Există un loc, lângă Bucureşti, unde circa 50 de oameni trăiesc într-o devălmăşie ciudată. Deşi locuiesc în vreo 11 imobile diferite au, cu toţii, aceeaşi adresă: strada P. Kontsbuie nr. 10, satul Moara Domnească, comuna Găneasa. Tot la adresa asta mai figurează patru case nelocuite şi încă una dărâmată aproape total. Casele au fost ridicate de soldaţii sovietici, după război şi au fost cazarmă pentru ruşi. La construcţia lor au participat şi o parte dintre bunicii actualilor locatari.

Apoi, după ce trupele de ocupaţie au părăsit România, în căsuţele respective au stat lucrătorii Staţiunii de Cercetare de la Ferma nr. 6 Moara Domnească. Terenul de sub ele, ca şi construcţiile însele, au fost revendicate, în instanţă, de două entităţi care, culmea, au adresa într-un singur perimetru: Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) şi Academia de Ştiinţe Agricole „Gheorghe Ionescu Siseşti.” „Vecinele” s-au judecat ani de zile şi, până la urmă, USAMV a câștigat procesul, definitiv. În tot acest timp, urmaşii primilor muncitori de la fermă, împreună cu alţi lucrători angajaţi între timp, au continuat să plătească chirie pentru aceste locuinţe de serviciu. De cinci ani, zic oamenii, această chirie nu le mai e încasată de nimeni, deşi plătesc utilităţile la zi, dar ca persoane juridice. Cei de la USAMV zic că de 15 ani. Aproape toţi s-au judecat pentru dreptul lor de a locui acolo. Culmea, deşi au avut acelaşi avocat, cu aceeaşi pledoarie şi aceleaşi probe la dosar, jumătate au câştigat procesele şi jumătate nu. R

ectorul USAMV, Sorin Câmpeanu dă din umeri: „Asta e Justiţia în România”. Incertitudinea persistă şi oamenii se tem că pot fi evacuaţi, în orice moment, de către proprietarul de drept. Sorin Câmpeanu, strâns cu uşa de întrebările EVZ, spune că deşi USAMV nu e o instituţie socială, de la toamnă, le va percepe chirie locatarilor de pe strada P. Kontsbuie nr. 10. Nu ştie, însă, ce valoare va avea. Kafka ar fi avut un subiect bun.

Oameni şi lacrimi

Marga Nazâru are 61 de ani şi s-a născut în „condominiumul” rural de la Moara Domnească. Părinţii ei au lucrat la fermă din 1958. „Mama era telefonistă şi tata tehnician. Acum trei ani au decedat, la o lună distanţă unul de celălalt. Erau veterani de război. Universitatea nu mai îmi ia chirie de cinci ani. Sunt o pensionară singură şi mi-e frică să nu mă evacueze. De câte ori am întrebat nimeni nu ne-a spus nimic concret. Noi, cei ce locuim aici, am investit în căsuţelea astea şi mai dorim să investim. Da’ n-ai siguranţă”, povesteşte femeia cu lacrimi în ochi.

Rodica Cornea, de 56 de ani, contabil de meserie, are în mână Cartea de Muncă a tatălui, care a fost mecanic agricol. „Aici m-am născut şi io. Doar mama, care a fost femeie de servciu la fermă, mai trăieşte şi are 90 de ani. Ea şi tata au venit la Moara Domnească în ‚ 47. Mi-e teamă! Nu avem siguranţa zilei de mâine. Oricând, poa’ să vină cineva care are acte, să ne dea afară din casa în care am trăit toată viaţa. Casele sunt foarte vechi. Am reparat, pe banii mei, acoperişul, ferestrele, uşile, aproape totul… Nimeni nu ne-a ajutat cu nimic! De cinci ani trăim în suspans. Înainte plăteam chiria şi chiar impozit pe teren, chit că nu era pământul nostru. Acu’ achită factura la curent în regim de persoană juridică”.

Povestea moşului

Din cei aproximativ 50 de locuitori ai „rezervaţiei” doar zece sunt activi. Restul sunt pensionari sau copii. Pe Nicolae Scarlat, de 80 de ani, fost mecanic la staţiunea de cercetare, îl podideşte plânsul. A venit aici, în 1962, de pe lângă Feteşti. Aici a trăit, muncit şi a făcut trei copii care la rându-le i-au făcut cinci nepoţi şi cinci strănepoţi. Acum a rămas singur în casa în care locuieşte de 56 de ani.

„Am făcut memorii la Avocatu’ Poporului, la preşedintele ţării, la premier, la prefect, la Universitate şi Academie şi nu mai ştiu unde… De la toţi am primit răspunsuri, da’ niciunu’ în favoarea mea! Adică a noastră… Întrebarea mea e una: cum de toţi muncitorii care au locuit în case de la stat au putut să şi le cumpere, dacă au vrut, şi noi nu? Legea nu e pentru toţi la fel?”, se necăjeşte moşul.

