Editura Evenimentul si Capital

Radu Mihăileanu: "România e drogul meu"

0bf5c0dea9c13b4d048588f45734f061
Autor: | | 4 Comentarii | 0 Vizualizari

"Nu pot sta mult timp departe de ţara asta", spune regizorul emigrat de aproape 30 de ani în Franţa şi revenit zilele acestea la Bucureşti pentru a-şi promova "Concertul".

„Concertul” pe care l-au aplaudat minute în şir francezii, italienii sau belgienii, „dirijat” de regizorul Radu Mihăileanu (51 de ani), rulează de astăzi pe ecranele româneşti. Comedia are acelaşi filon ca „Trenul vieţii”: un tip de impostură pe care cineastul o numeşte „pozitivă”. O falsă orchestră a Teatrului Balşoi pretinde că a fost trimisă oficial pentru un concert la Teatrul Châtelet din Paris. E un vechi vis al dirijorului Andrei Filipov (Alexei Guskov), concediat cu 30 de ani în urmă de regimul lui Brejnev, după ce s-a opus concedierii instrumentiştilor evrei. La fel ca evreii deghizaţi în nazişti din „Trenul vieţii”, foştii muzicieni pornesc în răspăr spre Vest. „Ciocnirea civilizaţiilor” e savuroasă. Distribuţia e multiculturală, ca în toate filmele lui Radu Mihăileanu: ruşi, francezi şi români. Mélanie Laurent („Inglourious Basterds”) apare în rolul unei violoniste, alături de François Berleand, Miou Miou, Dimitri Nazarov, Vlad Ivanov, Maria Dinulescu, Ion Sapdaru sau Valentin Teodosiu. Şi actorii ruşi, şi regizorul au avut temeri în legătură cu primirea pe care i-o va face Rusia filmului. „Sincer să fiu, mi-era un pic frică de reacţia publicului rus, pentru că nu puteam evalua cu ce distanţă se vor uita la ei înşişi”, povesteşte Mihăileanu într-un interviu acordat EVZ. „Suntem condamnaţi la umor” Aţi filmat „Concertul” în România, aţi distribuit actori români în mai toate filmele dv. Pe când un film în limba română? Încă nu am subiectul. Eu funcţionez foarte pragmatic, adică subiectul e stăpânul meu, el dă ordine. Până una alta nu am unul cum aveam atunci la „A trăda”, un subiect atât de puternic care să se întâmple în România, să aibă logica lui. Cum sar de la o cultură la alta şi de la o limbă la alta, ar fi foarte logic să mă şi întorc. Într-un fel, mi-e un pic frică, ar trebui să fiu foarte atent la realitatea profundă românească. Aş putea face un film despre epoca în care eram aici, dar realitatea actuală n-o cunosc atât de bine ca unul care trăieşte aici. Anii pe care i-aţi trăit aici, în timpul lui Ceauşescu, ar servi destule subiecte... Ceea ce mă caracterizează pe mine şi ar putea să mă inspire din anii aceia ar fi dialogul dintre tragedie şi umor. Subiecte sunt tone. Avortul, care era o chestie teribilă – am avut prietene care au murit din cauza asta - ar fi o tragedie profundă pe care, în felul nostru românesc, am putea-o transforma în tragicomedie. Sunt o mie de imagini absurde care-mi vin în minte şi pe care oamenii din afară nu le cunosc. Că nu exista căldură, că se tăia electricitatea. Untul se topea în frigider, deschideai fereastra şi era mai cald afară decât în apartament... La teatre, oamenii stăteau în paltoane, iar actorii jucau şi ei cu paltoane, chiar dacă dedesubt aveau costume de epocă. Era tragic şi comic în acelaşi timp. Kafka e un mic copil faţă de ce s-a trăit aici aproape 50 de ani. Sunt dictatura şi umorul inseparabile? Combinaţia aceasta apare în mai toate filmele dv. Pentru mine, da. Nu ştiu dacă în lumea întreagă au mers mână în mână, însă în România şi, în general, în