Punand disputele din jurul motiunii de cenzura in perspectiva discursului PSD din ultimii aproape trei ani, ne vine greu sa intelegem de ce un partid care a protestat tot timpul ca a fost exclus pe nedrept de la guvernarea ce i se cuvenea refuza acum sa depuna o motiune de cenzura.
Momentul ar fi propice, caci acum vin in tara si fondurile europene - adevarata mina de aur pentru guvernanti. Totusi, iata ca parlamentarii PSD se opun din rasputeri depunerii motiunii, desi liderii din teritoriu o doresc. Pentru prima oara de la infiintarea partidului luptele dintre taberele componente se poarta la vedere, fara nicio perdea: pumnalele sunt scoase, amenintarile rasuna taios prin mass-media. PSD a uitat complet lectia elementara a unitatii partidului, chiar daca aceasta unitate era doar de fatada.
Ajuns in faze incredibile pentru un partid altadata disciplinat, conflictul intern din PSD ameninta pozitia de presedinte a lui Mircea Geoana. Ion Iliescu este furibund, iritat si de revenirea obsesiva a dosarelor mineriadei, iar exilatul Adrian Nastase cere imperativ o conducere colectiva. Se pare ca nici nu este singurul care ar dori sa-l vada plecat pe actualul lider.
In toata aceasta lupta pentru putere in partid, chestiunea motiunii de cenzura a devenit aproape secundara, rezultatul comic al acestei situatii fiind ca PSD, cel mai important partid al opozitiei parlamentare, se lupta cu propriul presedinte pentru a salva o guvernare liberala. Cu cateva zile in urma, la Bistrita, Ioan Rus spunea ca ideea motiunii a fost lansata pentru ca partidul sa demonstreze ca este capabil sa se manifeste ca o forta de opozitie. Ei bine, vedem clar ca nu prea este capabil.
Daca PSD s-a gandit la depunerea motiunii de cenzura pentru a se relansa in sondaje, atunci ar fi trebuit sa se gandeasca si la efectele gestului sau asupra electoratului si mai ales sa poata raspunde convingator la intrebarea „de ce depuneti o motiune de cenzura?”.
Initial, Mircea Geoana a prezentat o motivatie, care avea doua componente principale: guvernul pierde fondurile europene si cresterea economica nu a dus la bunastarea tuturor, ci doar a unei mici categorii de privilegiati. Ca sa fie convingatoare insa aceste argumente ar fi trebuit sustinute cu date si promovate constant. Or ele au fost rapid abandonate, iar astazi, daca s-ar face un sondaj pe strada, probabil ca nimeni nu le-ar putea repeta.
Nu este deci de mirare ca opinia publica nu sprijina motiunea de cenzura, dupa cum a demonstrat-o singurul sondaj de opinie facut public pe aceasta tema. Este, sa recunoastem, o performanta remarcabila pentru PSD, in conditiile in care sondajele indica in mod constant o nemultumire a populatiei fata de modul in care este guvernata tara, iar popularitatea membrilor executivului se situeaza sub cea a lui Gigi Becali.
Incoltit de adversarii sai in frunte cu Ion Iliescu, domnul Geoana a lansat ideea majorarii pensiilor cu doua luni inainte de termenul stabilit initial. Propunerea ar putea sa mai ridice putin nivelul de simpatie de care se bucura Mircea Geoana in randul pensionarilor, dar nu va rezolva chestiunea motiunii, care atarna acum de gatul sau ca un albatros mort.
In tot cazul, daca pensiile vor fi pana la urma marite de la 1 noiembrie, atunci PSD va imparti meritul cu PNL si mai ales cu premierul Calin Popescu-Tariceanu. Si atunci, de ce sa mai depui o motiune de cenzura? Dar daca nu o depui, de ce te-ai apucat sa vorbesti despre ea si sa te certi cu Ion Iliescu & comp.? Iar daca lucrezi atat de bine cu guvernul, se mai cheama ca esti in opozitie? Mircea Geoana nu are cum sa scape nevatamat din confuzia creata.
Insuficient gandita si pregatita, motiunea de cenzura a demonstrat faliile interne si fragilitatea structurala a PSD, prilejuind guvernului Tariceanu 2 o delimitare neta fata de principalul sau sustinator parlamentar.
Lucrurile ar fi putut desigur evolua altfel: dezbaterea ar fi putut sa se concentreze asupra fondului chestiunii, si anume asupra performantelor guvernului si oportunitatii sau inoportunitatii inlocuirii lui. S-ar fi putut, dar nimeni nu a fost interesat sa sustina o asemenea discutie. Fondul chestiunii, ca si sensul intregului demers s-au inecat in derizoriu, indiferent de ce se va intampla de acum inainte.