Departe de a fi o "schimbare la faţă", cum pripit a fost catalogată, evoluţia preşedintelui Băsescu pe scena publică din data de 24 septembrie are toate şansele să fi marcat o schimbare de curs în confruntarea politică din România.
Şi aceasta nu atât pentru că preşedintele a jucat „la off-side“, ţinând un discurs de substanţă, care a depăşit aşteptările adversarilor lui politici şi capacitatea lor de analiză şi i-a forţat să repete penibil invectivele învăţate dinainte, cât pentru faptul că s-a dovedit singurul politician de substanţă de pe scena politică românească, prin comparaţie cu adversarii săi.
Astfel, subţirimea de carton a echipei guvernamentale a reieşit mai jenantă ca oricând după ce preşedintele a spus ceea ce toţi românii din afara clasei politice văd şi ştiu, şi anume că România nu-şi valorifică potenţialul economic şi social pentru că este guvernată prost şi iresponsabil de oameni preocupaţi de bunăstarea lor şi a prietenilor lor, în dispreţul interesului public. Cifrele umflate ale unei creşteri economice bazate pe speculaţii imobiliare nu pot ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene, starea deplorabilă a infrastructurii, regresul din sistemul de învăţământ, precaritatea sistemului sanitar şi incapacitatea forţelor de ordine de a ţine sub control proliferarea clanurilor interlope cu conexiuni înalte. Mituirea pensionarilor nu va duce la creşterea nivelului de trai, pentru că surplusul de bani va fi rapid înghiţit de spirala preţurilor; iar românii - de la femei de serviciu până la medici - vor continua să plece la muncă în Europa atâta vreme cât acolo au perspective reale de evoluţie financiară şi profesională.
Încet-încet, ţara se duce de râpă sub oblăduirea guvernului Tăriceanu. Elementul distinctiv al dezastrului este faptul că sabotarea statului de drept şi a luptei împotriva corupţiei de către guvern şi parlament are loc sub un premier care se pretinde liberal. Or, liberalismul ar trebui să asigure tocmai domnia legii şi respectarea relaţiilor contractuale în economie şi societate, ceea ce guvernul Tăriceanu nu a făcut nici în activitatea proprie, dacă ne amintim de ordonanţele ilegale pe care Monica Macovei refuza să le avizeze, dar le-a avizat ulterior Tudor Chiuariu. Dispreţul faţă de lege şi corupţia aferentă s-au propagat de sus în jos, făcând imposibilă dezvoltarea unui mediu de afaceri sănătos şi a unei culturi antreprenoriale solide. Cele câteva multinaţionale şi cele câteva societăţi cotate la Bursă şi popularizate la televiziunile de nişă nu sunt reprezentative pentru economia naţională. Starea reală a acesteia din urmă trebuie căutată dincolo de cele câteva oraşe mai dinamice, în comunele şi oraşele mici unde circulă încă vechile Dacii ruginite şi poluante.
Poate pentru că ştie să spună adevărul despre starea României reale, preşedintele conduce în continuare în toate sondajele de opinie, atât la capitolul „încredere“, cât şi în clasamentul inten- ţiilor de vot, în ciuda eforturilor concertate ale trusturilor media ostile (adică toate). Patronii acestor trusturi ar putea să se întrebe dacă mai merită să investească atâţia bani în regizarea unor coruri de înjurături proferate la adresa preşedintelui de oameni politici care pozează în analişti şi de analişti care fac treaba politicienilor. Nu toţi românii pot fi prostiţi tot timpul cu televizorul, iar dincolo de pensionarii nevoiaşi care stau cu mâna întinsă după pachete mai există şi populaţia activă, care nu se regăseşte în rapoartele optimiste ale guvernului. Lor li s-a adresat discursul din 24 septembrie, care a marcat de fapt reangajarea preşedintelui în lupta politică.