Regimul comunist și falsificarea folclorului. Istoriile lui Alex Ștefănescu
Editura Evenimentul si Capital

Regimul comunist și falsificarea folclorului. Istoriile lui Alex Ștefănescu

Autor: | | 7 Comentarii | 1849 Vizualizari

Din rațiuni politice, regimul comunist a privilegiat folclorul. O creaţie literară populară, cu autori neidentificabili, poate fi opusă propagandistic creaţiei literare culte, care îi alarmează (şi îi şi complexează) pe adepţii marxism-leninismului.

Totodată, folclorul poate fi... falsificat neexistând vreun copyright în numele căruia cineva să protesteze. Aşa se explică de ce încă din primii ani de după 1947 o mare cantitate de folclor − și autentic, și falsificat − a fost difuzată în rândurile maselor populare prin intermediul culegerilor şi al manualelor şcolare, al revistelor şi emisiunilor radiofonice.

În timpul lui Nicolae Ceauşescu, în mod special după tentativa sa de „revoluţie culturală” din 1971, folclorul va intra în malaxorul uriaş al Festivalului Naţional „Cântarea României”, care va avea ca principal scop nu culturalizarea maselor, cum s-a pretins, ci deposedarea creaţiei culte de prestigiu artistic şi autoritate morală, amestecarea ei până la indistincţie cu creaţia naivă şi cu pseudocreaţia unor activişti culturali.

Pretinsa dragoste a partidului comunist pentru folclor a deformat de fapt folclorul şi i-a pus în primejdie existenţa, ca o monstruoasă îmbrăţişare ştrangulatoare. Folclorul a fost de la început cenzurat, eliminându-se în mod special referiririle la mitologia creştină şi fiind scos din circulaţie un întreg gen – colindele de Crăciun. Concomitent, creaţia literară populară a fost interpretată tendenţios, în prefeţe, postfeţe şi note de subsol, în articole critice şi texte didactice, fiind considerată, printre altele, o expresie a luptei de clasă. Selectarea tendenţioasă şi, în continuare, interpretarea tendenţioasă a creaţiei literare populare a condus în cele din urmă la forma maximă de mistificare: inventarea unui aşa-zis „folclor nou”.

Primul document al acestei mistificări îl constituie volumul „Pe-un picior de plai. Folclor poetic contemporan”, publicat de Teodor Balş, în 1957, la Editura de Stat Didactică şi Pedagogică. În cuprinsul lui găsim versuri în mod vizibil contrafăcute, aparţinând probabil unor instructori de la căminele culturale săteşti, unor autori de texte pentru brigăzile artistice de agitaţie sau lui Teodor Balş însuşi, poet minor şi lipsit de conştiinţă artistică. Cu timpul, fenomenul s-a extins, a devenit o practică cultural-propagandistică curentă.

În „Memoria ethnologica”, valoroasă revistă de patrimoniu etnologic şi memorie culturală editată de Centrul Creaţiei Populare Maramureş, cu sediul la Baia Mare (mai exact, în nr. 2-3/ 2002 – sunt curios, în prezent mai apare această revistă?), a apărut un studiu clarificator pe această temă. Ioan Chiş Ster, autorul studiului, denunţă în termeni categorici aşa-zisul „folclor poetic nou” ca pe o creaţie caricaturală a unor activişti culturali din timpul regimului comunist care atribuiau în mod abuziv ţăranilor cântece de slăvire a stilului de viaţă impus de sovietici. Exemplele citate, ridicole prin lipsa lor de autenticitate, sunt edificatoare:

„Frunzucă verde de vie,/ Drag mi-e la gospodărie,/ Când viu sara din câmpie/ Văd lanu de grâu frumos,/ Suflă-l vântu- n sus şi-n jos,/ Mai îl suflă cătă soare –/ Drag mi-e că nu văd răzoare./ Frunză verde şi una,/ Bine-mi place a lucra/ pământu tot o tarla...” etc.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate