Pe 25 octombrie 1921, vedea lumina zilei, la Sinaia, fiul Principilor Carol şi Elena, primul vlăstar regal născut după Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Avea să primească numele de botez al lui Mihai Viteazul, care reunise pentru prima dată în istorie cele trei ţări române. Prima domnie și-a început-o pe 20 iulie 1927 şi a încheiat-o pe 8 iunie 1930. Vârsta nepermiţându-i să-şi exercite atribuţiunile regale, o Regenţă a contrasemnat în numele Său actele guvernamentale. Detronat de tatăl său, Carol al II-lea,  Mihai a primit titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia.  A urcat din nou pe tron pe 6 septembrie 1940, după ce Carol al II-lea a fost forţat să abdice, în urma pierderilor teritoriale pe care România le suferise. Regele Mihai avea atribuţii mai mult decorative, adevăratul lider al statului fiind prim-ministrul Ion Antonescu. Prin îndepărtarea acestuia, la 23 august 1944, Mihai I a contribuit decisiv la scurtarea celui de-al doilea război mondial.

“Coabitarea” cu comuniştii

Din păcate nu a reuşit să împiedice bolşevizarea ţării, sovieticii impunând, la 6 martie 1945, guvernul Petru Groza, controlat de comunişti. În faţa abuzurilor acestora, a declarat greva regală, între august 1945 şi ianuarie 1946, care a folosit doar la primirea în guvern a câte unui reprezentant din partea partidelor democratice. În noiembrie 1947, liderul Opoziţiei anti-comuniste, Iuliu Maniu, a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru „înaltă trădare”. La o zi după anunţarea verdictului, Regele a pleact la Londra la nunta Reginei Elisabeta, unde a întâlnit-o pe Regina Ana, cu care avea să se căsătorească pe 10 iunie 1948, în Grecia, la invitaţia regelui Pavlov şi a reginei Frederica ai Greciei.

Abdicarea

Comuniştii au fost surprinşi că Mihai I s-a întors în ţară, aşa că în 30 decembrie acelaşi an l-au silit să abdice. Gheorghe Gheorghiu Dej şi Petru Groza, după ce îi tăiaseră liniile telefonice şi înlocuiseră gărzile Palatului Elisabeta cu trupe din divizia Tudor Vladimirescu, sub ameninţare l-au pus să semneze actul prin care renunţa şa şefia statului. După “vizita” la Palatul Elisabeta, Petru Groza şi-a informat miniștrii că a avut loc „o lichidare prietenească a monarhiei”. Parlamentul a luat act de lovitura de stat într-o şedinţă pur formal.

După lovitura de stat din 30 decembrie 1947, de la Palatul Elisabeta, Regele s-a întors la Sinaia, supravegheat îndeaproape de autoritățile comuniste. Avea să plece în exil pe 3 ianuarie 1948. Avea să revină în ţară abia după 1989.

Lungul drum al întoarcerii acasă

În primăvara anului 1990, Casa Regală a avut, prin ambasadorul la Paris, Alexandru Paleologu, primele tratative cu guvernul Roman pentru întoarcerea în România. După ce s-au pus la punct detaliile tehnice, autorităţile de la Bucureşti au hotărât, în ultimul moment, anularea vizei.

În 25 decembrie acelaşi an a ajuns, în sfârşit, pe Aeroportul Otopeni, fără viză şi cu paşaport diplomatic danez. Însoţit de restul familiei regale, s-a îndreaptat spre Curtea de Argeş, unde se află mormântul înaintaşilor săi. Pe autostrada Bucureşti-Piteşti s-a organizat un baraj de poliţie, ca pentru prinderea unui infractor periculos. Paşapoartele daneze cu care intraseră în ţara le-au fost confiscate, Regele Mihai şi Regina Ana fiind obligaţi să se îndrepte, sub escortă, către aeroportul Otopeni. Un avion militar era pregătit pe pistă, Regele si Regina fiind siliţi să părăsească ţara. Avionul charter închiriat de Rege a fost confiscat, sub justificarea că pilotii au fost găsiţi în stare de ebrietate! În dimineaţa zilei de 26 decembrie, membrii familiei regale se îndreaptau spre Elveţia. Guvernul României a susţinut apoi că Regele intrase făra viză în ţară, asa ca a fost nevoit sa îl expulzeze.

Vizita de Paşti

Doi ani mai târziu, Regele a primit totuşi permisiunea să intre în ţară de Paşti. A aterizat pe acelaşi aeroport Otopeni în Saptămâna Mare din 1991 şi a fost aşteptat în capitală de aproape un milion de oameni. Liberalii, în frunte cu Radu Câmpeanu, i-au propus să candideze la preşedinţie. Regele a refuzat.

Cât timp Ion Iliescu a fost preşedinte, adică până la sfârşitul lui 1996, Regele nu s-a mai putut întoarce în România.

În 1994, o tentativă a fostului suveran de a veni în ţară pentru un simpozion istoric legat de evenimentele din 1944 s-a încheiat la Otopeni. Regele a fost invitat să aştepte pe pistă aeroportului hotărârea privind acordarea vizei de intrare în ţară. În cele din urmă, autorităţile au decis să-i interzică accesul şi i-au cerut să părăsească imediat România. Sutele de oameni care îl aşteptau la aeroport nu au reuşit nici măcar să-l vadă, fiind opriţi de un cordon de poliţie.

Înainte de acest incident, preşedintele Iliescu se arătase iritat de ideea vizitei Regelui. „Ce să caute vineri? Şi la ora două? Există un cadru normal al relaţiilor cu cetăţeni străini sau cei care vor cetăţenie? Trebuie să depună cerere pentru a obţine viza, care să fie însoţită de o motivaţie corespunzătoare. Nu a făcut-o până acum”, declara atunci Iliescu. Ulterior, reprezentanţii partidului său, PDSR, au cerut că Regele să fie declarat „persona non grata” în România, iar oficial s-a discutat despre o lege prin care să i se interzică intrarea în ţară.

Abia în martie 1997, după ce Emil Constantinescu a ajuns la Cotroceni, Regelui i s-a permis să mai vină în ţară şi i s-a redat cetăţenia retrasă de guvernul Groza. Regele revine în România şi primeşte un nou paşaport, de dată această în calitate de cetăţean român. Regele Mihai şi preşedintele Constantinescu au ajunsla un acord privind promovarea de către Rege a intereselor României pe lângă ţările membre NATO. Tot atunci, după o absenţă de 50 de ani, Regele a participat la o slujbă la Patriarhie.

 “Normalizarea” relaţiilor cu Iliescu

Ajuns din nou preşedinte, Ion Iliescu l-a invitat, pe 10 martie 2001,  pe Rege să participe la festivitatea de redeschidere a Galeriei de Artă Modernă din   Muzeul Naţional de Artă. Mai apoi, Regele Mihai a fost rugat de către guvernul Năstase să participe la eforturile României de integrare în NATO. Suveranul este de acord să-şi servească din nou patria, aşa că întreprinde mai multe călătorii de promovare a României la toate Casele Regale europene.

Pe 7 iunie 2001, Regele Mihai l-a invitat pe Iliescu la cină, la Palatul Elisabeta, iar 8 noiembrie acelaşi an, au petrecut împreună de Sfinţii Mihail şi Gavriil, la Cotroceni, cu muzică clasică. Au dezbătut despre 23 august. Iliescu i-a vorbit cu „Sire“. Regele i-a răspuns cu „Excelenţa voastră“. 

Retragerea din viaţa publică

Regele Mihai s-a retras din viața publică la începutul anului 2016, când a fost diagnosticat cu carcinom epidermoid metastazant şi leucemie cronică şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale la o clinică din Lausanne. Andrew Popper, Şeful Casei Majestăţii Sale Regele, a anunţat pe 2 martie 2016 că starea de sănătate nu îi mai permite Regelui Mihai I să apară în public şi a citit un mesaj din partea suveranului, datat 1 martie: “În ultimele săptămâni, am primit vestea unui serios diagnostic medical. Această situaţie vine în anul în care Familia şi Ţara sărbătoresc 150 de ani de la fondarea Dinastiei şi a Statului Român modern. Sunt sigur că fiica mea, Margareta, Custodele Coroanei, va găsi înţelepciunea şi forţa de a mă reprezenta şi de a duce la îndeplinire toate acţiunile mele publice. Am cerut Consiliului Regal să-şi continue menirea şi să prezinte sfatul său Custodelui Coroanei", a transmis regele Mihai I. 

