Împotriva Statelor Unite, în spatele regimului ayatollahilor de la Teheran, se grupează restul marilor puteri ale lumii: Europa, Rusia, China, India, Turcia, încercând să împiedice o victorie diplomatică de mare anvergură a lui Trump.
Statele Unite au reinstituit luni, 6 august, prima tranșă de sancțiuni împotriva Iranului, după retragerea Washingtonului, pe 8 mai, din Acordul Nuclear. Sancțiunile vizează sectoarele de automobile, de metale prețioase, de oțel și de aluminiu, vânzările de aparate civile de zbor, ca și tranzacționarea monedei iraniene, rialul.
Deși sunt relativ minore în comparație cu al doilea val de sancțiuni care urmează să fie impus în noiembrie, ele vor provoca un nou șoc la adresa economiei iraniene, și așa șubrezite.
Jarrett Blanc, coordonator al programului de supraveghere al Acordului Nuclear, din partea administrației Obama, rezumă astfel pentru Al-Monitor miza regimului de la Teheran: „Este Iranul capabil să mențină un comerț suficient pentru a evita recesiunea?”.
Înainte de Acordul Nuclear, sanc țiunile americane și internaționale au provocat economiei iraniene o criză gravă. Deși, după încheierea Acordului, situația s-a îmbunătățit întrucâtva, Iranul a fost zguduit luni în șir de proteste ale populației, marea majoritate a lor având motive economice. Or, noile sancțiuni care vizează mai ales sectorul productiv, și deci locurile de muncă, amenință să agraveze situația socială.
Sunt vizate locurile de muncă
„Sectorul de automobile este unul dintre cele mai mari sectoare manufacturiere din Iran, și regimul avea ambiția de a-l transforma într-un sector de exporturi important pentru economia iraniană”, declară Richard Nephew, expert în domeniul sancțiunilor internaționale, care a participat la negocierea Acordului din 2015 din partea administrației Obama. „El este de asemenea o sursă pentru multe locuri de muncă, ceea ce explică parțial de ce iranienii l-au transformat în prioritatea lor”.
Sancțiunile din 6 august vizează și vânzările de aparate civile de zbor în Iran, anulând de facto toate tranzacțiile în curs cu companii americane și europene, ca Boeing și Airbus. Acordul din 2015 permitea în mod explicit astfel de vânzări, încât Iranul să-și poată înlocui și moderniza vechea sa flotă aeriană, grav depreciată după decenii de sancțiuni americane.
Pe lângă aur și alte metale prețioase, prima rafală de sancțiuni americane va lovi și moneda națională, interzicând cumpărarea și vânzarea de riali și cumpărarea de părți din datoria suverană a Iranului.
Acordul „ridicol” și Proiectul „Amad”
Spre deosebire de Barack Obama, care consideră Acordul Nuclear cu 2015 drept cea mai mare realizare a sa în materie de politică externă, Donald Trump a calificat Acordul drept „ridicol”, deoarece desfășurarea controalelor internaționale depindea de bunăvoința regimului de la Teheran de a le autoriza. Mai mult, controalele erau cu desăvârșire interzise în zonele militare. În aprilie, anul acesta, premierul israelian Benyamin Netanyahu a prezentat 183 de CD-uri conținând 55.000 de pagini de documente sustrase de agenți Mossad din „arhiva atomică” a Iranului. Acestea dezvăluie existența unui proiect secret al Teheranului, numit „Amad”, care vizează „conceperea, fabricarea și testarea a cinci focoase nucleare cu o putere echivalentă cu 10 kilotone de TNT cu scopul de a fi integrate pe rachete”, a spus Netanyahu. Proiectul Amad a continuat și după 2015.
Marea Coaliție anti-Trump
Noile sancțiuni împotriva Iranului reprezintă cu mult mai mult decât o afacere între Washington și Teheran. În spatele celui din urmă s-au grupat UE, Rusia, China, Turcia... Unele, pentru că riscă să-și vadă năruite visele de a profita de noua piață care părea că se deschide după 2015, altele susțin Iranul din motive geostrategice, dată fiind poziția-cheie pe care o deține în Orientul Mijlociu și faptul că este vârful de lance al Islamului șiit. În fine, toate împreună susțin Iranul din dorința de a împiedica administrația Trump să obțină o victorie diplomatică răsunătoare, care i-ar ușura sarcina de a-și impune agenda mondială.
Companiile europene fug din Iran
După retragerea SUA, ministrul de Externe iranian Mohammad Javad Zarif a plecat într-un turneu în celelalte țări cosemnatare: Marea Britanie, Germania, Rusia și China, într-o tentativă de a forma o coaliție anti-Trump, pentru salvarea Acordului Nuclear. De atunci, Zarif a vizitat și alte țări, căutând să asigure un volum suficient de mare de investiții pentru a contracara sancțiunile americane și a menține economia Iranului pe linia de plutire. Și președintele Hassan Rouhani a fost în iulie într-un turneu în Elveția și Austria, ocazie cu care a cerut Europei să salveze acordul.
La rândul său, UE lucrează o așa-numită „reglementare de blocare”, care să penalizeze companiile ce se supun sancțiunilor Washingtonului, însă firme cu nume sonore au afirmat cu claritate că nu doresc să riște expulzarea de pe piețele americane și au început să se retragă din Iran. Printre ele: Peugeot, General Electric, Boeing, Maersk, Siemens, Total Oil and Gas sau India’s Reliance. Mai mult, o companie kazahă și două rusești de oțel au rupt și ele legăturile cu Iranul.
În noiembrie vine a doua lovitură
Al doilea val de sancțiuni, care intră în vigoare în noiembrie, va avea un șoc și mai important asupra economiei iraniene: va lovi exporturile de petrol, de care Teheranul este dependent. Potrivit lui Richard Nephew, din noiembrie Iranul va exporta „undeva între 1,3 și 1,5 milioane” de barili de țiței pe zi, față de 2,3 milioane de barili în mai, când Trump s-a retras din Acordul Nuclear. Iranul mizează însă pe sprijinul Chinei, Rusiei sau Indiei, mulți analiști așteptânduse ca acestea să-și mărească importurile de petrol, în ciuda sancțiunilor. Companiile europene se supun sancțiunilor Washingtonului, din cauza strânsei lor integrări economice dintre Europa și Statele Unite. „Acest lucru nu este valabil în aceeași măsură pentru Rusia, China, India sau alte țări”, explică Nephew. „De aceea, companiile lor și băncile lor vor avea o flexibilitate mai mare de acțiune pentru a decide dacă vor mai mult să facă afaceri cu Iranul decât cu Statele Unite”.