Gruparea „Bătrânu” de la Craiova golea bancomate din Italia până în SUA, Columbia şi Republica Dominicană.Oamenii din reţea foloseau dispozitive fabricate de un electronist-minune din România

Ingeniozitatea infractorilor români specializaţi în atacuri informatice depăşeşte, încet dar sigur, graniţele ţării la propriu şi la figurat. Mai nou, grupurile de tineri „piraţi electronici” fac „muncă de cercetare”, „inventează„ şi „inovează” tehnologii, aparatură şi metode pentru a stoarce bani din conturile virtuale, mutându-şi totodată aria de acţiune până în zone îndepărtate ale lumii.  Tânărul pirat român călătoreşte astăzi cu avionul până în Statele Unite, Argentina, Bolivia sau Republica Dominicană, goleşte bancomatele de acolo şi revine în ţară cu bani pentru tehnologii noi, pentru maşini bune şi distracţii, dar şi cu „chef” pentru noi lovituri. Niciun card bancar fără... copiator  Un astfel de grup, constituit din circa 25 de persoane este cercetat de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova: cei care îi cunoşteau sau auziseră de membrii grupului le-au spus, simplu şi firesc, “Grupul lui Bătrânu”. Dată fiind suprafaţa uriaşă pe care s-au mişcat membrii grupării- care au acţionat din Europa până în America de Nord şi de Sud, majoritatea probelor de la dosar sunt înregistrări telefonice. În scandal apare şi numele fotbalistului Luţu Ionuţ, bun prieten al “Bătrânului”, cel pe care Gigi Becali l-a pus să mărşăluiască 15 km pe jos spre o mănăstire de pe muntele Athos şi care evoluase anterior la cluburile Universitatea, Galatasaray, Rapid şi Steaua. Pornită în primăvara lui 2011 de la un nucleu de circa 12 persoane, gruparea coordonată de numitul Florea I., zis „Bătrânu”, s-a extins rapid ca număr de membri şi ca „abilităţi” de operare. Cel puţin incipient, gruparea a lucrat (prin intermediul unui specialist în electronică, Gora E.) pentru obţinerea unei tehnologii care să permită citirea cip-urilor cardurilor bancare, mai precis, copierea informaţiei stocată pe cip, a datelor de identificare a cardului bancar şi a codului PIN. Portretul-robot: tânăr informatician, fără cazier  Mai târziu, când au început să apară banii din “afacere”, membrii grupării s-au preocupat de “spălarea” lor (introducerea în circuitul public) şi de modernizarea dispozitivelor. Un număr de alte 13 persoane, sosite treptat, au aderat ulterior la structură, pe considerente de prietenii, de cumetrii sau pur şi simplu, din pură pasiune pentru a „face” bani într-un mod cât mai facil. Portretul-robot al membrului grupării „Bătrânu” era unul comun: tânăr (vârsta medie a grupului era aproape 33 ani), inteligent, fără antecedente penale, pasionat de bani şi de informatică. În dezvoltarea reţelei, liderul identificat, Florea I. (42 ani) zis „Bătrânu”, s-a ajutat de trei vechi prieteni- „locotenenţii” Teodor S., zis "Periuţă", Cotoc V. zis "Şchiopu" şi Anghel C., zis "Raţă", dar şi de Gora E., care era electronistul “oficial” al grupării. De altfel, ca să îşi camufleze cât mai bine activităţile, membrii „Grupului Bătrânu” au utilizat de timpuriu metode oarecum sofisticate, ajutându-se de microtehnică: spre exemplu, procurorii au descoperit că Gora şi Florea discutau telefonic cu ajutorul unei inovaţii ce permitea folosirea de terminale mobile unice, utilizate doar pentru discuţiile lor. Gora şi electroniştii săi nu aveau preferinţe în privinţa componentelor electronice: foloseau marfă din Taiwan şi România, asamblau în laboratorul lor secret, apoi testau, foloseau dispozitivele şi “produceau” bani. Reţeaua s-a „internaţionalizat” repede: procurorii susţin că în perioada 22- 23 august 2011, un membru al grupării (Graur C., zis "Vanila") a folosit un echipament electronic de citire construit de Gora (echipament denumit în argoul grupului “nasulie”) pe ruta Ungaria-Austria-Italia, folosit pentru accesarea ATM-urilor întâlnite pe drum. Lista nu se opreşte aici: după arestarea membrilor grupării s-a descoperit în locuinţele unor inculpaţi carduri bancare (stocate în calculatoare sau pe conturi de email) emise de instituţii financiare din Germania, Olanda, Danemarca, Spania