Edilul Nicolae Robu a bifat, marți seara, o nouă premieră națională de care este mândru.
Și-a făcut televiziune proprie, online, în numele Primăriei Timișoara. Până să îi stabilească grila, televiziunea transmite interviuri cu Robu, luate de către funcționarii din subordine. Când nu dă interviuri, primarul vorbește singur despre realizările sale.
Obsedat de imagine
În primul interviu, văzut de aproape 200 de persoane, edilul este chestionat în biroul său de către Alina Pintile, șefa Direcției de Comunicare a Primăriei Timișoara, care citește de pe o foaie întrebările ce i-au fost trasate. De altfel, Robu este obsedat de propria imagine de când a fost ales rector al Politehnicii. Dădea interviuri la televiziunea instituției, răspunzând preț de 30 de minute la o întrebare. După ce a fost ales primar, a ținut să aibă zilnic conferințe de presă și cu greu a delegat un purtător de cuvânt. Apoi, a transformat Monitorul Primăriei Timișoara, ziar cu un tiraj de 125.000 de exemplare/ lună, în instrumentul personal de propagandă. Au fost ediții în care poza lui Robu apărea aproape pe fiecare din cele 16 pagini, iar articolele îi sunt aproape exclusiv dedicate. În urmă cu câteva luni și-a deschis canal pe Youtube, unde se înregistra citind comunicatele de presă.
„Rămân în istorie ca niște caricaturi”
Psihiatrii spun că cei care își deturnează funcția în folosul propriei imagini se numesc micromegalomaniaci. Oameni cu o psihopatologie a personalității care îi predispune la paranoia. „Aceste persoane devin victimele unui fenomen, toți cad la final, rămân în istorie ca niște caricaturi. Ei fac parte dintr-o galerie de personaje care au trăit considerabil de mult timp în comunism și au, drept urmare, o imagine a liderului deformată. Prin prisma complexului de inferioritate, micromegalomaniacul preferă să se înconjoare cu oameni care se pricep foarte bine să ridice în slăvi stăpânul, fără să fie buni profesioniști sau măcar buni executanți de ordine. Ei se pricep să fie <>, care creează în jurul liderului un halou ce-l izolează de realitate. Îi spun că poporu-l iubește, că totul merge strună, că e minunat. Și așa apare ideea „grandioasă>>: având un vector de comunicare, oblig lumea să gândească cum vreau eu. O astfel de minte nu poate concepe că cineva poate face glume pe seama ei, sau că o poate critica”, afirmă psihiatrul Gabriel Diaconu.