Români la curtea Imperiului european

Zilele însorite sunt atât de puţine la Bruxelles, încât presa le ţine socoteala cum numărăm noi, în România, accidentele din weekend. Se ştie, de exemplu, că în luna februarie au fost fix 26 de ore cu soare. Evenimenul este atât de aşteptat, încât în zilele senine oamenii se bat pentru băncile din parcuri pentru o cură de soare . Această atmosferă mohorâtă se potriveşte de minune cu sobrietatea celor 100.000 de funcţionari europeni, o armată extrem de disciplinată ce formează trupele de elită ale ultimului imperiu din istoria lumii. Babilonul, acum Bruxelles e un Hollywood politic. La L.A. e soare şi o vreme călduţă tot timpul anului, aşa că divele pot fi pozate în maşini decapotabile. La Bruxelles, vedetele nu sunt actori, ci comisari în costume negre, purtând mereu la sub braţ câte un dosar cu documente. Traversând bd. Belliard treci din Parlament în Comisia Europeană, iar pe drum poţi da nas în nas cu fostul comisar pentru România Jonathan Scheele. Sau poţi lua maşina spre casă şi, la semafor, dacă nu eşti atent, să-l calci pe bombeu pe fostul ministru de externe al Franţei, acum europarlamentar, care tocmai încearcă să traverseze pe roşu. Întreaga zonă administrativă are o arhitectură haotică. Clădirile instituţiilor europene se încalecă în strânsoarea bulevardelor Belliard şi Rue de la Loi (Calea Legii). Nu ştiu câte evenimente reale a prezis Biblia - unii cred că tot ce trăim până la sfârşitul lumii a fost deja scris -, dar cu Babilonul a nimerit-o. În acest perimetru de un kilometru, graniţele se topesc, naţionalităţile dispar, oamenii din alte ţări ţi se par a fi doar din alte judeţe, nu există nici măcar diferenţe vestimentare. Fiecare vorbeşte în limba lui, apoi în limba engleză, apoi, dacă se descurcă, în limba maternă a interlocutorului. Poţi supravieţui ani întregi sub cupola uriaşă a Parlamentului European chiar şi fără să ştii vreo limbă străină - tot timpul vei avea în preajmă un sobor de traducători plătiţi doar ca să te scoată din încurcătură. Gigi Becali e un exemplu, dar nu singurul. Lovitura vieţii Aşa l-a întâmpinat Bruxelles-ul, în urmă cu o lună şi jumătate, la începutul noii legislaturi, pe Cătălin Ivan, unul dintre cei mai tineri europarlamentari români. Are 30 de ani şi, din toată echipa, doar Elena Băsescu e mai tânără. Pentru Ivan, mandatul obţinut e lovitura vieţii, o schimbare a destinului asemănătoare câştigării marelui pot la „6 din 49”. Acum doi ani povestea pe blogul personal cum a mers cu autocarul în concediu în Grecia, traversând în 24 de ore România şi Bulgaria. Îşi luase cel mai ieftin bilet de vacanţă posibil. Acum merge la Bruxelles cu o cursă de linie, la clasa business, iar la aeroport îl aşteaptă maşina de serviciu, cu un şofer care îi deschide portiera. Cătălin Ivan e un tânăr total necunoscut publicului la nivel naţional şi chiar şi în Iaşiul natal e o figură puţin cunoscută. Deşi, ironic, ar fi meritat să fie cunoscut măcar pentru că are alura unui idol american din filmele pentru adolescenţi. „Îmi place noua mea viaţă. Sunt hotărât să muncesc, să fac lucruri importante aici”, a spus foarte sincer, într-un puseu emoţional, ca un copil care ţine pumnii încleştaţi pe ghidonul noii sale biciclete, primite cadou. Şi aşa gândesc mulţi alţi europarlamentari încântaţi de standardele pe care Imperiul le oferă aleşilor. Daciana Sârbu a spus clar că nu vrea să se mai facă niciodată politică în România şi până şi Gigi Becali a promis că nu-şi va neglija îndatoririle pentru că nu vrea să-şi facă ţara de râs. "La criza laptelui s-a votat pe ţări, şi nu pe grupuri politice, atunci am conlucrat toţi românii. Pentru că ţările nordice aveau un interes, iar noi altul." Daciana Sârbu (PSD), europarlamentar "O mare parte din le gislaţia europeană se face la Bruxelles, iar ponderea acesteia va creşte în toate statele membre. Cele mai eficiente aici sunt ţările nordice." Adina Vălean (PNL), europarlamentar

ULTIMA ORA! Iubita lui Liviu Dragnea, spitalizata! In ce stare se afla Irina si cati bani cheltuie seful PSD

• Comenteaza
• Nota comentarii
• Politica copyright