RODICA CULCER: " La începutul manipulării a fost cuvântul."
Nu întâmplător şi-a făcut Stalin ucenicia de manipulator şi dictator la conducerea ziarului „Pravda“. În epoca televiziunii, cuvântului manipulator i se adaugă imaginea şi grafica, prin care puterea sa poate fi speculată mult mai eficient, iar în cazul telenovelei candidaturii contestate a lui Sorin Oprescu, cuvântul manipulator şi-a exercitat din plin influenţa perversă.
Să luăm de pildă metaforele pascale de tipul „patimile lui Oprescu“ sau atacul de ştire „calvarul lui Sorin Oprescu a luat sfârşit“, care-l compară implicit cu însuşi Iisus pe un veteran al politicii ticăloase. Cine nu se va fi oripilat de această alăturare va fi rămas cu impresia că bietul doctor ar fi fost supus unui supliciu nemeritat, când de fapt a savurat fiecare moment care i-a permis să joace rolul victimei, atât de profitabil în politica românească. Fie că au dorit să-i fie complici candidatului domnilor Năstase, Iliescu şi Bobic, fie că nu, editorii care au recurs la formulările de tipul celor citate mai sus l-au ajutat în demersul său manipulator. Altă mână de ajutor, dată voluntar sau involuntar, a fost prin lenea de a explora aspectele tehnice, de detaliu ale contestaţiilor şi deciziilor instanţelor.
Cum de nu au observat, de pildă, televiziunile că numărul de alegători nu este stabilit, cum au susţinut avocaţii lui Sorin Oprescu, de Anuarul statistic din 2006, care avea ca an de referinţă 2005, ci, potrivit Legii pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, art. 16.a, de listele electorale permanente, care „se întocmesc şi se actualizează de primar împreună cu serviciile de evidenţă informatizată a persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor“. Simpla lectură a legii ar fi arătat că toţi candidaţii pot obţine copii ale listelor electorale permanente şi ale celor suplimentare de la primărie, în termen de 10 zile de la stabilirea datei alegerilor. Şi atunci, de ce era nevoie de anuarul statistic? Mai mult, pe site-ul Institutului Naţional de Statistică - www.insse.ro - se poate accesa o precizare a directorului INSSE care afirmă cu subliniere că „instituţia noastră nu are nicio legătură cu întocmirea listelor electorale permanente, iar populaţia stabilă calculată şi publicată de către Institutul Naţional de Statistică are o cu totul altă definiţie decât numărul populaţiei cu drept de vot rezultată din centralizarea nominală a listelor electorale“.
Demersul directoarei INSEE, conf. dr. Eugenia HARJA, era suficient pentru a ne face să ne îndoim de justeţea sentinţei care i-a permis lui Sorin Oprescu să candideze şi să cercetăm ceva mai adânc detaliile dosarului, acelea în care de regulă se ascunde necuratul.
Este limpede că nu vom afla adevărul de la puhoiul de politicieni care ocupă studiourile, ci doar în urma unui demers jurnalistic investigativ autonom. Că un astfel de demers are forţă au demonstrat jurnaliştii de la „Cotidianul“, care au descoperit falsurile din listele de semnături ale doctorului Oprescu. Refuzul Parchetului de a se sesiza în acest caz proiectează pe fundalul tuturor gesturilor şi discursurilor politice imaginea funestă a eternei conspiraţii dintre politicienii şi magistraţii corupţi.
Însuşi faptul că această conspiraţie este demascată din nou dă măsura rolului pozitiv pe care l-ar putea juca presa, dacă ar fi consecventă. Căci numai aşa poate ea să fie cu adevărat a patra putere în stat, cum a definit-o în secolul al XVIII-lea Edmund Burke, şi anume dacă informează populaţia şi o apără de abuzurile puterii (cum a spus tot Burke). Dacă, în schimb, va prefera influenţarea alegătorilor prin metodele specifice manipulării, atunci nu va fi altceva decât un jalnic accesoriu al politicienilor corupţi. Din păcate, presa românească oscilează între misiunea istorică ideală şi obedienţa faţă de puterea economică şi politică. Acest fapt, dublat de standarde profesionale precare, transformă mass-media din România într-un instrument de manipulare ideal.