România în UE: Grecia ar vrea să plece, Moldova forțează intrarea | CHIRURGUL POLITIC

Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu a revenit în paginile „Evenimentului zilei” cu o nouă rubrică. În fiecare marți puteți citi diagnosticul pe care „Chirurgul politic” îl pune pe cele mai importante evenimente ale săptămânii

Sfârșitul săptămânii trecute plasează România între semnale contradictorii cu impact regional. Pe de o parte, avem referendumul din Grecia, cu un categoric refuz al măsurilor de austeritate exprimat de eleni. Evenimentul în sine pune în dificultate creditorii țării balcanice, dar și solidaritatea europeană. Fiindcă pe malurile Rinului sondajele arată că peste 80% din cetățenii germani nu mai sunt nici ei dispuși să finanțeze o economie în pragul colapsului. Efectul de domino nu mai poate fi oprit decât de lideri fermi și curajoși, adică exact absenții din politica europeană mare. Pe de altă parte, un miting mamut de 30-40.000 de cetățeni ai Republicii Moldova se face expresia unionismului vecinilor de peste Prut. Sunt mulți, sunt puțini? Cert e că singura șansă a moldovenilor de a se apropia de o Uniune Europeană în plină tendință centrifugă nu mai poate fi decât o unire administrativă cu România. Ce fac în acest timp politicienii de la București?

FOTO: Zeci de mii de tineri din Chișinău au cerut unirea Basarabiei cu România FOTO: AGERPRES

Ponta între urmărirea penală și independența economică

Guvernul este condus în continuare de un premier interimar, cu un picior în coaliția cu PSD, iar celălalt în curtea Cotrocenilor. Titularul este așteptat „din zi în zi” să se întoarcă din Istanbul, după o suspect de lungă recuperare medicală. Nu doar PSD este nerăbdător să își vadă liderul întors în patrie. E probabil că și procurorii își doresc să continue procedurile judiciare în dosarul „Șova”. Un mesaj straniu a venit de la Istanbul, cu doar două zile înainte de referendumul grecilor. Premierul suspendat cere românilor să facă „front comun împotriva celor care nu-și doresc independența economică a României”, asta la puțin timp după ce un sondaj arăta că 70% din români sunt solidari cu cruciada elenă împotriva „creditorilor”. Nu e niciun dubiu că Ponta se referea la FMI și UE, care șiau declarat scepticismul în repetate rânduri față de „acoperirea” măsurilor de relaxare fiscal propovăduite de actualul cabinet. O infuzie de popularitate ar prinde bine și PSD și șefului său, așa că nu ar trebui să ne surprindă specularea politicianistă a momentului „Grecia versus FMI&UE” de către liderii de la București.

Concecințele nevăzute ale referendumului din Grecia

O analiză sociologică profundă a rezultatului referendumului din Grecia merită făcută. În primul rând, trebuie remarcat faptul că există un segment (și nu doar în Grecia) care respinge tot mai vocal actuala ordine economică și financiară. Cei care au crezut că marea criză din 2009-2010 va rămâne fără consecințe la nivel social s-au înșelat. În toată Europa șomajul la tineri rămâne ridicat. Mare parte din tinerii greci au votat NU la referendum, de pe poziții ideologice marxiste și anti-globalizare. Adunați în piețele din Atena, după „victoria” din referendum, susținătorii lui Tsipras au cântat entuziaști Comandante Che Guevara. Manifestările anti- sistem devin tot mai seducătoare în multe țări europene la cohorte de vârstă care se confruntă cu dificultăți cronice de intrare pe piața muncii, încorsetați de un sistem de educație rigid, slab adaptat noilor tehnologii și economiei bazate pe inovație.

Indiferent de soluția care se va găsi în eventualele negocieri între Atena și Bruxelles, rămâne acest potențial uriaș de contagiune, nu neapărat al curentului eurosceptic, ci al curentului contestatar. În România, ca și în Grecia, curentul anti-capitalist poate fi ușor captat tocmai de părți ale unei clase politice corupte, sprijinite de magnați aflați în închisoare sau în drum spre închisoare.

Lege&ordine versus „democrația” corupției

Așadar, PSD se pregătește intens să contrapună valului pro-justiție/ anti-corupție un val, mai mare sau egal, anti-occidental, construit pe temeiuri economice mișcătoare și învelit în poleiala „democrației”. În acest fel, social-democrații pot relansa lupta electorală pentru 2016, dar transmit și partenerilor occidentali, considerați prea inflexibili apărători ai DNA, mesaje de amenințare, care să ducă- de ce nu?- spre negocierea unei amnistii judiciare.

De altfel, PSD a anunțat deja că e posibil să organizeze un miting uriaș, „pentru democrație”, de 100.000 de participanți. Aventurierii din jurul lui Tsipras au invocat mult zilele acestea și ei „democrația”, pentru a-și ascunde neputința de a găsi soluții în acord cu promisiunile electorale. Tăriceanu, aliatul de nădejde al PSD, face și el primii pași în Senat, acolo unde o comisie parlamentară se ocupă de „evaluarea democrației și statului de drept”.

Republica Moldova încotro?

Răspunsul politic de la București va fi mai degrabă prudent față de manifestările unioniste revitalizate în Republica Moldova. Contextul estic tensionat de o Rusie agresivă și revendicativă, precum și începutul de criză a Zonei euro îndeamnă mai curând la așteptare. De altfel, chiar în România, analiștii așteaptă o criză politică internă undeva în luna septembrie, când, se estimează o cădere a guvernului prin demisia actualului premier, ce nu va putea scăpa de presiunile conjugate din interior și exterior.