Editura Evenimentul si Capital

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Violența strict verbală – o permanență a Marii Famiglii care e clasa noastră politică

cristoiu_01
Autor: | | 91 Comentarii | 3622 Vizualizari

Duminică seara, la România TV, Victor Ponta a lansat o acuzaţie deosebit de gravă împotriva lui Traian Băsescu. Potrivit iresponsabilului vesel, retrocedările din 2007, în urma cărora pămînturile staţiunii Fundulea au revenit ţăranilor din zonă, nu sînt decît o acţiune mafiotă prin care Traian Băsescu s-a folosit de falşi ţărani pentru a pune mîna pe cele 300 de hectare de la Nana. Astfel - rostea Victor Ponta spre jubilaţia slugarnică a angajaţilor Ghiţă TV-, preşedintele e de cîţiva ani proprietar al celor 300 de hectare. Operaţiunea prin care, în septembrie 2013, pămîntul a fost cumpărat de Ioana Băsescu e o simplă operaţiune de albire a afacerii mafiote din 2007.

Aşadar, premierul României, care se făleşte c-ar fi fost procuror pe vremuri, acuză pe şeful statului de o operaţiune mafiotă.Nu acasă, în dormitor, sub plapumă, nici măcar la o tacla cu tovarășii de clică PSD-istă, ci în direct, la tv, și la oră de vîrf.Spre stupoarea oamenilor de bun simţ de pe aceste meleaguri, tot mai puţine ca număr, acuzaţia nu produce pe scara Richter a scenei publice autohtone nici măcar un seism de gradul 3.Presa redă momentul la şi altele.Clasa politică tace.Tace şi Preşedinţia.Apărut luni seara la Tv, cu o Declarație de presă, Traian Băsescu nu suflă o vorbă despre acuzația lui Victor Ponta, de parcă premierul ar fi zis despre el că nu mai are păr.Întrebat a doua zi de un jurnalist cum stă chestia cu „albirea“, Victor Ponta o scaldă, fugind de la colţul „părere personală“ la colţul „ochiul meu de jurist“.Şi cu asta basta!Într-o ţară sănătoasă mintal, un asemenea moment s-ar fi lăsat cu o demisie răsunătoare:A premierului (dacă a minţit cu neruşinare) sau a preşedintelui (dacă dezvăluirea se adevereşte).Cum nu e prima oară cînd, la noi, se fac acuzaţii cumplite de la cel mai înalt nivel (Traian Băsescu i-a ars şi el cîteva rafale de la Pupitrul prezidenţial), m-am întrebat de ce nu mai produc ele nici măcar tresăriri.Şi m-am întors în trecutul românesc pentru a afla răspunsul.Cum primii ani ai Guvernării Ionel Brătianu stau sub semnul unei succesiuni de comploturi (comuniste, fasciste), toate date-n gît ulterior ca născociri diversioniste, Liviu Rebreanu iscăleşte în Oficiosul Partidului Naţional Român, România, de joi, 13 noiembrie 1924, comentariul de pagina întîi – Comploturi.Teza marelui scriitor, aici publicist de talent, e că invocarea Complotului ţine de armele prin care politicieni ai trecutului se zbat să supravieţuiască în noua realitate, imediat postbelică.Teza nu mi se pare convingătoare, dacă o raportăm la întreaga clasă politică. În realitate, diversiunea Complotului face parte din arsenalul de viclenii ale lui Ionel Brătianu, toate avînd drept scop intimidarea Opoziţiei, şi aşa intimidată, între noi fie vorba.Eu însă nu pentru această teză m-am apucat să fac referire la textul de acum opt decenii, ci pentru partea consacrată violenţei verbale din istoria românească de dinainte de Primul Război Mondial.Publicist de forţă expresivă, Liviu Rebreanu descrie astfel atmosfera politică de pe vremea lui Carol I:„Luptele politice româneşti utilizau negreşit violenţa, dar numai violenţa verbală. Cu libertatea presei întreagă, cu libertatea de asemenea a întrunirilor, pasiunile politice se canalizau în invective urîte şi inofensive; guvernele se răsturnau, rolurile se schimbau, asalturile reîncepeau. Sistemul nu era elegant, dar nici primejdios. Noţiunile îşi pierdeau valoarea lor normală; devenise aproape obligator ca un ministru să fie numit «bandit» sau «hoţ» sau barem «excroc» în ziarele şi întrunirile opoziţiei, ceea ce îngăduia multor «politiciani» să se îmbogăţească pe spinarea statului fără a se sinchisi de atacurile presei sub pretext că nu e dezonorant, pentru un «om politic», să fie terfelit în public. Presa însăşi nu era deloc zgîrcită cu epitetele infamante, poate tocmai fiindcă nici ea nu le atribuia vreo eficacitate. Întreaga noastră viaţă politică se petrecea oarecum în familie, o familie cu o spoială foarte plăpîndă de civilizaţie. Certurile erau vehemente şi permanente, porneau din motive neînsemnate şi amuţeau brusc îndată ce ni se părea că ne-ar auzi străinii...