Editura Evenimentul si Capital

Reporter în Moldova. Elena şi Vasile Apetrei. A 65-a vară împreună

Autor: | | 0 Comentarii | 1666 Vizualizari

Sub paşii celor 65 de ani de căsnicie iarba din curtea casei lor e încă proaspătă.

Din uliţă, vecina îl strigă pe domnul Vasile. Iese după câteva clipe, în cadranul din lemn al porţii, un bărbat scund, adus un pic de spate. Mă priveşte direct în ochi şi zâmbeşte. Parcă m-ar fi aşteptat.

Să mai schimbe o vorbă, nu-i o supărare. Îmi întinde, drept, palma noduroasă, să ne cunoaştem.

Unul lângă altul

Apetrei T. Vasile se prezintă aproape milităros. Merge apoi în corpul din dreapta al gospodăriei, de unde îşi făcuse mai devreme apariţia, scuzându-se un pic. S-o aducă la discuţie, îmi explică, şi pe nevasta sa.

Trec câteva minute, ieşind şi doamna în lumina dimineţii. Femeia se mişcă greoi, în baston. Abia poate să coboare cele câteva trepte. Soţul o susţine, întrebuinţându-se, nu glumă. Sar şi eu în ajutor.

Îi las apoi să meargă unul lângă altul, agale, prin careul verde. Se ţin de mână. Fără grabă. Ea oftează, el o încurajează.

Nouă copii

Ajung în cele din urmă în dreptul băncuţei din celălalt capăt al curţii, frumos gazonată. Un covor şi atât.

Trecuseră prin faţa tindei mai vechi. Se vede după haină diferenţa între cele două zidiri. Una îmbrăcată în lemn, cealaltă în piatră.

Ne aşezăm. Le spun că am auzit despre ei aici, în satul Dolheştii Mici, unde mă aflu, pe Valea Şomuzului, în coasta Bucovinei, în partea de sud-est a judeţului Suceava.

Vasile are 90 de ani. Va împlini 91 pe 12 decembrie. Elena are 87 de ani.

Şi nouă copii. Dintre care şapte băieţi şi două fete. Şi 18 nepoţi. Şi şapte strănepoţi.

Copiii li s-au risipit la vremea lor, care pe unde i-a dus viaţa. Unul tocmai în Arad, alţii prin Bucureşti, prin Braşov, doi în străinătate.

Casa a costat 2.000 de lei

Vecina de care vă spusesem mai devreme mi-l prezentase pe domnul Apetrei ca un stâlp al casei sale, în special în anii din urmă. Înţeleg de ce…

“Să vedeţi cum coseşte iarba. Şi câte alte treburi face prin curte!”, sunase din timp documentarea.

Bărbatul îmi confirmă toate acestea, în special prin claritatea amintirilor. Date, locuri, fapte. Şi nu numai.

Elena şi Vasile s-au căsătorit în 1953. Prima lor casă, din lemn, au construit-o la patru ani după ce se luaseră. A costat fix 2.000 de lei. Cu materiale şi cu mâna de lucru.

Îl întrebasem de cost numai aşa, într-o doară, aşteptându-mă la aproximări. Da’ de unde!

Îmi zice şi ce salariu avea pe atunci. A fost ceferist, lucra la mişcare şi câştiga 325 de lei pe lună.

“Am pus bănuţ lângă bănuţ şi am strâns banii de casă. Aşa am stabilit de la început noi doi”. Adaugă o virgulă importantă la capitolul acesta. “Eu n-am avut drum la cârciumă”.

Când li s-a umplut vatra cu glasuri au ridicat şi al doilea acoperiş. “Să fie loc pentru toţi”.

Ce înseamnă onoarea şi cuvântul dat

Am vrut să ştiu dacă l-au ajutat cei din jurul său. La construcţie. Da. Dar el n-a acceptat niciodată ceva de pomană. I-a plătit pe sătenii veniţi să pună umărul. Să nu rămână cuiva dator.

“Şase fraţi am fost la mama. Tata a murit în ‘42. Am învăţat să stau pe picioarele mele, că sunt cele mai sigure”.

Adesea în discuţia noastră scoate în evidenţă un cuvânt. “Onoare”. Şi o expresie care mi s-a întipărit în minte. “Strângerea de mână”.

Se referă la cuvântul dat. Când ai spus că faci ceva, faci. Actele sau alte obligaţii legale sunt şi ele importante, dar altceva e pe primul loc.

“Să îţi dai cuvântul! Dacă ai strâns mâna cuiva, să te ţii de cuvântul tău!”, e o remarcă apăsată până în profunzimea usturătoare a fiecărei litere în parte.

“Eu nu m-am înjosit în faţa nimănui, niciodată”, insistă, tocmai în ideea că nicând nu şi-a călcat promisiunea.

Tinereţea şi războiul

Pagina 1 din 2
Tag-uri: moldova, elena, apetrei



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI