările de resurse naturale care pot aduce bani la buget, iar Proiectul Roşia Montană era unul din ele. Traian Băsescu a fost primul om politic care a avut curajul să se aplece asupra detaliilor proiectului, încercând să înţeleagă care sunt avantajele şi dezavantajele acestuia. Pentru prima dată au început discuţii serioase la nivel de ministere, de la Mediu până la Economie, pentru a vedea dacă acest proiect poate fi avizat sau nu. S-au cerut garanţii care depăşeau standardele europene în materie de mediu, s-a cerut majorarea cotei Statului Român cu încă 6 procente fără a pune un ban, s-a obţinut creşterea redevenţei de la 4 la 6 la sută, plus peste o sută de milioane de euro pentru conservarea patrimoniului cultural. Şi s-au obţinut. Ce nu s-a obţinut a fost acordul final al premierului Boc. Un om politic înspăimântat de puterea care stătea în vârful stiloului, care a pus în balanţă interesele economice generate de Proiectul Roşia Montană cu întoarcerea în Clujul natal ca primar şi a câştigat viitorul său de edil local. O să-mi spuneţi că a gândit la nivel mic, dar o să vă răspund că în majoritatea cazurilor deciziilor oamenilor politici sunt luate pe baza unor criterii mărunte, iar văzând-o pe soţia lui Emil Boc în fruntea manifestanţilor anti-Roşia Montană, am înţeles că fostul prim-ministru Emil Boc n-a avut nici un moment intenţia să dea drumul proiectului. Lăsându-l pe Traian Băsescu tot timpul să creadă contrariul! De fapt, diferenţa între un om politic şi un politician constă tocmai în capacitatea de a lua decizii controversate, dure, fără a se gândi la viitorul său imediat. Guvernul Ponta, condus de unul din adversarii proiectului, a luat decizia de a trimite un proiect de lege în Parlament. Un gest calificat de preşedintele Băsescu ca fiind de laşitate, întrucât era suficientă o hotărâre de guvern. Ceea ce poate fi până la un punct adevărat, iar eu am aplaudat întotdeauna capacitatea lui Traian Băsescu de a spune lucrurile exact aşa cum le gândeşte. Trebuie însă apreciat curajul politic de care a dat dovadă Victor Ponta, asumându-şi (chiar dacă vorbim de o jumătate de măsură) un proiect pe care l-a atacat în trecut. Nu a avut tăria lui Traian Băsescu de a susţine Proiectul Roşia Montană în mod public, dar nici n-a procedat ca Emil Boc, făcându-se că munceşte, dar de fapt căutând doar să cumpere mai mult timp.Victor Ponta a mutat decizia în altă parte, spre Parlament, aşa cum s-a procedat de nenumărate ori. Ce se va întâmpla? Nimeni nu ştie să spună exact şi cât va mai dura, dar Guvernul şi-a asumat Proiectul Roşia Montană. Şi nu este puţin lucru... Două lucruri ar mai fi de comentat: ipoteza unui referendum la nivel naţional şi acuzele la adresa RMGC că au cumpărat toată presa. În privinţa referendumului la nivel naţional: mi se pare o idee uşor depăşită de evenimente, cu atât mai mult cu cât o dezbatere în Parlament (reală, nu simulată) poate fi mai productivă decât un vot bazat doar pe argumente emoţionale. Oamenii vor fi puşi să aleagă între ce şi ce? Între mediu şi locuri de muncă? Plus că nu înţeleg de ce trebuie să facem referendum doar pentru Proiectul Roşia Montană? De ce nu adaugăm o întrebare legată de exploatarea gazelor de şist? Avem îndoieli în privinţa capacităţii legislativului de a discuta despre acest proiect? Cred că Proiectul Roşia Montană va reprezenta prima dezbatere reală în Parlament, în care procentele din alegeri nu vor mai conta. De aceea cred că merită discutat în Parlament! De marota unora în privinţa cumpărării presei nu pot decât să mă amuz! Niciodată în presa română acest lucru n-a funcţionat. Dovadă stau transmisiunile în direct din Piaţa Universităţii ale Realităţii TV, ale B1 TV, ale România TV, ş.a. care sunt convins că au difuzat spoturi ale RMGC în trecut. Pe de altă parte cum poţi contracara o campanie bazată pe un fals - La Roşia Montană se vor otrăvi câmpurile şi fântânile - decât printr-o campanie de informare ?! Cei care vor locuri de muncă nu vor ocupa Piaţa Universităţii, nici nu se vor mobiliza pe Facebook, pentru că ei reprezintă majoritatea tăcută! Dar ce se va întâmpla când o vor face? Vom sta închişi în case si vom fi oare mai fericiţi că încă un proiect s-a dus de râpă?

ULTIMA ORA! Toate scolile din Bucuresti, INCHISE! Cand nu se vor tine cursuri in toata Capitala

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI