În ciuda mesajelor optimiste ale autorităţilor, firmele care valorifică materialele refolosibile aşteaptă rentabilitatea abia peste cinci ani.
Peste 400 de tone de deşeuri de echipamente electrice şi electronice au fost colectate sâmbătă, din 335 de localităţi, la ediţia a treia a campaniei „Marea Debarasare“. Deşi bilanţul e provizoriu, cantitatea de gunoi reciclabil a fost de data asta mult mai mică decât în 2007, când doar din 110 localităţi s-au adunat peste 600 de tone de deşeuri.
Lipsa simţului civic, la oameni, şi a spiritului organizatoric, la primării, face ca maşinăria reciclării să nu poată demara serios în România. Din punct de vedere economic, reciclarea DEEE-urilor (deşeuri electrice, electronice şi electrocasnice) este cel mai puţin profitabilă. E scumpă, necesită investiţ ii mari în liniile de dezasamblare şi tratare, iar valorificarea materialelor rezultate nu amortizează costurile. Valorificarea - sublimă, dar inexistentă Patru mari organizaţii colective de manageriere a DEEE-urilor - EcoTic, Environ, RoRec şi Recolamp - intermediază colectarea, depozitarea şi transferul deşeurilor către companiile private, pentru dezasamblare şi neutralizare. Pentru multe dintre aceste firme, reciclarea va fi o poveste cu final fericit abia peste patru-cinci ani.
„În România nu s-a atins volumul de deşeuri necesar ca să vorbim de rentabilitate. Valorificarea e practic inexistentă la noi, iar numărul reciclatorilor îl numeri pe degete“, spune Cristian Ioan Pocol, administrator la compania Stena DTM, care exportă DEEE-urile tratate în Germania şi în Polonia. Pentru ca linia de dezasamblare şi tratare a frigiderelor uzate să func- ţioneze la capacitate optimă, compania ar avea nevoie de un aflux de 100.000 de bucăţi pe an, însă nu reuşeşte să strângă mai mult de 10.000. Cantităţi mici, ambiţii mari Directorul comercial al Redivivus Prod Com din Bistriţa, Marilena Hangea, se plânge de aceeaşi lipsă de rentabilitate. „În colaborare cu primăria şi firma de salubritate, preluăm şi stocăm aceste deşeuri doar ca să ajutăm la bunăstarea oraşului“, explică ea. În spaţiul de depozitare al firmei s-au strâns deja 22 de tone de DEEE-uri, aşa că „în momentul în care o să ne încurce, o să le vindem la preţurile pieţei“, adaugă aceasta. Compania GreenWeee va inaugura în noiembrie o uzină de tratare a DEEE-urilor, în care a investit 10 milioane de euro. O parte din fracţiile rezultate în urma dezasamblării, precum materialele feroase şi neferoase, vor fi reintroduse în circuitul economic sub formă de „materie primă regenerată“. Colectare selectivă prin constrângere Obiectivele de colectare la nivelul UE vor urca în următorii ani la 10 kg/locuitor, iar primarii care nu iau în serios ţintele de colectare şi nu încheie contracte cu firmele de salubrizare pentru preluarea DEEE-urilor vor risca penalităţi usturătoare.
„Populaţia nu este pusă să plătească adevăratul preţ al deşeurilor pe care le generează. Plătim o sumă infimă pentru menţinerea «în avarie» a curăţeniei. Primarilor le e frică să mărească preţul, pentru a nu deveni nepopulari“, acuză Mihaela Petcu, directorul general al Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului. Ea consideră că românii trebuie constrânşi să arunce deşeurile selectiv.
FĂRĂ NUMĂR
6.000.000 de euro pentru 100 de grame de deşeuri Fostul ministru al mediului, Sulfina Barbu, l-a acuzat pe actualul ministru, Attila Korodi, că, prin „Marea Debarasare“, îşi face doar campanie electorală pe banii contribuabililor. Ea a arătat că populaţia plăteşte de două ori colectarea de deşeuri, o dată prin „timbrul verde“ - impus de minister la cumpărarea aparaturii noi - şi a doua oară prin implicarea primăriilor în colectarea şi depozitarea DEEE-urilor. Aceasta în condiţiile în care, acuză ea, în 2007 cantitatea colectată de la populaţie nu a depăşit 100 de grame/locuitor. „Cele patru organizaţii patronale care se ocupă de reciclare stau cu banii în cont, fără să le controleze cineva activitatea“, a arătat Sulfina Barbu, cerând o mai mare transparenţă a Ministerului Mediului. În opinia sa, haosul din mecanismul de colectare a deşeurilor ne-a adus în situaţia paradoxală în care aproximativ şase milioane de euro colectaţi din timbrul verde de la populaţie au dispărut în conturile organizaţiilor patronale responsabile cu reciclarea.
CU VOIE DE LA UE
Debarasări mici şi dese, cheia marilor succese Pentru anul 2008, România ar trebui să atingă o ţintă de colectare a deşeurilor electrice şi electronice de 4 kilograme pe cap de locuitor, obiectiv impus tuturor statelor membre UE. Cifra este încă departe de posibilităţile actuale de colectare şi reciclare, o dată pentru că românii nu au obiceiurile de consum şi puterea de cumpărare a occidentalilor, dar mai ales pentru că se despart cu greu de „bătrânele“ electrocasnice depozitate prin casă, sub vaze şi mileuri. Reciclatorii speră ca, până la finele anului, cantitatea colectată să atingă 20.000 de tone de DEEE-uri, în condiţiile în care cele 4 kilograme pe cap de locuitor s-ar traduce într-o cantitate de 80.000 de tone la nivel naţional. De-aici şi nevoia unei campanii ca „Marea Debarasare“ sau recompensă ri de tipul „buy back“, în care clientul obţine reducere la un produs dacă predă magazinului un DEEE. Pentru a mai completa cumva suma deşeurilor cerută de UE, autorităţile au decis ca, de acum, să repete „Marea Debarasare“ în prima sâmbătă a fiecărei luni.
Cristian Ioan Pocol, Stena DTM, firmă ce exportă DEEE în Germania şi în Polonia: "În România nu s-a atins volumul de deşeuri necesar ca să vorbim de rentabilitate. Valorificarea e practic inexistentă la noi, iar reciclatorii îi numeri pe degete."