Reporter: Este cert că Putin va prelua președinția Consiliului de Stat la sfârșitul mandatului său?

Andrei Kolesnikov: De ce, dacă nu pentru asta, să creeze acest organ? Este axa centrală a noii puteri, iar funcția lui se vor suprapune în mare măsură cu cea a președintelui, ceea ce este contradictoriu. Într-un sistem prezidențial clasic, nu există loc pentru un organ care să concureze cu președintele: aceasta arată că este un organ personalizat pentru Putin.

Reporter: Dacă obiectivul era să rămână la putere, de ce a înăsprit limita mandatului prezidențial în loc să rămână pur şi simplu în funcție pentru un mandat suplimentar?

Andrei Kolesnikov: În opinia mea, aceasta este doar o chestiune de postură. Putin și-ar fi putut prelungi mandatul, elita l-ar fi acceptat și poporul ar fi rămas relativ indiferent… El a ales să se pozeze în democrat, cu măsuri simbolice: limita a două mandate, Parlamentul care confirmă miniștrii, este o democratizare. În realitate, reforma sa consolidează sistemul autoritar. Putin va fi întotdeauna cel care va conduce țara, de la o funcţie la alta. Această reformă este o modalitate de prelungire a sistemului, de consolidare a legitimității acestuia, fără a atinge fundamentele sale. În 2024, oricine va fi noul președinte, nimic nu se va schimba cu adevărat, Putin va continua să controleze sistemul.

Reporter: În timpul „interimarului” lui Dimitri Medvedev între 2008 și 2012, chiar dacă Putin a ținut controlul, practica politică s-a schimbat…

Andrei Kolesnikov: Este adevărat. În sistemul politic rusesc, foarte personificat, totul depinde de cine deține pozițiile cheie. În timpul mandatului lui Medvedev, chiar dacă sistemul era același, atmosfera din țară era diferită, mai liberă, mai „occidentală”, fără retorica pe care o vedem astăzi. Dacă, de exemplu, Mihail Mişustin [noul premier rus] va deveni președinte în 2024 și va alege un prim-ministru liberal, de exemplu pe Alexei Kudrin (actualul președinte al Curții de Conturi), va fi un semn pozitiv, un semn că sistemul este gata să se relaxeze puțin și să se îndrepte spre mai multă democratizare. Dar scenariul opus este la fel de posibil. (RADOR)

PAGINA ANTERIOARA