“.Liviu Rebreanu e convins că această atmosferă nu mai e posibilă acum, după Primul Război:„Tragedia marelui război şi unirea tuturor provinciilor româneşti au modificat radical situaţia României. Politica familiară nu mai poate continua. Avem nevoie de o întocmire nouă, bazată pe o profundă seriozitate. Schimbarea nu se poate face de pe o zi pe alta. Întîi trebuie să se transforme însăşi mentalitatea noastră, care apoi va schimba fără îndoială sistemul. Frămîntările puternice de azi sînt, în realitate, lupta dintre mentalitatea veche, agonizantă şi cea nouă, în devenire. Cei obişnuiţi cu familiarismul trecutului sînt siliţi să întrebuinţeze toate armele spre a-şi prelungi existenţa de huzureală“.Publicistul susţine că vremea violenţelor pur verbale s-a dus.În privinţa perioadei interbelice, s-ar putea ca Liviu Rebreanu să aibă dreptate. Mişcarea Legionară cel puţin, cu politica sa de violenţe atingînd asasinatul ritualic, a pus capăt războiului de vorbe pentru un război adevărat.N-are însă dreptate în privinţa Istoriei româneşti care urma.Cine aruncă o privire asupra scenei româneşti de azi rămîne surprins să constate că războaiele politice se reduc la violenţe verbale, multe dintre ele acuzaţii dure.Incredibile violenţe verbale: mitoman, bandit, hoţ, securist.În debutul articolului, Liviu Rebreanu îl aminteşte pe Caragiale.Da, Caragiale şi-a extras seva satirei sale de geniu din reducerea politicii la trăncăneală şi a luptei politice, la ciorovăiala de maidan.Lesne de observat că, în planul faptelor radicale, politicienii lui Caragiale nu produc nimic sau, mă rog, nu produc nimic prin comparaţie cu violenţele verbale din confruntările lor.La fel se întîmplă şi acum.Politicienii se înjură, se porcăiesc, se acuză prin presă.Ai impresia că, gata, se vor lua la pumni, se vor duela, se vor tăia cu briştile.Nu se întîmplă însă nimic.Dar absolut nimic în planul faptelor, singurul care contează.Explicaţia?O dă Liviu Rebreanu:Certurile se petreceau în familie.Certurile de acum, de după Războiul Rece, se petrec în Famiglie.În Famiglia care e întreaga clasă politică. CITIȚI ȘI:

  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Un nou front în războiul Traian Băsescu – Victor Ponta: Proiectul Unirii
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. În decembrie 2012, USL a primit vot şi pentru Marea Gudurare pe lîngă China Comunistă
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Există un naţionalism chinezesc infinit mai puternic, infinit mai primejdios decît cel rusesc
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. O isterie de tip Victor Ponta: Vin chinezii cu covrigi în coadă!
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Traian Băsescu pe cale să facă o mare greşeală politică!
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum l-a lucrat Victor Ponta pe Crin Antonescu în chestiunea Supercomisiei Ioana Băsescu
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Supercomisia Ioana Băsescu sau Compromiterea Parlamentului de către Victor Ponta
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Adevăratul Breaking news: Crin Antonescu e solidar cu feudalizarea PSD-istă a ţării!
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Bătălia pentru electoratul anti-Băsescu
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Victor Ponta a dibuit marea slăbiciune a lui Traian Băsescu: Orgoliul! Și-o exploatează din plin!
  • ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum riscă Traian Băsescu să ajute USL binecuvîntîndu-l pe Crin Antonescu

Mai ceva ca un film erotic! Nicolae si Elena Ceausescu au facut dragoste cu MARTORI! Au povestit exact cum s-a intamplat!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI