Regimul Erdogan folosește migranții ca pe o armă împotriva Uniunii Europene, mizând pe faptul că Occidentul se va înduioșa și va ceda.
Refugiații din Turcia, în special sirieni, primiți cu brațele deschise de regimul Erdogan atunci când războiul civil din Siria se afla la apogeu, sunt numiți acum de Ankara o „povară” și sunt folosiți ca armă de șantaj în negocierile cu Uniunea Europeană.
Turcia și UE speră să ajungă la un nou acord privind refugiații până la summit-ul Uniunii din 26 martie, în condițiile în care până acum Ankara a primit peste 6 miliarde de euro pentru a nu lăsa să plece spre Europa cei 3,6 milioane de migranți pe care îi adăpostește.
În ultimele două săptămâni, regimul Erdogan a încurajat sau a constrâns refugiații să încerce să intre în Europa prin Grecia.
„Am hotârât, efectiv, să nu îi mai oprim pe refugiații sirieni să ajungă în Europa, pe pământ sau pe mare”, a declarat un oficial turc pentru Reuters, cu condiția păstrării anonimatului, în data de 27 februarie.
„Toți refugiații, inclusiv sirieni, sunt acum poftiți să treacă în Uniunea Europeană”, a precizat oficialul citat.
În doar câteva ore, mii de migranți s-au pus în mișcare, încurajați de autobuzele gratuite care fac legătura între districtele ocupate de refugiați și diferite puncte ale frontierei cu Grecia.
Asia Times a discutat cu doi dintre acești refugiați, „Ahmed” (identitatea reală a fost protejată), un bărbat de 35 de ani din Homs, și soția sa.
„Când am auzit informațiile despre decizia guvernului Turciei de a deschide porțile pentru imigrare în Europa, ne-am grăbit imediat să ajungem la Istanbul. Deși nu posedă documentul de identitate turcă Kimlik, sau vreo altă permisiune de a călători, ne-au permis să ne suim în autobuzele turcești cu cărțile noastre de identitate siriene”, a povestit Ahmed.
Odată ajunși la Istanbul, s-au suit într-un autobuz gratuit pus la dispoziția refugiaților, în care se aflau și alți migranți ce mergeau în aceeași direcție.
„Când am ajuns la Edirne, am fost opriți la un punct de control militar al Turciei și am așteptat până când au ajuns și alte autobuze încărcate cu refugiați”, spune Ahmed.
Apoi, o mașină turcă de poliție a condus convoiul până la limita frontierei – fapt care demonstrează natura organizată a operațiunii, comentează Asia Times.
„Ne-au dat jos din autobuze într-o zonă pustie și ne-au împiedicat să filmăm, apoi ne-au dus la unul dintre punctele de adunare de le frontiera turco-greacă, unde am văzut câțiva refugiați făcând un foc ca să se încălzească puțin”, și-a continuat relatarea Ahmed.
El și soția lui au decis să aștepte până dimineața pentru a încerca să treacă. Ei au văzut cum jandarmii îi facturau cu câte 100 de lire turcești pe unii refugiați pentru traversarea cu o barcă gonflabilă a unui râu care desparte cele două țări.
Ahmed și soția sa au ajuns la o distanță de 10 minute de mers pe jos de frontieră când au văzut că poliția greacă îi aștepta pregătită.
„Au început să ne bată cu bastoanele, femei și bărbați, și ne-au luat bagajele și banii”, spune Ahmed, soția sa și ceilalți au fost împinși înapoi de partea cealaltă.
„Când ne-am întors pe teritoriul turc, am văzut mai mulți traficanți de oameni care au început să ne întrebe dacă vrem să trecem în Grecia contra cost, dar am refuzat”, spune soția lui Ahmed.
„Partea ciudată este că traficanții stăteau alături de jandarmii turci fără nici o frică.”
Conștienți că această încercare nu avea mari sorți de izbândă, cei doi soți au decis să se întoarcă a doua zi la Izmir, dar au constatat că poliția turcă nu le permitea oamenilor să părăsească locul.
„Ne-au obligat să ne suim din nou în autobuz și ne-au dus la un nou punct de frontieră”, a povestit femeia.
„Am încercat să țip și să plâng. Când am refuzat să urc în autobuz, unul dintre jandarmi m-a pocnit peste față și mi-a dat un picior în burtă. Așa au reușit să ne ducă la noul punct de frontieră.”
Într-un final, Ahmed și soția sa au reușit să scape, după ce au mers pe jos vreme de o oră și jumătate spre o zonă mai puțin frecventată, unde au găsit un taxi care să-i ducă la Istanbul.
Șoferul le-a luat 1500 de lire turcești, adică aproape 250 de dolari americani.
Ali, un bărbat de 45 de ani din Alep, relatează că și el a fost îmbiat cu o călătorie gratuită cu autobuzul până la frontiera cu Grecia, în care s-a suit cu nevasta și copiii lor mici.
„Am decis să facem această călătorie în ciuda riscurilor și a frigului, deoarece am considerat că este o oportunitate pe care altădată nu o vom mai avea”, a explicat Ali pentru Asia Times.
Însă, pe malul celălalt al râului, la frontieră, poliția greacă le-a confiscat bunurile și i-a trimis înapoi.
Ca și Ahmed, familia lui Ali a fost nevoită să se întoarcă cu un taxi la Istanbul.
„I-am spus șoferului că îi dăm banii imediat ce ajungem, dar pe drumul spre întoarcere am fost opriți la un punct de control al armatei turce și forțați să ne întoarcem la același punct de frontieră”, povestește bărbatul.
Prea osteniți pentru a încerca o altă încercare de trecere a graniței, familia a așteptat până când în cele din urmă li s-a permis să se întoarcă.
Ammar, băiatul de 9 ani al lui Ali, spune că era mai bine dacă mureau la graniță.
„Nu vreau să mă întorc la vechea noastră viață din Turcia. M-am săturat să trebuiască să muncesc după școală pentru 150 de lire (25 de dolari) pe săptămână și să fiu hărțuit la școală pentru că sunt sirian”, spune el.
Discuțiile cu numeroși refugiați și martori oculari care au ajuns în orașul frontalier Edirne din alte orașe turce arată că numărul sirienilor este mic în raport cu cel al afganilor și iranienilor, ca și al uigurilor chinezi.
„Abu Muhammad”, un uigur de 37 de ani, stabilit în districtul Fatih din Istanbul cu soția sa și copiii lor, în urmă cu un an, fugind de represiunea regimului comunist chinez, este unul dintre aceștia.
„La început, m-am simțit bine în Turcia, dar condițiile grele de viață și prețurile mari, pe lângă rasismul din cauza coronavirusului, toate m-au făcut să vreau să plec din Turcia”, a declarat el pentru Asia Times.
Cu un grup de alte familii uigure, au mers până la orașul de frontieră Edirne unde au ajuns pe 3 martie.
Au petrecut noaptea la graniță.
„Era foarte frig. Dimineața, unii refugiați au încercat să traverseze, însă poliția greacă a răspuns cu gaze lacrimogene și nimeni nu a putut să treacă”, spune bărbatul.
Grupul de familii uigure a decis să se întoarcă, însă jandarmii turci i-au împiedicat să urce în autobuze. După ce au mai fost împinși o dată spre granița greacă, Abu Muhammad spune că a reușit să scape suindu-se într-un taxi.