La 15 octombrie, SUA trebuia să introduce creșterea explozivă de taxe pentru importurile din China prin creșterea de la 25 la 30% a taxelor pentru produse care valorează 250 miliarde de dolari. Pe masă se afla și o altă creștere de tarife pentru mărfuri în valoare de 160 de miliarde de dolari de la 15 decembrie.

În aceste condiții au avut loc la sfârșitul săptămânii negocierile comerciale timp de două zile la Washington cu o delegație mamut de înalți reprezentanți chinezi condusă de vicepremierul Liu He – primit și la Casa Albă. Rezultatele negocierilor s-au concretizat într-un acord parțial, secvențial, neconcludent și, evident, insuficient, dar care era așteptat de cele două cele mai mari economii ale lumii, americană și chineză, pentru a nu accelera intrarea în criza economică globală așteptată anul viitor.

 

Ținta generală a fost, deci, dezescaladarea și blocarea jocului reciproc de creștere a taxelor la importuri în ambele state. Deja războiul de până azi a costat importatorii americani 24 miliarde de dolari doar din taxe din februarie 2018, când a început bătălia direct iar numai din august americanii au plătit 6.5 miliarde de dolari taxe, o creștere cu 48% față de aceeași perioadă a anului trecut. Potrivit JP Morgan, creșterea taxelor în timpul războiului este de circa 1000 de dolari pe an pentru fiecare gospodărie. Datele nu include creșterile din 1 septembrie, care au vizat alte produse în valoare de 112 milioane de dolari.

 

Președintele Donald Trump anunțase că și-ar dori un acord definitiv, total, pe toate dimensiunile, însă apropierea sărbătorilor de Crăciun și căderea în criză economică accelerată care s-ar resimți înainte de alegerile prezidențiale au determinat acceptarea abordării pas cu pas și o înțelegere secvențială care acoperă țintele cele mai simple, discuțiile pe dosarele cele mai complicate fiind lăsate pentru mai târziu. Dacă președintele american dorea modificarea fundamentală a politicilor chineze din comerț și industrie, care au costat SUA milioane de locuri de muncă, respectiv reforma structurală, subiectul rămâne, parțial, intangibil, Beijingul anunțând că nu renunță la controlul centralizat al economiei și la politica sa de subvenții.

 

Chiar și acordul prezent trebuie transcris pe hârtie, în forma de semnat, o întreprindere care durează între 3 și 5 săptămâni. Negociatorii americani au fost deja invitați la Beijing pentru continuarea negocierilor până la summitul ASEAN din Chile, la care se vor întâlni președinții Donald Trump și Xi Jinping.

 

Anterior întâlnirii de joi și vineri, atmosfera era încărcată iar așteptările împărțite și, în orice caz, neconvingătoare pentru rezultate substanțiale. În primul rând chiar marți guvernul SUA a introdus liste negre de sancțiuni ce includ 28 de birourile publice de securitate chineze și un număr de star-up-uri chineze în domeniul artificial intelligence specializate în supraveghere - inclusiv Hikvision, specializată în supraveghere video, pentru rolul lor în tratamentul discriminatoriu împotriva uigurilor și minorităților musulmane din China. De asemenea au fost interzise vizele americane pentru un număr de oficiali chinezi din aceleași motive.

 

Partea chineză a fost mai deschisă, pregătind achiziția anuală de produse agricole americane care, numai joi, au confirmat vânzări record de 142,172 tone de carne de porc americane în săptămâna terminată la 3 octombrie ca și exporturile a 398.000 tone de soia. Totuși discrepanțele între așteptări și ceea ce sunt dispuși să ofere chinezii rămân foarte mari.

 

SUA își sorește un acord/angajament al Chinei pentru combaterea reală și puternică a furtului de proprietate intelectuală și încetarea de a solicita companiilor americane să livreze secretele comerciale pentru a putea face afaceri în China. China trebuie să se angajeze să cumpere cantități relevante de produse pentru a echilibra balanța comercială bilaterală. De asemenea China trebuie să stopeze furtul cibernetic, transferul forțat de tehnologie americană către firmele chineze și să oprească subvențiile industriale, permițând accesul companiilor americane la piața chineză care e îndeobște închisă.

 

Peste toate, un acord privind moneda chineză și manipularea acesteia de către Beijing este solicitat de către partea americană, chiar dacă experții sunt convinși că relația dolar-yuan nu va putea fi schimbată astfel, economia centralizată chineză având resorturile să manipuleze în favoarea ei această relație cât timp nu e instalată o economie liberă de piață. În schimb, China așteaptă amânarea creșterilor de taxe și revenirea la o eliminare a acestora, în paralel cu eliminarea restricțiilor pentru livrara de produse și tehnologii americane către gigantul din telecomunicații Huawei, introdus pe lista de sancțiuni drastice americane. În plus, China aștepta ridicarea sancțiunilor împotriva celei mai importante companii navale a sa.

 

Acordul parțial vizează anumite componente ale acordului de proprietate intelectuală, servicii financiare, monedă și achiziționarea de către China a produselor agricole în valoare de 40-50 miliarde de dolari. Au fost amânate/anulate taxele ce urmau să fie introduce la 15 octombrie de către SUA și cele la 15 decembrie. Firmele americane, cele străine, în general, au primit o foaie de parcurs pentru a putea avea proprietatea deplină a companiilor de servicii financiare înregistrate în China, începând din 2020. Deciziile vizează și limitările existente la concentrarea proprietății în fondurile de investiții, firmele de asigurări și cele de speculare a produselor futures.

 

În schimb, discuțiile nu au reușit să facă decât progrese infime sau în alte cazuri nu s-au înregistrat progrese în chestiunile așteptate de SUA legate de tehnologie și politicile industriale, care se află în miezul nemulțumirilor americane. De altfel din start au fost ocolite temele contondente și complicate, lăsate pentru momente ulterioare ale negocierilor, fiind preferate temele unde exista posibilitatea atingerii unui consens.

 

Și în privința proprietății intelectuale, dosarul extrem de stufos a vizat doar ceea ce experții numesc protecția de tip secolul 20, respectiv respectarea regulilor copy-right-ului și respectarea produselor de firmă care să nu fie copiate în falsuri, însă nu a fost abordată deloc tema protecției fluxurilor de date, codurilor sursă ale computerelor și a datelor comerciale, tema cea mai spinoasă alături de cea a hackingului și a ofensivei în războiul cibernetic asupra țintelor americane.