ROMÂNIA LUI CRISTOIU: Un an electoral schizofrenic

După ceremonia de lansare a candidaţilor ARD, văzută de mulţi ca prea sărăcăcioasă, iar de mine, ca prea intelectuală, liderul PDL, Vasile Blaga, a fost invitatul emisiunii Ultimul cuvînt de pe B1 TV.

Fără discuţie, Vasile Blaga nu e o vedetă mediatică. La simpla sa apariţie, camerele de luat vederi din studio prind să aţipească, moderatorul se înţeapă pe ascuns, ca să nu sforăie, iar ceilalţi invitaţi se apucă să joace Popa-Prostu. Printre sloganuri, clişee politicianiste şi mesaje despre care consultanţii i-au zis să nu cumva să le uite, am reuşit să smulg de la Vasile Blaga declaraţia despre esenţa campaniei angajate de ARD. Mă înşelam sau cumva campania ARD a fost gîndită ca una pozitivă, de ofertă electorală, şi nu, cum se întîmplă în cazul Opoziţiei, ca una negativă, de denunţare a Puterii? Nu, nu mă înşelam! Cel puţin aşa mi-am zis ascultînd răspunsul lui Vasile Blaga. Adăugată altor cîteva fapte - slaba prezenţă mediatică a liderilor ARD, blîndeţea manifestării de la Operă, conferinţele de presă fără dinţi - mulţi analişti vor fi dibuit în declaraţia despre campania axată pe ofertă şi nu pe demascare o nouă dovadă că PDL a făcut blat cu USL. N-am o părere prea bună despre morala politicienilor, de fapt, despre ceva care nici nu prea există. Nu pot însă împinge pînă acolo părerea proastă despre politicieni încît să cred în teza blatului făcut de PDL cu USL. Scrutinul din 9 decembrie 2012 înseamnă pentru PDL dacă nu cîştigarea Puterii, atunci măcar un scor suficient de bun pentru ca ARD să conteze ca Opoziţie. În aceste condiţii, cine ar comite nebunia să ajungă la o negustorie de non combat cu principalul adversar din campanie?! Opţiunea pentru campania pozitivă, ca şi alte fapte suspectate de a fi semnele unei înţelegeri prin cămări politice, nu sînt însă altceva decît necesara aderare a PDL şi a ARD la realitatea ieşită din comun a anului 2012 faţă de toţi anii electorali anteriori. În 1992, 1996, 2000, 2004  situaţia politică a fost aceeaşi. Formaţiunea de la Putere se afla la capătul a patru ani de guvernare. Formaţiunile din Opoziţie se aflau la capătul a patru ani de Opoziţie. Realitatea asta a dictat şi notele esenţiale ale campaniei electorale: Partidul aflat la Guvernare şi-a axat campania pe bilanţul măreţ al anilor de mandat, cerînd electoratului un nou mandat, pentru a le împlini şi mai măreţ. Partidele din Opoziţie s-au concentrat pe denunţarea dezastrului întruchipat de anii de guvernare, făgăduind pogorîrea Raiului pe Pămînt. 2012 aduce însă, în istoria electorală postdecembristă, o noutate. USL, pînă în acest an în Opoziţie, a ajuns la Guvernare cu nouă luni înainte de alegeri. Se înţelege că PDL a trecut în Opoziţie tot cu nouă luni înainte de alegeri. Să adăugăm acestei schizofrenii şi alte două fapte tipice lui 2012: 1) Partenerul de coaliţie al PDL - UNPR - e acum membru al Coaliţiei numite USL. A critica USL înseamnă, în chip năstruşnic, a critica şi UNPR. Care UNPR răspunde de patru ani de guvernare împreună cu PDL. 2) UDMR, deşi a fost partener de guvernare al PDL, joacă electoral de parcă abia acum ar fi aterizat la Bucureşti de la Budapesta. Ciudăţeniile acestui an electoral fac imposibilă reluarea campaniei clasice. ARD nu poate denunţa Guvernarea USL, deoarece  timpul scurs de la preluarea Puterii de către USL e prea scurt pentru a fi produs o dezamăgire semnificativă. USL, la rîndu-i, aflată totuşi la putere, nu mai poate critica PDL de pe meterezele Opoziţiei. În aceste condiţii, ARD s-a văzut obligată să-şi axeze campania pe oferta electorală. Rămîne de văzut dacă şi USL se va adapta la această realitate.