Specialiștii anunță că schimbările în privința semnăturilor electronice, propuse în cele două proiecte de lege care sunt acum la Parlament, ar putea genera cazuri grave de fraudă, deoarece aproape oricine ar putea emite semnături electronice pe care să le folosească ilegal în numele altor persoane.

Două proiecte de lege se bat cap în cap cu normele europene, în privința semnăturii electronice. Avocat.net anunță că e foarte posibil ca în curând toate tipurile de semnături electronice, indiferent dacă sunt emise sau nu în concordanță cu legislația europeană, ar putea căpăta exact aceeași valoare legală. Cu alte cuvinte, oricare dintre ele va fi considerată echivalentul semnăturii de mână, ceea ce ar crește riscul de fraudare.

În momentul de față, există trei tipuri de semnături electronice - simple, avansate și calificate, conform Regulamentului european nr. 910/2014, care se aplică direct inclusiv în România, explică avocat.net.

Însă numai semnătura electronică calificată este considerată, din punct de vedere legal, echivalentul semnăturii de mână. Asta deoarece semnătura calificată îndeplinește anumite condiții ce asigură o legătură directă și neîndoielnică între identitatea reală a unei persoane și identitatea sa electronică. Semnăturile electronice simple și cele avansate nu sunt îndeajuns de sigure pentru a fi considerate de aceeași valoare cu semnăturile electronice calificate.

Ce se schimbă prin noile legi?

Proiectele legislative aflate acum în dezbaterile parlamentarilor ar putea schimba radical siguranța utilizatorului, deoarece prevăd ca toate tipurile de semnături electronice să capete exact aceeași valoare legală. Adică să capete valoarea pe care o au acum semnăturile calificate. Unul dintre proiecte a fost respins de Senat și acum se află la Camera Deputaților, iar celălalt a fost adoptat de Senat și se află tot la deputați. În cazul ambelor propuneri legislative, Senatul este prima Cameră sesizată, iar Camera Deputaților este Cameră decizională. Asta înseamnă că, indiferent de votul senatorilor, deputații sunt cei care vor decide dacă proiectele se vor aplica și sub ce formă.

Explicații de la specialiști:

„În prezent, o semnătură electronică calificată este emisă în baza unei semnături electronice avansate și a unui certificat calificat emis de o firmă autorizată, cu ajutorul unui dispozitiv calificat. Așadar, o semnătură electronică avansată nu poate fi considerată echivalentul unei semnături de mână, pentru că aceasta mai are nevoie de celelalte două elemente (certificatul și dispozitivul) pentru ca identitatea reală a unei persoane să fie strâns legată de identitatea ei electronică. Cu atât mai puțin se poate discuta despre punerea semnăturii simple pe picior de egalitate cu semnătura calificată.

Dacă în cazul unei semnături calificate sarcina de a demonstra valoarea acesteia revine prestatorului, pentru celelalte tipuri de semnături această sarcină revine cetăţeanului - o vulnerabilitate care nu poate fi în avantajul nimănui.

Mai mult, din punctul de vedere al Guvernului referitor la primul proiect legislativ, reiese că nu se poate stabili ca toate tipurile de semnături electronice să aibă exact aceeași valoare legală.”, explică avocații de la site-ul de specialitate.

Proiectele se abat de la regulile europene

Regulamentul european nr. 910/2014 lasă României doar anumite aspecte specifice pentru a fi reglementate, dacă este nevoie, prin lege sau ordonanță. Însă în niciun caz autoritățile de la noi n-au voie să stabilească prevederi ce vin în contradicție cu regulamentul european, aspect subliniat și de Executiv. Asta înseamnă că, dacă parlamentarii nu vor ca România să riște sancționarea de către autoritățile europene, în urma unei proceduri de infringement, parlamentarii trebuie să renunțe la ideea de a da aceeași valoare legală tuturor tipurilor de semnături electronice. În expunerea de motive ale celor două proiecte de legi, inițiatorii spun că prevederile propuse sunt pentru a umple lacunele legislației actuale, pentru a rezolva unele probleme identificate pe piață, dar și pentru a ușura accesul persoanelor obișnuite la semnătura electronică.

În plus, inițiatorul celui de-al doilea proiect de lege spune că actul este necesar pentru a adopta programele de digitalizare ale autorităților.

„Faptul că, în esență, semnătura calificată are la bază semnătura avansată este un indiciu cu privire la potențialul de securitate suficient de ridicat al semnăturii avansate, caz în care legiuitorul român ar putea cu ușurință să elaboreze norme, în dreptul intern, prin care să reglementeze emiterea acestui tip de semnătură în condiții de securitate optime. (...) Norma generală de drept nu impune, de plano, nicio condiție suplimentară pentru ca înscrisul sub semnătură privată să producă efecte, indiferent de suportul material pe care se află. (...) Așadar, fie că suntem în prezența unui înscris pe suport hârtie (semnat olograf), fie că suntem în prezența unui înscris în formă electronică (semnat cu o semnătură electronică), efectul său juridic este același: face dovada între părți dacă este recunoscut de partea căreia i se opune sau dacă este socotit de lege ca recunoscut”, precizează inițiatorul celui de-al doilea proiect. Sursa: Avocat.net