După 20 de ani, cu camera în mână, femeia îl confruntă în filmul documentar pe abuzator, iar unchiul recunoaște, dar îi spune că i-a făcut un bine, lăsând-o „cinstită”! Statisticile prezintă că unul din cinci copii e abuzat înainte de 18 ani. Mai dureros este faptul că 90% dintre victime știu cine e vinovatul, iar 70% dintre copii nu declară abuzul. Unii vorbesc despre el doar la maturitate.  Un procent de 40% dintre ei nu spun nimic niciodată și trăiesc toată viața cu trauma.

Regizoarea Olga Lucovnicova a hotărât să se confrunte cu agresorul său și să facă un film

Olga Lucovnicova nu se numără printre cei care tac. La 9 ani, în Republica Moldova, a fost abuzată sexual de unchiul ei. Nu a spus nimănui nimic până când, plecată din țară pentru a deveni regizor, s-a hotărât să revină după 20 de ani, să-și confrunte agresorul și să facă un film.  În „Nanu Tudor”, documentar premiat ieri cu Ursul de Aur pentru scurtmetraj la Festivalul Internațional de Film de la Berlin (unde a avut premiera mondială), unchiul recunoaște tot ce a făcut – nu a uitat nimic!

Agresorul consideră însă că nu a fost un păcat și că i-a făcut un bine lăsând-o „cinstită”. Cuprins de oroare în fața acestui episod rememorat prin cele mai subtile și poetice mijloace artistice, spectatorul e lăsat să tragă singur concluziile.

Olga Lucovnicova găsește modalitatea cea mai potrivită și mai delicată pentru ca în 20 de minute să-și facă dreptate.  Pretutindeni în lumea civilizată, abuz sexual nu înseamnă doar viol, ci și exploatarea prin atingeri, „îmbrățișări” fără ca persoana să-și dea consimțământul sau fără să aibă vârsta consimțământului. Pe când avea 9 ani, exact asta i s-a întâmplat Olgăi, mai prezintă sursa citată.

”Ăsta nu-i păcat. Ăsta nu-i păcat deloc. Păi, ce rău ți-am făcut eu ție?”, ”Când te joci ce păcat e?”,spune agresorul

Primul cadru din „Nanu Tudor”, o coproducție Belgia-Portugalia-Olanda, înfățișează un bărbat pe care aparatul de filmat îl vede, prin perdeaua fluturândă a ușii, odihnindu-se în pat. Identitatea lui nu este încă cunoscută.Ulterior peste imaginile benigne cu insecte și flori de mușețel sau cu figurile flou ale rudelor la masă, vin cuvintele unchiului. „Păi ce rău ți-am făcut eu ție? Că mă jucam cu tine, te strângeam?” „-Ce? Mi-am bătut joc de tine?  -Da, eu cred că da. -Nu… Olea, tu vorbești treburi. (…) Sunt păcate care se iartă, dar sunt păcate care nu se iartă. -Da, eu nu vă pot ierta. -Tu nu mă poți ierta? Ei, da! Atunci îți iei mai multe păcate. Nici pe tine n-are să te ierte nimeni.  -Nu cred că ăsta e păcat care se iartă. -Ăsta nu-i păcat. Ăsta nu-i păcat deloc. Păi ce rău ți-am făcut eu ție? Că mă jucam cu tine, te strângeam? (…) Eu, dacă aș fi fost un om rău, apăi eu poate că făceam și o prostie cu tine, dar n-am făcut. -Făceați, mă dezbrăcați goală. -Ei, te dezbrăcai tu singură, nu te dezbrăcam eu. (…) Păcătos e dacă o dezbraci, te urci și o dregi cu de-a sila. Violare, sau cum se mai numește. Dar când te joci, ce păcat e?”

”Eu țin minte cum îmi spuneați să vă masturbez”, spune Olga. ”Eu am socotit că o fată trebuie să fie cinstită să n-o strici”, declară agresorul

Memoria nefragmentată a agresorului întâlnește trauma victimei.„-Țin minte că aicea eram pe iarbă, tu te-ai culcat lângă mine și eu am pus mâna pe rochiță, am bâjbâit, tu n-ai zis nimică. -Eu țin minte cum îmi spuneați să vă masturbez, eu nici nu înțelegeam ce înseamnă spermă (…) -Uite, Olga, eu cu tine m-am purtat normal, parcă. Nu știi ce are un bărbat în cap, dar eu nu te-am violat și nu am făcut alte prostii. Eu am socotit că o fată trebuie să fie cinstită, să n-o strici. -(…) Dar vreau să înțeleg de ce și pentru ce? Cu un copil mic? -Dar nu erai tu așa mică!… -9 ani?! -Păi 9 ani e viață multă.”

”Dragul meu bunic a murit când aveam 9 ani. Țin minte acea vară în detaliu, bunica a suferit mult. Atunci am rămas de multe ori cu unchiul care se plângea că-l doare inima. Toți se duceau la muncă, iar el rămânea cu mine acasă și se purta ciudat și vulgar cu mine”, spune regizoarea în caietul de presă al filmului.