Europa de Est, da. Umorul ca singura metodă de a supravieţui şi de a ne dovedi că nu suntem morţi. Că nu am devenit animalele în care ei încercau să ne transforme cu ajutorul armei lor preferate, frica. Dar nu ştiu dacă în Cambodgia sau alte ţări umorul a fost o armă. Adică, cocktailul ăsta de culturi al României – ţară latină, între o cultură austro-ungară, slavă din Nord, bizantină din Sud, cu popor ţigănesc, evreiesc – face în aşa fel încât suntem condamnaţi la umor. Şi cehii şi ruşii, poate mai puţin bulgarii, au reacţionat ca noi. Dar chinezii, nu ştiu. Depinde de cultura fiecărui popor. Singura reacţie normală la tragedie e umorul, pentru mine. Dar aşa sunt făcut eu, aşa suntem noi, românii, de la Caragiale încoace. „Doar James Bond şi noi am avut Piaţa Roşie numai pentru noi” Sunt câteva cadre din Piaţa Roşie în film care, din câte ştiu, au fost foarte greu de obţinut... De aceea am şi filmat în România, unde am reprodus Moscova, de fapt. Am reuşit să filmăm doar două zile în Piaţa Roşie. Ne-au trebuit şase luni să înţelegem cum funcţionează aprobările şi ce trebuie să facem. Ne-au dat aprobarea pentru o zi, când era finala Champions League la fotbal şi Piaţa Roşie era acoperită cu peluză, iar în mijloc era o minge enormă. Nu putem filma aşa! A trebuit să decalăm, să cerem din nou autorizaţie. În cele din urmă, actorul Alexei Guskov a sunat pe cineva „de sus” şi s-a rezolvat în câteva minute ce n-am reuşit în câteva luni. Din fericire, am filmat doar două zile, câteva săptămâni ar fi fost un chin. În zilele acelea, au tăiat complet accesul turiştilor, ceea ce eu nu ştiam, de aceea filmam ca nebunul, să nu intre vreun turist prin cadru. La ora 12.00, realizasem că nu e nici un turist şi apoi mi s-a explicat că armata şi poliţia au tăiat complet accesul. Eram foarte mândru şi mi-a revenit umorul: „Ia te uită, doar James Bond şi noi am avut Piaţa Roşie numai pentru noi”. Mai e un aspect. Cât eram în comunism, Kremlinul era pentru noi inima răului, de acolo venise dictatura în toată Europa de Est. Să fac o comedie în Piaţa Roşie, după atâţia ani, a fost pentru mine o mare victorie psihologică. Scena grandioasă de la final, aceea a concertului la Paris, a fost cea mai dificilă dintre toate, din câte povesteaţi. De ce? Totul se dezvăluie în finalul acesta, trebuia să aibă un mare impact dramatic. Actorii trebuiau să devină muzicieni şi nu erau, a fost nevoie de trei luni de repetiţii pentru ea şi şase luni pentru el. Au fost şi nişte efecte speciale tehnice destul de complicate pentru Mélanie Laurent, deoarece nu putea mânui vioara ca un violonist. 11 minute şi 20 de secunde în epoca Youtube şi muzică rock nu puteau fi mai puţin alerte decât s-au obişnuit oamenii. Nici tipul de filmare nu putea fi unul de concert de muzică clasică, ci unul cinematografic, ritmat şi modern. M-am uitat la multe filme, filmări TV de la concerte şi într-o zi am găsit ideea: în timpul concertului toate se rezolvă între muzicieni, între ei. Asta mi-a dat soluţia, care e „împotriva” televiziunii: am pus camerele în interiorul orchestrei, ceea ce televiziunea nu poate face şi ceea ce n-a făcut mai nimeni înainte. Am făcut o mie de fotografii ca să înţelegem cum trebuie să filmăm. Acţiunea trebuia apoi gradată şi decupată fix în funcţie de muzică. Era cronometrat totul pe secunde. Şansa e că am un monteur de geniu. Filmarea a fost nebună, a durat