Închinarea României… de la Răsărit la Apus. Editorial de Ingrid Mocanu

Închinarea României… de la Răsărit la Apus. Editorial de Ingrid Mocanu

Am trăit să o vedem și pe asta: justiția noastră, cea care a adus la putere președinți prin discursuri sforăitoare anticorupție și arestări en fanfare și-a dat obștescul sfârșit. Nu își mai aparține sieși căci și-a făcut noi stăpâni, de această dată unii cu mare ștaif.

A renunțat la a asculta diverși tovarăși vorbitori de limbi slave și băutori de votcă și s-a pricopsit acum cu stăpâni spilcuiți, plini de elevațiune și duhnind a alcool fin. Nu mai deschide ochii cu privirea mijindă spre Răsărit, de unde comandau țări cu Stalin în suflet, ci închide ochii uitându-se lung după soarele care apune nepăsător și rece. Ce imbolduri de cruntă supușenie o fi lovit onorata noastră Curte Constituțională de așteaptă cu sufletul la gură să apună soarele la Veneția și să îi aprindă o lampă chioară niște pensionari retrași într-o Comisie care copiază fără tragere de inimă rapoarte scrise de onegheurile soroșiste, transmise via Macovei prin mâna lungă și piciorul strivit de sciatică ale lui Timmermans sau Junker? Ce triste acorduri i-or fi cântat sirenele prefăcutei comisii ale unei Europe care pretinde că ne vrea binele, dar în fapt încearcă să profite cât mai poate de naivitatea unor slujitori care se predau fără luptă, doar prin minciuni și manipulări.

Devine tot mai clar că, dacă nu se schimbă nimic în Uniunea Europeană, popoarele, oricât de neinstruite ar fi, se vor răzvrăti și îi vor pedepsi pe cei ce le conduc destinele spre dezastru. Recentul sondaj din România, care arată o dramatică scădere de încredere în Uniunea Europeană, depășită doar de prăbușirea încrederii în justiție, ca și scorul lui Merkel în Bavaria, sunt edificatoare în acest sens. În timp ce pare că popoarele Europei s-au trezit ca o Albă ca Zăpada cărora li s-a pus în gât promisul măr al prosperității comune, România se cufundă într-un somn din ce în ce mai lung și mai profund.

Țânțarul Anofel, cel care pare că i-a atacat pe toți și i-a transformat în zombi ascultători, pare a se fi înmulțit fără măsură. Acum a produs ravagii în rândul Curții Constituționale, care nu a înțeles că nu se subordonează niciunei comisii planetare sau intergalactice. Legea Fundamentală, Biblia unui stat, e păzită cu sfințenie de instanțele constituționale: ce spun ele e literă de Constituție, nu ce spune nu știu ce comitet străin, chiar dacă are casa pe ape, la Veneția. Comisia venețiană are rolul de a sprijini curțile constituționale dacă sunt lăsate fără apărare sau de a da opinii consultative în materie de oportunitate. Nu poate critica decizii ale Curții și nu poate judeca în locul ei, nu o poate certa ori apostrofa, dar asta, desigur, în țările nebananiere, pentru care soarele răsare în geamul fiecărui cetățean. Căci mă întreb: de ce atunci când eu sau oricare dintre noi ne-am dus în fața Curții Constituționale și am pierdut nu am putut apela la Comisia de la Veneția căci poate ne-ar fi dat câștig de cauză? De ce doar Macovei și clica ei au această oportunitate? Și prin ce neregulă a firii ni-i forțează pe judecătorii naționali să îi asculte pe ei, nevotații? De ce să încaseze ei, judecătorii constituționali, așa venituri necuvenite, dacă în momentele cruciale ale existenței Statului se predau în fața mesagerilor unora respinși brutal prin vot de cetățenii acestei țări, aceia ce le plătesc lor veniturile? Dreptul de a avea judecători independenți față de oricine, și față de străini și față de autohtoni, ne-a fost confiscat de o ceată de prăduitori.

Ne puteți urmări și pe Google News

În Romania își permite oricine orice, iar gardienii puși să păzească cu sfințenie statul de drept și buchia Legii Fundamentale s-au prefăcut în torționari cu hâde icoane Livide și Morare, că doar soarele la Vest apune, așteptând să fie certați, huiduiți și călcați în picioare ca niște ageamii.

Ne-am închinat la idoli falși, neam făcut icoane din oameni de nimic și acum plătim: suntem slugi pe propria noastră moșie. Prin viclenie și parșivenie, falșii noștri prieteni de la Apus ne-au luat în stăpânire cu tot cu bogățiile noastre. Măcar muma Rusie câștigase un război mondial pentru asta…