Pe un traseu de peste 1.000 de kilometri, „GNL-ul grecesc”, adică cel sosit în Grecia din SUA, Qatar și alte țări producătoare, va pleca de la țărmul Mării Egee și va ajunge prin conducta IGB și interconexiunile sale, în Ucraina, cu scopul de a „sparge” dominația rusă.
O conductă mică greco-bulgară, intrată în funcțiune în 2022, cu o lungime de 182 km, a devenit prima verigă dintr-un lung lanț energetic care încearcă să prindă formă în sud-estul Europei, bineînțeles cu susținerea SUA.
A doua verigă o reprezintă tronsonul Bulgaria-România, urmând ca vineri, Ucraina și Republica Moldova să intre definitiv în joc, cu scopul de a închide cea de-a treia verigă, astfel încât gazele naturale de origine occidentală să ajungă la un moment și în proximitatea Rusiei.
Cât de aproape de implementare este acest plan? Oricum, nu chiar atât de departe pe cât s-ar putea crede, scrie energymag.gr.
Pe un traseu de peste 1.000 de kilometri, „GNL-ul grecesc”, adică cel sosit în Grecia din SUA, Qatar și alte țări producătoare, va pleca de la țărmul Mării Egee și va ajunge prin conducta IGB și interconexiunile sale, în Ucraina, cu scopul de a „sparge” dominația rusă.
Portul grecesc Alexandroupoli . Sursa foto: Arhiva EVZ
Rolul FSRU Alexandroupoli este esențial pentru acest proiect. Prima navă încărcată cu GNL va sosi sâmbătă, iar în primele zece zile din luna martie va începe operarea comercială a stației plutitoare de stocare și regazificare (FSRU). Cu o capacitate anuală de 5,5 miliarde de metri cubi, stația își propune să contribuie la independența energetică a Europei de Sud-Est față de Moscova.
Republica Moldova și Ucraina, adăgate la Coridorul vertical
Asupra acestei probleme se va concentra reuniunea miniștrilor energiei din Europa Centrală și de Sud-Est (Central and South Eastern Europe Energy Connectivity), care a început joi la Atena și se va încheia vineri cu semnarea de către operatorul elen de gaze DESFA a unui Memorandum de înțelegere pentru adăugarea Ucrainei și Moldovei la Coridorul Vertical.
Bazele pentru Coridorul vertical au fost puse odată cu conducta IGB în urmă cu peste un deceniu. Au urmat numeroase discuții între țările din regiune, iar în septembrie, la Salonic, a avut loc o importantă întâlnire de lucru la inițiativa operatorilor sistemelor de gaze naturale din Grecia, Bulgaria, România, Ungaria și Slovacia.
Au participat companiile Gastrade, ICGB, Bulgartransgaz, Transgaz, FGSZ și EUSTRAM. La acea întâlnire, reprezentanții companiilor au prezentat rezultatele testelor de piață neangajante pe care le-au efectuat. Cam în aceeași perioadă, Comisia Europeană a creat inițiativa Central and South Eastern Europe Εnergy Connectvity (CESEC). Acest proiect arată interesul crescut al Comisiei, precum și al SUA, față de interconexiunile pentru transportul gazelor naturale din regiunea Europei de Sud-Est.
Sursa foto: Arhiva EVZ
În stadiul actual, totul se realizează doar prin conducta greco-bulgară. Exploatarea comercială a IGB-ului a început cu gazele naturale din Azerbaidjan, care „intră” în sistem pe la punctul de intersectare a IGB cu conducta TAP, la Komotini. Din acest an însă IGB va primi și GNL din SUA, Qatar și din alte surse prin terminalul de la Alexandroupoli.
În plus, pe axa Salonic-Skopje a fost lansată o altă conductă, pentru a transporta gaze către Macedonia de Nord și de acolo și mai la nord, spre Serbia și Kosovo.
Cum va ajunge însă tot acest GNL atât de departe pe teritoriul ucrainean
De ceva vreme a fost pusă în discuție ideea exploatării unei conducte dezafectate, Trans Balkan Pipeline, care alimenta odinioară și Grecia, dar care a încetat să mai funcționeze în 2020, când a fost înlocuită de Turkish Stream.
Întrebarea este dacă această infrastructură dezafectată, care începe în Ucraina, traversează Republica moldova Moldova și România pentru a ajunge în Bulgaria, unde se împarte în două secțiuni, una spre Grecia și alta către Turcia, este capabilă să joace un nou rol. Iar în cazul în care se va folosi cu curs invers, așa cum a propus operatorul ucrainean de gaze naturale (GTSOU) în noiembrie, întrebarea este dacă va reuși această infrastructura abandonată, în combinație cu conducta greco-bulgară IGB și ramificațiile sale, să trimită combustibil în Europa Centrală și de Est.