Oamenii murmură că ar fi interese mari cu terenurile din zonă. Că s-a încercat scoaterea lor din case după modelul făcut la Ferma 5 Băneasa. Celebrul caz al lui Puiu Popoviciu. N-au, însă, nicio dovadă.

Hotelul şi vila de protocol

Oamenii se văicăresc cu toţii în cor şi se întreabă, pe bună dreptate, de ce ei, cei care au muncit şi locuit o viaţă la Moara Domnească, nu sunt lăsaţi să-şi cumpere locuinţele care şiaşa sunt nişte dărăpănături. Pe de altă parte, sunt indignaţi că, în contrapartidă, s-au închiriat spaţii şi terenuri ce ţin de staţiune unei fabrici de mezeluri şi unor chinezi care au făcut nişte depozite de materiale pentru construcţii civile şi industriale.

În plus, în aria comunităţii lor s-a ridicat un ditamai hotelul. Construcţia, ajunsă la nivelul finisării, a fost abandonată acum câţiva ani. Am numărat noi, cam 60 de camere ar avea. De la Sorin Câmpeanu, rectorul USAMV, am aflat că s-a făcut pe banii universităţii şi că ar fi avut destinaţia de cămin pentru studenţii aflaţi în practică. „Da’ ştiţi dumneavoastră, e aproape de Bucureşti şi n-ar fi rămas acolo. Acum ne gândim să facem un parteneriat public-public şi să-l facem un adăpost pentru bătrâni”, explică, la o ţigară, Sorin Câmpeanu. Peste gard de „hotel” una din casele făcute de ruşi a fost renovată de sus până jos. Tot pe banii USAMV. În ea venea, în weekend, la grătare, finul lui Ion Nicolae Alecu, fostul rector al USAMV, Luca Virgil, ex-director al facultăţii, în prezent stabilit cu familia în Anglia. Sorin Câmpeanu a confirmat că aceasta a fost „locuinţa de serviciu” a acestuia. De când a plecat casa e în paragină.

Cazul Pilot

De 30 de ani, viaţa Lenuţei Coroianu este legată de Staţiunea de Cercetare a Facultăţii de Agronomie, din cadrul USAMV şi de Staţiunea de Cercetare Pomicolă Băneasa, subordonată Academiei de Știnţe Agronomice. În anul 1988, Lenuţa Coroianu s-a angajat la această staţiune de cercetare şi între timp a terminat şi facultatea de Agronomie. Cum am mai spus, în anii ‚ 50 au fost construite mai multe locuinţe de către trupele sovietice de ocupaţie împreună cu o parte din viitorii chiriaşi, în fapt nişte ţărani veniţi din toată ţara.

Ulterior, când a fost înființată Staţiunea de Cercetare acestea au fost preluate de Facultatea de Agronomie. Intabulate la grămadă, clădirile au intrat în proprietatea Universității de Ştiinţe Agronomice şi trecute toate la aceeaşi adresă: comuna Găneasa, sat Moara Domnească, str. P. Kontsbuie nr. 10. În anul 1992, Lenuţa Coroianu şi fostul său soţ, şef de fermă în cadrul Staţiunii, decedat între timp, au solicitat şi obţinut o locuinţă de serviciu într-una din cele 21 de clădiri ale staţiunii.

Mulţi dintre angajaţii staţiunii au procedat la fel şi au devenit chiriaşi. Lenuţa Coroianu a încheiat un contract pe o perioadă determinată care expira în 1998. După doi ani soţii Coroianu au părăsit locuinţa şi s-au mutat într-una cu un spaţiu mai mare. Fosta locuință avea 60 mp, iar cea în care locuiește şi acum are 150 mp. Bineînţeles, la aceeași adresă. Odată mutaţi cei doi au încheiat un nou contract în 1994, care era semnat pentru o perioadă nedeterminată. Toate cele 21 de familii care locuiesc pe strada Kontsibuie, la numărul 10, din satul Moara Domnească, comuna Găneasa, au acţionat în judecată Universitatea pentru a putea obţine calitatea de chiriaş şi pentru a putea cumpăra imobilele în care locuiau.

Lenuţa Coroianu este, teoretic, evacută din tot satul

Au fost înregistrate două dosare, chiriaşii staţiunii de cercetare împărţindu-se în două grupuri, dar cu acelaşi avocat. Culmea, la finalul celor două procese, jumătate dintre chiriaşi au primit o decizie prin care li se recunoştea calitatea de chiriaş şi dreptul de a cumpăra locuinţele de serviciu, iar cealaltă jumătate nu!

Printre cei cărora li s-a respins acest drept se număra şi familia Coroianu care a ocupat în continuare locuinţa de serviciu şi a plătit chirie până în anul 2002. De atunci, Universitatea nu i-a mai primit chiria Lenuţei Coroianu. În anul 2014, aceasta a fost dată în judecată de către USAMV pentru a fi evacuată. În instanţă, Universitatea a invocat contractul din 1992, încheiat cu familia Coroianu, care era valabil până în 1998.

