E greu sa-ti fie mila de liderii politici.
De aceea imaginea lui Mircea Geoana incercand sa lanseze campania pentru europarlamentare cu numai o treime din candidati in sala nu va trezi nimanui sentimente de compasiune. Cu sange rece vom consemna doar semnele de dezagregare a ceea ce a fost cel mai puternic partid din Romania.
Faliile multiple se adancesc si au transformat PSD intr-un conglomerat de factiuni. Avem grupul inform si destul de fluid din jurul lui Mircea Geoana, constituit in majoritate din lideri judeteni; fata in fata cu loialistii (sau spate in spate) se situeaza pe de o parte vechea garda grupata in jurul lui Ion Iliescu si grupul de interese - si de parlamentari - controlat de Viorel Hrebenciuc. Tot in tabara adversarilor s-a plasat recent si Marian Vanghelie, cu organizatia sa municipala cu tot; privindu-l cu dezgust, asa-numitul grup de la Cluj se tine la distanta si de liderul partidului dupa jignirile suferite de Vasile Dancu si Vasile Puscas. Tot intre Geoana si Iliescu mai bantuie cateva figuri revoltate, cum este mai nou Victor Ponta.
Un tablou mai fragmentat nu au oferit niciodata social-democratii publicului spectator si alegator. Am putea spune chiar ca adesea disputele politice se muta in tabara lor. Cu prilejul motiunii de cenzura, de pilda, s-au infruntat Mircea Geoana si Ion Iliescu flancat de Viorel Hrebenciuc, nu opozitia si puterea, cum ar fi normal. De altfel, circul politic continua in arena social-democrata cu despartirea lui Marian Vanghelie de Mircea Geoana - pe motiv ca liderul PSD s-ar fi apropiat prea mult de liderul organizatiei PSD Ilfov, Gabriel Oprea. Comedia balcanica arunca in derizoriu orice pretentie de dezbatere serioasa in interiorul partidului.
Confruntati cu situatiunea, ne intrebam pe drept cuvant: este oare cazul sa ne pese ce se intampla cu PSD, acest partid care a pus Romania pe harta celor mai corupte tari, care a oprimat presa independenta atunci cand s-a aflat la putere si a ridicat mita electorala la rang de principiu de actiune? Sparga-se in mii de cioburi! - vor zice toti cei care, la un moment dat in viata si cariera lor, au avut de suferit din cauza PSD.
Si totusi, trebuie sa ne pese de PSD. Nu pentru ca, asa cum spun unii lideri PD si presedintele Basescu, Romania ar avea nevoie de un partid de stanga puternic. Romania are nevoie de partide solide si corecte, cu programe adecvate nevoilor populatiei si cu capacitatea de a le pune in aplicare daca ajung la guvernare. Nu avem de bifat ideologii, mai ales intr-o epoca in care majoritatea partidelor se orienteaza catre centru, ci de construit o tara.
Ei bine, exact in acest punct intrebarea logica este: cu cine putem sa ducem mai departe constructia democratica abandonata in stadiu de santier de toti cei ce si-au asumat raspunderea guvernarii pana acum? Iar raspunsul inevitabil este: cu partidele politice existente, iar PSD a ramas, in ciuda disputelor din interior, un partid important. Pana si ultimul sondaj il plaseaza pe locul al doilea, cu 19%, cu sase procente inaintea liberalilor, ceea ce demonstreaza ca ramane un potential partener de guvernare. Nu este asadar indiferent ce tabara din PSD va reusi sa-si impuna candidatii in alegeri, cum nu este indiferent nici ce candidati vor castiga.
Rezultatul bataliei din PSD se va rasfrange asupra politicii nationale. Iar daca partidul va slabi intr-atat incat va obtine mai putin de 19a din voturi, atunci vom fi in situatia in care PD va fi umflat artificial si obligat sa guverneze poate chiar singur, fara sa fi dovedit pana acum ca are aceasta capacitate.
Trebuie asadar sa ne pese de PSD, pentru ca ne afecteaza pe toti, chiar si pe cei care nu-l iubesc. Mai ramane desigur sa le pese si liderilor partidului.