sau Marea Britanie. Oamenii lui „Bătrânu” ajunseseră atât de conştienţi de superioritatea lor tehnică încât, într-una din interceptările depuse la dosar, inculpatul Cojocaru E. se lăuda că gruparea ar putea sparge simplu orice sistem bancar din România. Gora, „fiara” electronicii  „Grupul Bătrânu” a folosit şi echipamente clasice de skimming (fraudă informatică, denumite după caz globuri, pisicuţe, maşinute) instalate la terminale POS, de către complici din Italia, sau a cumpărat conturi de card (denumite după caz bin-uri sau dump) de pe internet. După scrierea cardurilor blank – operaţiune efectuată în ţară, dar mai ales în ţările în care au fost efectiv folosite – instrumentele de plată falsificată au fost puse în circulaţie şi au fost folosite pentru retrageri de numerar în Italia, S.U.A., Mexic, Republica Dominicană sau Columbia. Folosind datele de identificare a unor carduri bancare obţinute prin skimming, băieţii lui „Bătrânu” efectuau operaţiuni financiare frauduloase, în speţă, retrageri de numerar. Din banii obţinuţi, un procent de cca 10 % era destinat acoperirii cheltuielilor curente (transport, cazare şi hrană pentru cei care efectuau efectiv operaţiunile frauduloase de retragere numerar), iar restul era împărţit între persoana implicată efectiv în operaţiuni, Florea I. (care lua „grosul” banilor, ca furnizor al echipamentelor de skimming şi comunicaţii) şi ceilalţi membri ai grupului. În tot acest timp, Gora şi electroniştii săi lucrau la crearea de noi softuri pentru testarea lor pe „piaţă”. În august 2011, o notă operativă de supraveghere descria întâlnirea de la Constanţa între electronistul Gora şi „Bătrânul”, în cadrul căreia liderul a primit un tip nou de echipament de skimming, destinat grupului din Columbia. Banii trebuie „spălaţi”  Odată cu creşterea câştigurilor, a apărut şi nevoia grupării de a introduce pe piaţă banii negri câştigaţi. Rechizitoriul Parchetului menţionează primele operaţiuni, care l-au implicat pe Jianu A., zis „Gorila”: “Jianu a trecut în Republica Dominicană (unde s-a aflat în intervalul 26-28.06.2011) fără a efectua nici o operaţiune frauduloasă cu carduri bancare falsificate.  A rămas acolo până la data de 29.07.2011, timp în care a ţinut permanent legătura telefonic (de la numerele de telefonie mobilă 13474635387, 13476042973 şi 16463346279) cu Florea I., cu Popescu A., zis “Schilaci” şi Muchie M., zis „Cârmă”. A obţinut prin retrageri frauduloase de numerar peste 90.000 U.S.D., sumă pe care a expediat-o în ţară, în tranşe, prin mai multe canale (transferuri internaţionale de bani către Cujbă I. şi Lercă L., persoane indicate de Baicu C. zis „Piedone”, ascunderea în colete/bagaje, etc.) Aproximativ 20.000 U.S.D. îi erau destinaţi inculpatului Florea I. Pentru a nu trezi suspiciunea organelor vamale, la sugestia acestuia, a luat hotărârea de a achiziţiona de acolo ceasuri de lux marca Hublot sau Cartier, telefoane mobile marca Vertu ( o operaţiune explicită de spălarea banilor). S-a discutat,de asemenea, despre plata unui avans pentru achiziţia unui autoturism”. Puşi să plătească interceptările făcute de anchetatori  Procurorii au identificat trei nuclee ale grupării „Bătrânu” care, chiar dacă au avut membri ce nu s-au cunoscut unii pe alţii, au colaborat prin “dirijorul” Florea I., pentru instalarea dispozitivelor de skimming în apropierea unor sisteme informatice (dispozitive de tip ATM/POS), pentru accesarea sistemelor informatice, pentru inscripţionarea de carduri bancare blank cu date de identificare a unor carduri bancare autentice obţinute frudulos sau pentru retrageri de numerar cu cardurile bancare astfel falsificate. În august 2011, membrii grupării „Bătrânu” au fost reţinuţi pentru constituirea de grup infracţional, deţinerea fără drept de programe informatice şi spălare de bani, şi prezentaţi judecătorilor de la Tribunalul Dolj. Simultan, a fost instituit sechestru asigurator pe mai multe bunuri ale inculpaţilor. Ca o ironie, aceşti specialişti ai informaticii au fost puşi să plătească în solidar (20.000 lei) cheltuielile ocazionate de înregistrările audio-video făcute de anchetatori.