La numai câţiva kilometri de Iaşi se înaltă semeţ dealul Repedea, o minune a naturii care poartă în măruntaiele ei tumultul Mării Sarmatice. În urmă cu peste 10 milioane de ani, teritoriul era acoperit de ape, iar mărturii stau scoicile pietrificate asunse în vârful colinei, rămăşiţele fosile de moluşte, grota şi peştera din apropiere.
Platoul lin care se întinde acum pe zeci de hectare mărginite de pante abrupte a devenit în 1955 „raiul geologilor” şi este de asemenea şi locul care oferă cea mai frumoasă privelişte asupra Iaşiului.
Odată ajuns în vârful dealului Bucium, la 300 de metri înălţime, un drum îngust de ţară şi o plăcuţă cu vopseaua albastră ştearsă de timp te ghidează spre „Rezervaţia paleontologică Repedea”. De la releu mai ai de mers doar 5 minute până pe culmea de unde Iaşiul se vede ca şi cum ar fi o machetă, cu blocuri şi case aşezate într-un stil organizat de o mână nevăzută, astfel încât să încapă în hăul lăsat în urmă de retragerea apelor înspumegate care au săpat furioase în stâncă preţ de milioane de ani.
Schelete de scoici şi fosile de animale
Rezervaţia Geologică şi Paleontologică Repedea se întinde în prezent pe o suprafaţă de 47,47 hectare. Urmele retragerii Mării Sarmatice - scheletele de scoici cimentate care au devenit parte integrantă a dealului şi fosilele de animale sunt mai vizibile în zonele din Pietrărie, unde pereţii sunt formaţi din straturi de sedimente. Numărul grotelor din exteriorul şi din interiorul dealului, formate prin dizolvarea gresiilor sarmatice, este necunoscut, iar două dintre aceste grote sunt confundate cu peşteri deoarece au la intrare un fel de tunel care dă într-o încăpere mai spaţioasă.
Gresiile cu fosile de moluşte şi calcarele oolitice de la Repedea au fost descoperite în anul 1860 de Grigore Cobălcescu, pasionat de vremurile demult apuse. În 1865 geologul a adunat toate însemnările sale în cartea intitulată „Calcariul de la Răpidea”, în care vorbeşte despre “cel mai bogat zăcămint fosilifer sarmatian din Podişul Moldovenesc”.
Dealul Repedea a fost declarat monument al naturii şi a devenit prima rezervaţie paleontologică din ţară în anul 1955. Iar printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean Iaşi din 1994 rezervaţia a fost declarată ca fiind de importanţă avifaunistică întrucât aici se găsesc 117 de specii de păsari din totalul de 383 de specii semnalate în fauna României.
Brandul Iaşiului
Pe de altă parte, Dealul Copou, cu cele două parcuri şi Grădina Botanică, trezeşte şi astăzi interesul celor care ajung pentru prima dată în Iaşi.
Turiştii dornici să bată oraşul de la un capăt la altul se pot refugia în Parcul Copou, cea mai veche grădină publică din oraş. Parcul adăposteşte bătrânul tei care l-a inspirat pe Eminescu, bustul Veronicăi Micle, aleea „Junimea” cu busturile din bronz ale membrilor săi şi „Obeliscul cu lei”, denumit iniţial „Monumentul Legilor Constituţionale”, cel mai vechi monument din România, în care se bănuieşte că ar fi ascuns un document organic de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza.
Parcul Expoziţiei, situat mai sus de Parcul Copou, este locul preferat al prichindeilor, care au aici un orăşel al lor, unde s-ar distra cât e ziua de lungă. Skaterii au şi ei un loc unde pot exersa, iar distracţia ţine până la orele serii.
Grădina Botanică a Iaşiului, situată în fosta suburbie Copou a Iaşilui, datează din 1963 pe actualul amplasament din strada Dumbrava Roşie. „Strămoşul ei” este grădina construită în anul 1856 de Anastasie Fătu pe un teren situat aproape de Râpa Galbenă, prima grădină botanică din ţară.
În lunile febraurie, mai şi octombrie grădina are cei mai mulţi vizitatori întrucât s-a dus vorba tradiţionaleleor expoziţii: azaleele încântă turiştii în februarie, cele în jur de 800 de soiuri de trandafiri nobili sunt admirate în mai, iar crizantemele sunt vedetele lunii octombrie.
CITIŢI ŞI: