Prof. Univ. Tănase Stamule, decan la FABIZ-ASE a publicat un decalog al motivelor pentru care România nu are nici o universitate în Top 1000. Aceste probleme evidențiază necesitatea unui sistem mai eficient și adaptat la realitățile cercetării academice, astfel încât universitățile românești să poată excela pe plan internațional.
Profesorul universitar Tănase Stamule, decan la FABIZ - ASE, a adus în atenția publicului, printr-o postare pe Facebook, dificultățile și provocările cu care se confruntă universitățile românești în cadrul clasamentelor internaționale:
“România nu figurează cu nicio universitate în topul 1000 al clasamentului Shanghai. Mai mult, în ultimii doi ani, doar articolele clasificate în Q1 și Q2 sunt recunoscute pentru clasamentele globale. Majoritatea revistelor românești nu sunt incluse în Q1 și Q2, punându-ne într-o poziție defavorabilă la nivel internațional”, spune Prof. Univ. Tănase Stamule.
S-a acționat în acest sens? “A fost solicitată crearea unui program specific pentru revistele naționale, inspirat de modelul Lituaniei, dar autoritățile nu au reacționat. Lituania, având o finanțare generoasă și o colaborare cu editura Taylor Francis, și-a consolidat poziția în Q1 și Q2. Mulți cercetători români se orientează spre aceste reviste. O propunere legislativă care ar fi favorizat cercetătorii ce publică în Q1 și Q2 a fost respinsă în Senat”, mai spune acesta.
România are nevoie de reviste de specialitate de top
Beneficiile financiare oferite cercetătorilor sunt insuficiente pentru efortul depus în cercetare, dat fiind plafonul salarial. Universitățile de top ar putea oferi recompense mari pentru articolele de calitate, dar legislația curentă îi restricționează.
Crearea unei reviste științifice de înaltă calitate nu este posibilă fără a adera la standardele internaționale. Aceste standarde sunt esențiale pentru a consolida reputația și credibilitatea unei reviste. Publicarea exclusivă a autorilor autohtoni în astfel de reviste prestigioase ar submina această calitate și reputație.
Gestionarea unei reviste nu este o sarcină ușoară. Este esențial să se înțeleagă complexitatea și mecanica din spatele editurilor mari, precum Springer Nature, Taylor Francis sau DeGruyter. Deși abilitățile de cercetare sunt cruciale, gestionarea și înțelegerea perspectivei editoriale necesită o expertiză aparte.
Costul unui articol este de 2000 de euro
De exemplu, tarifele asociate cu publicarea sunt adesea ridicate. Springer Nature poate percepe un tarif de 2000 Euro pentru un singur articol. Un număr de revistă cu 15 articole ar putea costa până la 30000 Euro. Cu patru astfel de numere pe an, costurile se ridică la 120000 Euro.
“Aceasta nu este doar o chestiune academică, ci și o industrie robustă. Din păcate, prezența limitată a României în această industrie constituie un dezavantaj semnificativ pentru comunitatea noastră academică și de cercetare”, susține Tănase Stamule într-un comentariu dedicat subiectului.
“Există tensiuni cu Curtea de Conturi legate de finanțarea proiectelor de cercetare și perioada de publicare a rezultatelor.
Pentru a reintra în topul 1000, trebuie rezolvate problemele legislative și stabilite încrederi solide în alocarea fondurilor pentru cercetare”, conchide Tănase Stamule, decan la FABIZ-ASE.