Evenimentul Zilei > Actualitate > Răzvan Bucuroiu, director editorial la Lumea Credinței, a trecut pe lângă moarte din cauza unei foi de dafin
Răzvan Bucuroiu, director editorial la Lumea Credinței, a trecut pe lângă moarte din cauza unei foi de dafin

Răzvan Bucuroiu, director editorial la Lumea Credinței, a trecut pe lângă moarte din cauza unei foi de dafin

Experiență traumatizantă pentru Răzvan Bucuroiu, care a fost aproape să-și găsească sfârșitul în timp ce mânca pe fugă câteva linguri cu zacuscă.

Răzvan Bucuroiu, director editorial Lumea Credinței, a trecut pe lângă moarte. În cadrul unei postări publicate pe contul de Facebook, el a povestit un episod traumatizant, care i-a pus viața în pericol. Și care a pornit de la o activitate banală, de rutină. În timp ce mânca, s-a înecat și a simțit că se sufocă.

Răzvan Bucuroiu, la un pas de moarte din cauza unei frunze de dafin

„Grăbit să ajungi la instalatorul care îți montează noua centrală termică, înghiți în grabă niște zacusca proaspătă, de anul acesta. Și brusc, simți că ceva se pune curmeziș, așa încât nu mai poți respira. Bagi repede apă și un colț de pâine însă doar cât să creezi un mic spațiu prin care intră acum, zgârcit și dureros, aerul. Tuse, horcăială, lacrimi de înecat. Senzația de sfârșit iminent devine prezentă, pe șira spinării. Nu vreau să sperii pe nimeni, însă moartea subită este o perspectivă îngrozitoare, căci tot mai ai timp să realizezi cu dramatism și angoasa în fracțiuni de secunda că nu mai poți să îndrepți nimic din restanțele pe care le ai față de Dumnezeu. Clar, nu eram deloc pregătit să mor asfixiat, în dimineața aceasta de august!

Mi-am găsit o poziție chircita, cu capul în jos, în genunchi, familia a sunat speriată la 122, a venit rapid un echipaj SMURD, degeaba. Oamenii mai mult descarcerau decât băgau degete și/sau sonde pe gât. Au fost însă foarte amabili…”, a povestit Răzvan Bucuroiu.

Doctorii au reușit să-i salveze viața

„A apărut de la 25 km distanță și ambulanța, omul a fost și el binevoitor (manevre de comprimare bruscă a diafragmei, carabe pe spinare) dar neputincios în fața evidentei : era clar că înghițisem o foaie de dafin, care s-a și lipit de esofag. Cazul perfect de blocaj, care cere intervenție specializata.
Ajung la Târgoviște, la Urgențe. Mic haos relativ organizat, însă vitalul endoscop – lipsă! După vreo oră de chin al respirației și durere în gât (eram ca un fachir care înghițise o lamă), oamenii vor să mă transfere la București. Refuz și accept o anestezie generală, în urma căreia să încerce să scoată foaia blestemata. Când mă trezesc în alt pat, cu perfuzie pe vena și foaia de dafin pe piept – ca un trofeu al eliberării – am răsuflat ușurat, la propriu! A rămas o durere vie și persistenta în gât, însă RESPIRAM în voie.
Nu știu cum sunt alte „morți”, nu am trecut pe lângă ele, însă cea prin asfixie mecanică este șocantă pentru trup și suflet, halucinanta prin schimbările de situație în timp scurt, uimitoare prin șanse & coincidente în lupta cu secundele sau minutele.
Iată însă cum apare astfel, pe nepusa masă, încă o șansă a schimbării interioare! Pe bune că mi-am luat lecția de neant de proximitate… Mai am însă foarte puțin până să o conștientizez pe cea a învierii, măcar și prin opoziție cu ceasurile în iadul cu aer pe spongi petrecute azi.
Slavă Ție, Doamne!”, a mai scris Bucuroiu în postarea respectivă.