Raportul a fost întocmit de Institutul Chinez pentru Relații Internaționale Contemporane (CICIR) , afiliat ministerului Securității Statului.
Condițiile în care coronavirusul SARS-Cov-2, care a cauzat actuala pandemie Covid-19, a început să se răspândească, încă nu au fost stabilite. Se știe că primul focar de epidemie a apărut în Wuhan (China), unde se află laboratoarele P4 și P3. Și faptul că Beijingul a informat cu întârziere Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
În ceea ce privește gestionarea epidemiei din Wuhan, autoritățile chineze sunt suspectate că ar fi minimalizat bilanțul. Dar, este greu a avea certitudini, China refuzând orice investigație internațională pentru moment.
Pe de altă parte, această lipsă de transparență permite Beijingului să-și extindă calitățile modelului său în contextul unui „război informațional”, prin poziția de „salvator” al celorlalte țări afectate de pandemie.
China insistă asupra generozității sale, prin mobilizarea capacităților sale industriale recuperate în slujba altor state, pentru a le ajuta să depășească criza sanitară, demonstrând într-un mod tot mai puțin implicit caracterul său de „putere indispensabilă”.
În paralel, în Statele Unite, administrația Trump își multiplică criticile, a se citi acuzațiile, potrivit cărora SARS-CoV-2 „a scăpat” dintr-un laborator din Wuhan, suspectând China că va căuta beneficii economice și militare (ca în Marea Chinei de Sud) de pe urma crizei provocate de răspândirea coronavirus.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg,, și-a avertizat aliații - fără a ajunge până la citarea Chinei - că „potențialii adversari” ai Alianței vor încerca să profite de criza economică provocată de către Covid-19 pentru a încerca să preia controlul și să-i submineze unitatea”.
Și vicepreședinta Comisiei Europene, Margrethe Vestager, a fost pe aceeași linie atunci când a sugerat statelor membre ale UE să vină cu participații în companiile strategice și/sau tehnologice slăbite de criză pentru a le proteja de apetitul chinez.
Astfel că, potrivit unei depeșe recente (publicată de Reuters), Institutul Chinez pentru Relații Internaționale Contemporane (CICIR), afiliat ministerului Securității Statului, a transmis un raport principalilor lideri ai țării pentru a-i avertiza asupra „consecințelor diplomatice majore” pe care le-ar putea avea pandemia Covid-19 pentru Beijing.
Astfel, potrivit, CICIR estimează că propagarea SARS-Cov-2 „a contribuit la alimentarea ostilității față de Beijing în străinătate”, în special în Statele Unite, chiar și în anumite țări europene.
Iar această ostilitate riscă să atingă nivelul celei provocate de represiunea mișcării de contestație din Piața Tinananmen, în 1989.
Și acest val de ostilitate în creștere riscă, se teme CICIR, să se finalizeze, în cel mai rău caz, cu o „confruntare armată” cu Statele Unite. Unde, de altfel, resentimentele împotriva Chinei au crescut galopant, potrivit unor recente sondaje efectuate de Pew Research Center și Gallup Institute.
În plus, evaluează raportul, „sentimentul anti-chinez provocat de epidemie ar putea genera reticență față de proiectele de investiții ale Chinei în infrastructura „ noilor rute ale mătăsii” iar Statele Unite „și-ar putea intensifica sprijinul financiar și militar pentru aliații regionali, făcând astfel situația de securitate din Asia mai volatilă”, scrie Zone Militaire.
Dacă a relativizat importanța acestui raport, în coloanele cotidianului elvețian Le Temps, Lanxin Xiang, profesor de istorie internațională la Graduate Institude din Geneva, se teme și el de o confruntare armată.
„Această pandemie oferă o oportunitate de aur pentru fanaticii (sic!) evanghelici, anticomunisti și anti-chinezi, precum Mike Pompeo și Mike Pence, pentru a-l antrena pe Donald Trump, care este complet lipsit de ideologie. Sunt îngrijorat de ideea că un incident între marina SUA și a Chinei, în Marea Chinei de Sud, va degenera”, a spus el.
Solicitată de același ziar, Valérie Niquet, de la Fundația pentru Cercetări Strategice, consideră că „orice a spus administrația Trump, Statele Unite nu sunt agresorul în acest caz”. Adăugând „Singura cale de ieșire este ca Statele Unite să își joace rolul de stabilizator în Asia și să-și arate determinarea. Dacă ezită, îi va încuraja pe cei din Beijing care vor crede că pot profita de o oportunitate. China însă știe bine că nu își poate permite un conflict armat cu Statele Unite”.
Cu toate acestea, „ostilitatea” față de Beijing descrisă de CICIR nu este împărtășită de toată lumea. În Europa, de exemplu, ajutorul Chinei acordat Italiei a dat rezultate: un sondaj SWG a constatat că 36% dintre italieni cred că țara lor ar trebui să se apropie de China, în timp ce 27% spun că au o „opinie pozitivă față de Uniunea Europeană”. Acest sentiment este împărtășit în alte țări precum Ungaria sau Serbia.
În cele din urmă, riscul unei „confruntări armate” între Statele Unite și China va depinde probabil de consecințele crizei economice cauzate de pandemia Covid-19.
Unii analiști consideră că acestă criză poate provoca o „schimbare geopolitică majoră” în detrimentul Washingtonului, în timp ce alții cred, dimpotrivă, că se supraestimează locul pe care Beijingul îl va ocupa pe eșichierul politic mondial.