În noiembrie 2009, ziarele britanice, australiene şi româneşti scriau despre încercarea de suicid a unui român deportat în Europa după ce fusese condamnat de două ori pentru trafic de droguri. Întreaga povestea a lui John Untan a ieşit însă la iveală astăzi, când ziarul "Standard" a publicat un amplu articol despre un tată disperat că nu îşi va mai vedea copiii.
La 11 noiembrie 2009, Ion "John" Untan a sărit de pe Westminster Bridge în Tamisa. Filmul a fost înregistrat de britanici şi postat pe internet. Pe fundal, pot fi auzite chiar voci care îl îndemnau pe John să sară. Românul în vârstă de 49 de ani îşi aminteşte momentul.
"Eram în Londra de o lună, nu aveam locuinţă şi dormeam într-o dubiţă abandonată în Waterloo. M-am dus să văd Big Ben-ul, dar când am ajuns la pod (Westminster Bridge) m-am gândit că mi-a ajuns, nu mai pot îndura suferinţa, că nu mai puteam îndura dorul de copii. [...] Mereu am fost un om care când îşi pune ceva în cap, o face. Aşa că, atunci când a bătut ceasul de ora 4, am sărit. Dar în timpul saltului mă rugam "Doamne, nu mă lăsa să mor", spune John.
El a fost deportat în Europa în 2003, măsură luată după ce românul a fost condamnat de două ori pentru trafic de droguri. John explică motivele pentru care a ajuns să facă asta, printre ele fiind şi trecutul său în România comunistă. "Am crescut în Oraviţa, oraş de la graniţa cu fost Iugoslavie. Ştiam unde e graniţa, căci la noi se stingeau luminile la 10 seara şi puteam vedea luminile sârbilor strălucind în întuneric. Mi-am zis că, într-o zi, o să merg acolo, că aia e libertate". Viaţă grea în România comunistă
"Tata, şofer pe camion, venea acasă beat şi o bătea pe mama. Eu încercam să îl opresc, dar mă lovea şi pe mine. De la vârsta de opt ani, am simţit că nu sunt în siguranţă în propria casă. La şcoală, mă băteam cu colegii, iar la vârsta de 13 ani tata m-a pus să lucrez într-o mină de uraniu. Împingeam vagoane pline cu rocă. Am lucrat în subteran timp de trei ani, opt ore pe zi. Am avut o copilărie încercată".
După ce a povestit "prietenilor" despre dorinţa de a fugi din România, John a fost abordat de Securitate. "O brută m-a plesnit şi m-a forţat să devin informator. La fiecare trei săptămâni, venea la mine să îi raportez ce observasem, dar eu îi spuneam mereu că nu am informaţii pentru el. Într-o noapte, am mers până la graniţă şi am fugit în Iugoslavia".
Ajuns la sârbi în 1984, românul a primit rapid viza pentru Australia, ca refugiat. "Am ajuns într-un centru pentru imigranţi, unde aveam mâncare, o cameră şi ceva bani de buzunar, dar nu ştiam engleză şi nici nu primeam lecţii".
După doi ani, românul s-a însurat cu o australiancă. Între timp, îşi găsise de lucru la o fabrică de anvelope. După căsătorie, s-a angajat la o firmă de construcţii, încercând să strângă mai mulţi bani pentru familie. Într-o vreme în care se descurca greu cu banii, John s-a întâlnit într-o cafenea cu un alt român. Acesta i-a arătat că se pot face bani uşor din trafic de heroină şi l-a atras în această lume. "Am fost un idiot"
După trei ani, a fost prins şi condamnat. În 1989, a fost condamnat la cinci ani de închisoare. În 1997, a recidivat. După a doua eliberare, a fost deportat. A lăsat în Australia o soţie şi trei copii.
"Am fost un idiot că am intrat în aceste afaceri ilegale, dar familia a fost lângă mine în timpul detenţiei. Când am fost eliberat în 2002, eram decis să nu mai calc strâmb, dar am fost deportat".
El spune că s-a aruncat în Tamisa deoarece nu putea suporta să fie departe de copii. "Vorbesc cu ei la telefon. Chiar zilele trecută vorbeam cu fiica mea şi încercam să o conving să nu meargă la o întâlnire cu un bărbat mai în vârstă, pe care l-a cunoscut pe internet". A căutat ajutor la Amnesty International
Fiul lui John, Joshua, le-a scris autorităţilor australiene, cerându-le să îi permită tatălui să se întoarcă în Australia. John Untan a bătut la uşile Amnesty International pentru a cere ajutorul, dar nu s-a putut face nimic.
"Trebuie să accept că nu îmi voi mai vedea copiii. Dar poate că, acum, că sunt mari, vor veni ei să mă viziteze".