Renunţarea la legea salică

La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al casei regale, intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act cu însemnatate eminamente simbolică, în absenţa aprobării Parlamentului, în comparaţie cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care l-a  înlocuit. Astfel, a desemnat-o pe Margareta, fiica sac ea mare, drept moştenitoare a tronului cu titlurile de Principesa Moştenitoare a României şi de Custode al Coroanei României. Cu aceeaşi ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care naţiunea română şi parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunţe la aplicarea legii salice de succesiune.

Ruperea legăturilor cu Casa Princiară de Hohenzollern-Sigmaringen

La 10 mai 2011, pe fondul unor procese în Germania referitoare la fostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, dar si a temerii, conform unora, privind eventuale pretenţii ale Hohenzollernilor germani la şefia Casei Regale române, Mihai a rupt legăturile istorice şi dinastice cu Casa Princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în "al (a) României" şi a renunţat la titlurile conferite lui şi familiei sale de către Casa Princiară.

Înainte de a închide "Porţile Deschise"

Ultima apariţie publică a Regelui Mihai a fost în 19 noiembrie 2014, atunci când a avut loc evenimentul „Porţi Deschise” la Palatul Elisabeta, la care i-a invitat pe românii din ţară şi din Republica Moldova, care au dorit să îi ureze "La mulţi ani", cu ocazia zilei de naştere şi a zilei onomastice.  O altă apariție publică importantă a avut loc la Palatul Parlamentului, pe 25 octombrie 2011, ocazie cu care a rostit în fața camerelor reunite o frază memorabilă: „Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri!”.

Absent de la înmormântarea Reginei

Regina Ana a murit, pe 1 august 2016, la ora 13.45, la Spitalul Morges, din Elveția. Trupul neînsuflețit al a fost adus în țară unde s-au organizat, pentru prima oară, după 78 de ani, funeralii regale. Precedenta ceremonie de acest fel a avut loc în 1938, la moartea Reginei Maria. Trupul neînsufleţit al Reginei Ana a fost depus la Castelul Peleş şi, apoi, în Sala Tronului din Palatul Regal, de pe Calea Victoriei, din Bucureşti. Înmormântarea a avut loc la Curtea de Argeş, pe 13 august. Atunci, autoritățile române au declarat zi de Doliu Național. Regina Ana este primul membru al familiei regale al cărui trup odihnește în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, de lângă Mănăstirea Curtea de Argeș. Regele Mihai nu a fost prezent la funeralii, rămânând în Elveția, la recomandarea medicilor.

Securitatea: Mihai este obligat să lucreze

Securitatea l-a urmărit pe Regele Mihai I de-a lungul întregii perioade a exilului. Chiar pe 30 decembrie 1947 a fost întocmit dosarul cu numărul 6096, care conţine aproape toată urmărirea informativă a membrilor Familiei Regale a României. În cadrul dosarului există şi o notă informativă datată 28 iunie 1967 şi clasificată ca "Strict secret". Documentul se află în arhiva CNSAS. "Nu posedă nicio avere personală deoarece ex-regele Carol nu a făcut un testament, iar procesul de succesiune a fost pierdut de Mihai. Grosul averii ex-regelui Carol a trecut la dna.Lupescu, iar restul celuilalt fiu al lui Carol (cu Z.Lambrino). Familia socrilor săi este şi ea lipsită de o situaţie materială bună. De aceea Mihai este obligat să lucreze. A încercat  diferite servicii, fără să reuşească. Pentru moment are un serviciu în Elveţia, care îi asigură un venit lunar de cca 1800 de franci elveţieni. Se mai ajută cu unele vânzări de obiecte de valoare", se arată în nota informativă. Regele a făcut, în ianuarie 2007, o vizită de trei sferturi de oră la CNSAS pentru a-și vedea dosarele pe care i le-a făcut Securitatea. El a fost însoțit de Regina Ana, Principesa Margareta și de Principele Radu, fiind impresionat de cele câteva file pe care a apucat să le citească.

Regele Mihai I i-a retras, pe 1 august 2015, nepotului său, Nicolae, titlul de “Principe al României”. De asemenea, l-a exclus pe Nicolae şi din linia de succesiune.

1800 de franci elveţieni era salariul Regelui la una dintre slujbele din exil