Într-un raid în care am dat roată Bucureștiului, prin secțiile de votare din comunnele Mogoșoaia, Chitila, Jilava și orașul Voluntari, am „luat pulsul”, la cald, oamenilor ieșiți la vot. Formularea ambiguă a întrebării de pe unul din buletinele de vot ale Referendunului i-a băgat în ceață pe alegători. În plus, majoritatea celor intervievați erau intrigați, ba chiar indignați, de câți bani primesc aleșii noștri pentru munca prestată la Bruxelles.
La Școala Gimnazială nr.1 din Mogoșoaia, unde funcționează trei secții de votare, era coadă ieri, la ora zece dimineața, ca la carne, acum 30 de ani. La secția 222 votaseră 305 oameni, dintr-un total de 1240. Majoritatea au declarat că au votat atât pentru eruoparlamentare cât și pentru referendum, dar au fost și unii care au ignorat plebiscitul președintelui Iohannis. „N-am venit pentru referendum și nici n-am înțeles despre ce e vorba”, dă din umeri Mihaela Balica, o asistentă medicală de 45 de ani. Constantin Arhip, de 60 de ani, mecanic la bază, spune că i-a dat bătaie de cap întrebarea de pe Buletinul de vot nr. 2, așa că a votat doar pe cel numerotat cu 1. Și nevastă-sa, Mihaela, de 58 de ani, a fost în aceeași dilemă și zice că a tranșat-o la fel. Ambii sunt de părere că 7000 de euro, veniturile unui europarlamentar nu se justifică.
Pro și contra la Mogoșoaia
În vorbă se bagă și Raluca, de 37 de ani, care lucrează în domeniul Resurselor Umane: „Eu am înțeles ambele întrebări! Fiecare pricepe după capacitatea sa. Dar nu știu câți dintre români știu ce este o «amnistie»! Cât privește banii europarlamentarilor se justifică, la fel ca ai parlamentarilor din România. Unii îi merită, alții nu!”. Printre votanții de la Mogoșoaia l-am găsit și pe fostul edil al comunei, doctorul, scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu. Medicul pensionar e ironic: „Chiar și pentru un intelectual ca mine, întrebările sunt încurcate, iar cel care le-a conceput dovedește necunoașterea legilor țării. Cât despre leafa europarlamentarilor suma nu e mare pentru cheltuielile de acolo. Iar cei care au avut atitudini negative față de țară nu merită nimic!”.
Votante de Chitila: „Referendum? De unde să știm noi cuvinte d-astea!?”
Și la Chitila lumea a venit în număr neașteptat de mare. Nu era nici ora 11 și, din cei 1174 de alegători de pe listele secției 30, de la Școala Ion Olteanu, votaseră 312, din care jumătate au ștampilat și buletinele pentru referendum. „Eu am înțeles întrebările. Alții, nu! Iar la europarlametari nu prea se justifică banii la ce fac ei, da’ am votat, ce să fac!?” Cristina Laurențiu, femeie de serviciu și prietena ei Georgeta Grigore habar n-au, însă, ce caută ele acolo. Vorbesc una peste alta: „ Nu știm nimic! Am votat dar nu știm de ce… I-am întrebat pe cei d-acolo”. Chestionate care este semnificația cuvântului „referendum” se strică de râs: „De unde să știm noi cuvinte d-astea!”. Despre europarlamentari au o părere cât de cât argumentată: „Și cu ei și fără ei, tot aia e. Niște proști…”.
Agentul șef principal Iulică Vlad, de pază la secția de vot, se bagă și el în seamă. Greu să nu izbucnești în râs: „Io nunțeleg întrebările pentru că nu le știu, da’ o să votez. Iar de banii aleșilor nu știu, că n-am termen de comparație”. O bătrână care zice că are 80 de ani nu-l lasă să termine: „N-am votat la referendum. Întrebările sunt de la sine înțelese.” Soțul venerabilei doamne o aprobă: „Io zic ca nevasta. Că avem aceeași pensie. Doamne cât am mai muncit…”.
Tamango, din Jilava: „Nu suntem de acord cu statu’ ăsta paralel”.
La secția 217 din Jilava, locul unde votează romii din cartierul „La Capace”, e coadă mare. Marin Ionescu, zis Tamango, de 50 de ani care se recomandă zilier de meserie, își anunță intenția de vot înainte de a a se prezenta la urnă: „O să votez NU la referendum! Nu suntem de acord cu statul ăsta paralel!”. E de acord, însă, că pentru unii dintre conaționalii săi e mai dificil: „Pentru bătrâni e mai greu cu întrebarea de pe Buletinul 2…”. Vili Oaie, de 56 de ani, funcționar administrativ și lider al Partidei Romilor pe județul Ilfov, este mult mai articulat în explicații: „Eu am înțeles exact întrebările. În opinia mea, președintele statului își face prin acest mijloc, exclusiv, campanie personal, fără nicio utilitate publică. Unul dintre buletine este total ambiguu și, din păcate, avem oameni simpli, inclusiv din populația majoritară, adică români, care nu-i înțeleg sensul și rostul! Iar la europarlamentare suntem obligați să alegem răul mai mic. Părerea mea este că cei care au fost până acum la Bruxelles n-au făcut aproape nimic bine și mulți dintre ei chiar au făcut rău prin mesajele negative transmise”. În jurul său, câțiva votanți din etnia sa îi dau dreptate clătinând, aprobator, din cap.
Despre Viorica Dăncilă în urbea lui Pandele
Și în orașul Voluntari, urbea lui Florentin Pandele, oamenii au cam aceleași idei și păreri. Unii zic că înțeleg întrebările și alții zic că-s greoaie. Numitorul comun al tuturor este salariul europarlamentarilor, considerat de aproape toată lumea intervievată ca foarte mare, nejustificat și nemeritat. Victor Trifu, un pensionar ex-contabil, de 73 de ani e lucid: „Întrebările lui Iohannis sunt limpezi. Din moment ce încep cu «interzis», atunci să interzicem!”. Și conchide, înțelept: „Unii dintre europarlamentari nu merită banii pe care îi iau. De exemplu Viorica Dăncilă nu i-a meritat, că n-a făcut nimic la Bruxelles!”.
În Prelungirea Ferentari, alegătorii sunt bântuiți de Vanghelie
Școala gimnazială 136 se află pe Prelungirea Ferentari. Ieri, ea a fost ocupată de desantul electoral care a înfierbântat întreaga Românie. Aici se găsesc multe secții de votare, de la 554 până la 560. La intrare, doi jandarmi extrem de amabili. Pândarul locului, scârbos și plin de sine, apăra cu sârg caprifoiul de pe gard, caprifoi din care smulgeau mai toate cucoanele venite să-ș împingă partidul preferat spre sinecurile de la Bruxelles.
De la 11, până spre 13 trecute fix, se observă un flux serios de alegători. Sunt cozi la toate secțiile, cozi suportabile, 10-20 de persoane maximum. Nimeni, însă, nu vorbește despre votul în sine.
Pe corso
Tinerii sunt în bermude, cu tatuajele la vedere, domnii și doamnele apropiate de șaizeci sunt îmbrăcați cu hainele bune, ”de duminică”. Ei, cămașă albă și cravată, cu blugii călcați la dungă. Ele, neapărat în fustă, cu bluze înflorate. Dacă tot au ieșit, vor merge apoi în vizită pe la neamuri. Unii se laudă cu un viitor grătar, cu bere ”d-aia nemțească, de la Lidl”. Într-un BMW lucitor, plânge Nămol, deși pasagerii se rup de râs. Doi bărbați, clar din comisiile locului, unul cu păr alb, vânos, genul de om muncit din greu, celălat, de tip ”șmecheraș”. Al doilea îi povestește bătrânelului că i-a găsit un loc bun de muncă, la ”unu care își face casă, dar vrea treabă bună, e d-ăsta, old school”. Probabil că, dacă era new school, ar fi vrut treabă proastă. Un țigan burtos iese din curtea școlii și, când crede că e destul de departe de jândari, strigă un ”hai cu peseduuuuuu” și se pierde într-o spălătorie auto.
Stația Vadu nou, bodega geme de mușterii
Inevitabil, apare cocalarul de baștină: un corp dezordonat cu trunchi masiv, mușchi lucrați la sală, cu picioare ridicol de scurte, ochelari de soare, tricoul lipit de burdihan, barbă semipopească. Vorbește tare, să se audă, să se știe că a venit jupânu’. Vede, peste drum, un cunoscut: ”Aurică, hai, bă, la vot. A, ai votat. Bine, bosule, bravo”. Câteva sute de metri mai spre centru, vizavi de stația Vadu nou, pe strada Constantin Pavel este o bodegă fără nume, de genul ”Cățeaua leșinată” sau ”Măgarul tăvălit”. Înăuntru e plin de mușterii, prețuri modice, vorbe multe. Subiectul zilei; ce a făcut Vanghelie pentru zonă, ”dela târgul de porci, încoa”. Nimic despre europarlamentare, nimic despre referendum. Vorba unui consumator, ”m-a zăpăcit cu întrebările alea, dă-i dreacu’ cu nevoile lor”
Studentele din Agronomie nu știau că se votează
La secția de vot din campusul Universității de Agronomie au votat și comercianții care vin săptămână de săptămână la târgul de produse tradiționale.
La prima oră, să nu piardă nici votul, dar nici mușteriii, în caz că ar fi întârziat la tarabă. Sunt oameni veniți din toate colțurile țării, care dorm trei, patru nopți pe săptămână întro cameră de cămin studențesc. Poate că traiul în campus i-a ajutat să găsească rapid secția de vot din Agronomie. Singura, nesemnalizată, amenjată la Facultatea de Horticultură. Este adevărat, într-un decor feeric. Înainte de a o găsi, am întrebat, la prima oră a dimineții, trei studente exuberante despre secția de vot. Au tresărit, au căzut pe gânduri, apoi au izbucnit în râs: „Vot? Ce vot?” Le-am explicat sumar, dar au spus clar și răspicat că habar nu au și nici nu le interesează. Nu același lucru se poate spune despre comercianții despre care am povestit mai sus. Fără reținere, ei își strigau unii altora, pentru că îi despărțeau câteva tarabe, cu cine au votat și de ce. În mod bizar, pe ei nu i-a influențat deloc discursul lui Liviu Dragnea cu lupta, pe viață și pe moarte, pentru apărarea produselor românești. Dimpotrivă.
În parc era liniște. Acea liniște căreia trilurile prelungi ale păsărilor îi dau un plus de măreție. În fața clădirii, liniște. În interior însă, era puhoi de lume de te întrebai pe unde și când a intrat atâta mulțime.
La secția de la liceul Nicolae Iorga, o doamnă mai în vârstă, care se așezase la umbră, asculta fascinată cum un tânăr îi povestea despre mobilizarea făcută pe internet și repeta din când în când:„mare minune, dragă”.