Donald Trump a fost de acord și cu exporturile de tehnologie americană către Huawei, liderul pieței mondiale 5G, chiar dacă compania chineză rămâne amenințare la adresa securității SUA și a lumii prin capacitatea de prelucrare a datelor și programele de spionaj găsite în interiorul programelor de funcționare din telefoanele Huawei, de unde presiunea SUA de excludere din instrumentarul cumpărat de aliați. Concomitent, scandalul urmăririi turiștilor ce intră în provincia chineză Xinjiang prin instalarea frauduloasă, ilegală, a unei aplicații de spionaj pe propriile telefoane mobile a izbucnit, cu ținta separatiștii uiguri, zona cea mai văduvită la summitul G20 e la Osaka despre care nu a mai vorbit nimeni – Japonia și-a asumat discutarea situației tensionate din Hong Kong, însă Tibetul și uigurii au lipsit de pe agendă.

Negocierile americano-chineze fuseseră întrerupte în luna mai, iar presiunea președintelui Trump a continuat să se accentueze, cu termene și amenințări că vor fi introduse noile tarife, care înseamnă creșterea de la 10 la 25% a taxelor la produsele precum smartphone-uri, jucării, încălțăminte și pește. Deja tarifele anterioare au vizat 200 miliarde valoarea importurilor în același mod, cu măsuri de retorsiune chineze pe măsură. Din păcate, în acest război comercial, nici unul din cele două state nu câștigă, ci este o pierdere pe toată linia pentru ambele, și cu perspective foarte îngrijorătoare pentru economia globală.

Studiile statistice americane, prezentate de CNN, confirmă noile trenduri după prima rundă de sancțiuni. Mai întâi, mărfurile chineze nu pot fi înlocuite automat cu altele de pe terțe piețe, ceea ce înseamnă că, în cea mai mare parte, consumatorul american plătește diferența de tarife. Importatorii americani încă mizează pe sfârșitul războiului sau pe anularea taxelor sau măcar pe finalul mandatului președintelui Trump.

În al doilea rând, se schimbă rutele și furnizorii de mărfuri. Studiul pe structura importurilor americane, după prima rundă de tarife, arată că există o scădere substanțială a importurilor din China, dar o creștere față de statele din regiunea Asiei de Sud Est. Și dacă Taiwanul și Coreea de Sud preiau zona înaltei tehnologii și a echipamentelor electronice, state precum Vietnam și Bangladesh au forța de a prelua produsele manufacturiere, pe baza mâinii de lucrum ai ieftină decât cea a Chinei. În primele 5 luni ale anului, importurile din China au scăzut cu 12% iar cele din Vietnam au crescut cu 36%, din Taiwan cu 23%, din Bangladesh cu 14% și din Coreea de Sud cu 12%.

Aceste schimbări vin din câteva motive: mai întâi, multe companii chineze exportă în zonă pentru prelucrare minimă și reexport în SUA, fără taxe. Dar aceste proceduri sunt vânate de către sistemele vamale mai ales în Vietnam, care dorește să profite în mod real de re-rutarea comerțului prin producția și câștigul în propria țară. O altă formulă este delocalizarea producției din China, iar aici există deja un fenomen, după cum o anunța, în stilul său de breaking news, chiar președintele american la CNBC, unde Donald Trump spunea despre devastarea, decimarea Chinei prin plecarea companiilor de pe teritoriul său. 40% din companiile supervizate de Camera de Comerț Americană susțin că și-au mutat producția sau s-au relocat din China din cauza tarifelor, dar ceva sub 6% au venit pe tărâm american, majoritatea relocându-se în alte state din Asia de Sud Est.

Impactul acestor schimbări are relevanță pentru comerțul global: China scade ca pondere și forță economică globală și amenință din ce în ce mai puțin supremația SUA, Guvernul american încasează taxe – majoritatea de la propria cetățeni – iar comerțul este reechilibrat în zona ASEAN și mai ales Asia de sud-est de la producția centralizată chineză spre alte state cu comerț liber de piață, care intră în dezvoltare accelerată. Dacă la ni vel strategic schimbările în fluxurile globale sunt relevante, problema creată Chinei acum ar putea avea impact major asupra economiei globale. În termeni valorici, creșterea taxelor a menținut suficient de sus încasările reciproce din importuri, chiar dacă au scăzut volumele, în schimb China intră tot mai mult în zona de limitare a creșterii și probleme interne majore, presiuni populare și debalansare a datoriilor, accelerând spargerea bulei investițiilor interne prin capacitatea redusă de a jongla cu credite și datorii – și pe seama centralizării deciziei și subordonării mai puternice a economiei față de partid, după hotărârile la ultimul Congres al Partidului Comunist Chinez care au limitat acțiunile creativilor manageri în favoarea planificării centralizate și reacțiilor mult mai greoaie ale mecanismului actual.

Mai grav, perspectiva intrării Chinei în deficite și criză economică amenință direct economia globală, China fiind un important participant la comerțul global, capacitatea sa de antrenare a crizei globale din criza propriei economii este foarte mare, aproape similară cu cea a Statelor Unite. Or un asemenea șoc, la care China nu mai poate reacționa și nimeni nu are resursele globale să intervină, va cutremura întregul glob prin efectul domino. Mai grav, soluțiile alternative nu se întrevăd și, în afara promisiunilor unor achiziții de produse de la fermierii americani, perspectiva reechilibrării balanței comerciale între Washington și Beijing s-a dovedit greu de realizat, în continuare excedentul comercial chinez fiind dominant, în ciuda taxelor noi percepute pe produse și a scoaterii abrupte a Chinei din comerțul și de pe piața americană cu suficient de mult aplomb și impact. Toată lumea așteaptă noile runde tehnice de negocieri, dar pesimismul cuprinde rapid piețele.

 

Te-ar putea interesa și: