Rodica Culcer: "Stim de la Platon ca esenta lucrurilor ne este inaccesibila in vartejul vietii curente."
Dar abia in ultimii ani, de cand cu simbioza nefericita dintre televiziune si politica, am aflat ca umbra adevarului proiectata pe ecranul televizorului poate fi la fel de schimonosita ca siluetele noastre reflectate de oglinzile de prin balciuri.
De cinci zile la televizor si prin gazete initiativa crearii PDL a fost supusa unui proces de tocare menit sa-i distruga esenta. Importante forte intelectuale din mass-media au fost puse in miscare pentru a ne prezenta noua creatiune ca pe un moft al lui Traian Basescu, sugerand totodata ca liderii PLD si PD ar fi niste mameluci incapabili sa se opuna „zbirului de la Cotroceni”. Modalitatea de comunicare a deciziei a fost singurul aspect asupra caruia s-au concentrat ore in sir comentatorii si moderatorii. Esenta proiectului si miza lui au fost ignorate cu desavarsire.
Sa mergem asadar din nou contra curentului incercand sa evaluam sumar noua initiativa. Sa presupunem, de dragul demonstratiei, ca PD si PLD nu si-ar fi anuntat intentia de a intemeia un nou partid inainte de alegerile locale si ar fi ramas de sine statatoare. Cum PD-istii erau ferm convinsi ca ar fi realizat un scor mai bun la europarlamentare daca nu ar fi fost concurati de liberal-democrati, pariez pe ultimul cent ca mai devreme sau mai tarziu ar fi intrat in conflict cu PLD.
Poate ca PD-istii aveau dreptate, dar aceasta este logica unei competitii politice, iar alegerile locale ar fi fost tot o competitie care ar fi plasat din nou cele doua partide pe pozitii adverse, cu toate tensiunile aferente. Este totusi un nonsens ca doua partide care au obiective comune si sustin acelasi presedinte sa se concureze in alegeri.
Sa presupunem de asemenea, tot de dragul demonstratiei, ca PD si PLD ar fi trecut cu intelepciune peste tensiunile din campanie si ar fi ajuns sa guverneze impreuna in 2008 sau in 2009. Poate cineva sa excluda reizbucnirea conflictelor in cadrul unei noi coalitii de guvernamant? Istoria recenta a aratat ca la noi nu functioneaza nici aliantele, nici coalitiile. Sa luam lucrurile asa cum sunt si sa nu cautam explicatii psihologice, sociologice sau metafizice.
Fie ca le convine filialelor, fie ca nu le convine, PD si PLD nu aveau de fapt alta solutie decat crearea unui nou partid de centru-dreapta, in cadrul caruia cauza comuna sa fie situata deasupra orgoliilor individuale sau de grup. Iata de ce conducerile PD si PLD au votat in final aproape unanim in favoarea noii constructii politice, iar hemoragia de membri revoltati nu s-a produs. Cine pleaca dintr-un partid care are potentialul sa obtina cel putin 36% din voturi pentru a fi vioara a doua intr-un partid ca PNL care a obtinut doar 13%?
Ma veti intreba de ce a fost atunci anuntat intempestiv noul partid. Nu vom sti pana cand macar unul dintre actorii politici implicati nu-si vor scrie memoriile, dar putem specula: probabil pentru ca Traian Basescu a fost convins de Valeriu Stoica si Theodor Stolojan ca acum este ultimul moment in care poti crea un nou partid daca vrei ca el sa aiba sanse de succes la alegerile locale. Si probabil pentru ca domnii Basescu, Stolojan si Boc si-au dat seama ca acesta era ultimul tren pe care-l mai poate prinde proiectul unui mare partid de centru-dreapta. La ce ora o fi avut loc aceasta revelatie nu stim si nu vad de ce ne-ar interesa.
Acestea sunt de fapt lucrurile mari care s-au petrecut in politica romaneasca in aceasta saptamana, cele care pot echilibra cu adevarat raportul de forte si pot marca un moment in istorie. Este pentru prima oara dupa 1989 cand un partid de centru-dreapta - nu o coalitie eterogena de partidute - are sanse sa fie mai puternic decat un partid de (centru) stanga. Celelalte chestiuni, hiperbolizate de mass-media, sunt mizilicuri si trebuie tratate ca atare.