Imobilul care făcea obiectul acelui contract a fost eliberat de familia Coroianu în 1994, când au preluat cealaltă locuinţă situată la câţiva kilometri de prima, dar cu aceeaşi adresă, strada Kontsibuie. nr. 10. Ce este cel mai flagrant este că prima locuinţă cu al cărui contract s-a prezentat în instanţă Universitatea este o ruină. Totul pare a fi fost o manevră de inducere în eroare a instanţei. Judecătoria Buftea a cerut evacuarea Lenuţei Coroianu din imobilul în care nu mai locuia din 1994. Judecătoarea Adriana Tăşcan a dispus evacuarea din: „Spațiul locativ ocupat în incinta fermei Moara Domnească, comuna Gănesa”.

În dispozitivul deciziei nu este indicată nici măcar adresa celor 21 de imobile, strada Kontsibuie nr.10. În apel, Tribunalul Ilfov, prin judecătorul Vasile Bozeşan şi președintele completului Alexandra Elena Tudor au menținut decizia anterioară. Acum femeia trebuie evacuată dintr-o ruină sau, luând mot a mot decizia, din toată incinta fermei Moara Domnească! Căile extraordinare de atac, Contestația în anulare și Cererea de revizuire, nu au avut nici un succes. Urmează CEDO.

Gâlceava cu Academia de Ştiinţe Agricole

Acest teren, cu imobile pe el, unde a funcţionat o cazarmă sovietică, după 1947, a fost în perioada intebelică parte a unei proprietăți a fostului moşier din zonă, pe nume Kontsibuie, şi parte a statului român. Nu a existat niciun act de donaţie, iar acţiunea de revendicare a urmaşilor boierului a fost respinsă fiind făcută tardiv. Dar am vrut să aflăm care a fost motivul pentru care Academia de Ştiinţe Agricole a contestat titlul de proprietate obţinut de USAMV în 2001. Aceasta a fost singura întrebare pe care am adresat-o instituţiei conduse de preşedintele Valeriu Tabără. Am primit un răspuns pe trei pagini în care se prezintă, practic, istoricul speţei. Abia la final, în trei rânduri ni se răspunde la întrebare: „Motivul contestării de către ASAS a titlului de proprietate emis USAMV derivă din faptul că anterior anului 1945 acest teren a fost proprietatea ICAR, autoarea ASAS, iar cererea de reconstituire a USAMV, pe acelaşi temei juridic, nu putea fi făcuta pe acel amplasament deoarece nu le-a aparţinut”.

Greaua moştenire a rectorului din pârnaie

Spre deosebire colegii de la Academie, Sorin Câmpeanu a răspuns invitaţiei EVZ la dialog însoţit de nu mai puţin de opt consileiri, jurişti şi directori din cadrul USAMV. Atent consiliat, fostul ministru al Educaţiei a început prin a spune că entitatea condusă de el a preluat Ferma Moara Domnească încă din 1981 de la Institutul de Cercetări şi Maşini Agricole. „Atunci se găseau acolo 15 locuinţe cu 30 de apartamente, cu suprafaţă medie de 70 m.p. De atunci aceste clădiri au intrat în patrimoniul nostru. Decizia rectorului de atunci, Constantin Pintilie, recte a Senatului, a fost de prelungire a contractelor de închiriere. Iar acestea au fost păstrate până în 2003. Atunci rectorul Ioan Nicolae Alecu a luat decizia de a le suspenda. S-au mai plătit doar utilităţile”, se justifică Sorin Câmpeanu. Alecu e la închisoare. Şi mai spune că, în prezent, locuinţele pot fi vândute dar: „Decizia rămâne la noi!”.

Sorin Câmpeanu: „N-avem nicio datorie legală ,dar îi vom ajuta”

Actualul rector spune, între ciocanul EVZ şi nicovala sărmanilor de la Moara Domnească, că singura soluţie legală este de încheiere a unor noi contracte de închiriere şi că acest lucru se va întâmpla la toamnă, în septembrie-octombrie: „Pasul următor e stabilirea unui tarif echitabil şi modice”. Vizavi de „hotelul” ridicat în mijlocul coloniei şi abandonat rectorul USAMV spune că acesta trebuia să fie un „centru de agroturism”, dar că, din lipsă de bani, a rămas neterminat şi că o să facă un „deal” cu Primăria Sectorului 3 pentru realizarea unui centru de îngrijire a bătrânilor.

Despre casa în care a locuit finul predecesorului său aflat la puşcărie zice că are nicio destinaţie în prezent. Aşa e. E plină de bălării, în ciuda banilor băgaţi în ea. Bun. Şi cu oamenii de acolo ce se întâmplă? Cinic, dar în limita legii, Sorin Câmpeanu a răspuns, franc: „Noi n-avem nicio datorie legală faţă de ei. Primăria are datoria protecţiei sociale şi USAMV nu! Dar venim în întâmpinarea acestei probleme”. Până să se implice Evenimentul zilei nici rectorul şi nici vreunul din angajaţii Universităţii nu a găsit o soluţie pentru chiriaşii de la Moara Domnească. Mai urmărim, la toamnă.