cinci zile, cu trei camere. A fost un coşmar pentru toţi. Cât de tare a îngreunat filmările faptul că nu ştiaţi limba rusă? Cât de sigur eraţi pe replicile actorilor? Nu-mi mai e frică de filmele în care se vorbesc limbi pe care nu le ştiu. În „Va, vis et deviens” se vorbeşte în etiopiană, ebraică şi franceză, iar eu nu le vorbesc pe primele două. Eu scriu în franceză, apoi totul e tradus şi când repet cu actorii, îi las să modifice replicile după cum simt ei că ar suna mai bine în limba vorbită. Sunt câteva greşeli de limbă foarte amuzante. Le-aţi experimentat chiar dv. pe unele, ca imigrant? E un personaj, KGB-istul, care crede că vorbeşte foarte bine franceza, dar de fapt vorbeşte foarte tâmpit, la fel cum vorbeam eu când am ajuns în Franţa. Câteodată, foloseam expresii din franceza literară, învăţate la şcoală, iar francezii se prăpădeau de râs şi eu nu ştiam de ce. Pe unele, ca „Je vous baise chaleureusement”, puţin mai vulgare, le-am pus în gura lui. Scoteam expresii din cărţi care nici nu mai existau. El zice „je vais reguler l’addition”, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât vrea el, traduce după capul lui din limba rusă. Sunt o mie de decalaje verbale care m-au amuzat. SPECTACOL „Începem să avem şi noi cam tot ce au americanii” Are cinema-ul european un „handicap” când vine vorba de filmul-spectacol? De entertainment? În principiu, nu are un handicap şi sunt din ce în ce mai multe filme europene de entertainment . În unele ţări asiatice şi în SUA e vorba de limbă, iar filmele care nu sunt în limba engleză intră mai puţin în multiplexuri. Filmul european e un pic „handicapat” din acest punct de vedere. Dar din punct de vedere calitativ şi al bugetelor, nu. Se fac filme şi cu bugete de 30-40 de milioane de euro, deci începem să avem şi noi cam tot ce au americanii, din toate punctele de vedere, efecte speciale etc. Singura piedică e limba, dar asta nu înseamnă că trebuie să facem numai filme în engleză. În America de Sud, filmele mele au intrat toate multiplexurile, în Europa la fel. Mă refeream mai degrabă la percepţie, pentru că cinema-ul european e asociat automat cu filmul de autor. Şi în România, foarte puţini cineaşti fac filme-de genul „Concertului”. O să vină şi asta cu timpul. Fiecare ţară are o caracteristică puternică a sa. În Franţa, de exemplu, domină cinema-ul de autor, care vine pe linia Godard, Truffaut, Resnais, dar treptat s-a diversificat. Azi există Luc Besson, Jean-Pierre Jeunet, Kassovitz. În România, la fel. Cultura ei de bază e un cinema mai realist, social, şi e printre cinematografiile cele mai bune din lume. Eu aş pune-o chiar pe locul întâi, alături de Israel, Iran, Taiwan şi Coreea. Dar, mai mult ca sigur, generaţia Internet, care vede filme din lumea întreagă, va face un cinema mult mai diversificat, fără ca această specificitate românească să nu se piardă, sper. Cinema-ul acesta de mare valoare a lui Cristian Mungiu, Porumboiu, Puiu, Muntean, Mitulescu nu trebuie să se piardă.

Artistul A MURIT! Familia a facut anuntul in urma cu putin timp! Ce tragedie!

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
19:06 Președintele Parlamentului European A FĂCUT ANUNȚUL așteptat. Kovesi nici NU ȘTIE ce o așteaptă 16:25 Cerere HALUCINTANTĂ în CAZUL Kovesi. „Să-i RETRAGEM CETĂȚENIA!” 15:30 Kovesi este devastată. SEMNAL NEGRU de la Bruxelles. N-a fost niciodată în cărţi. Breaking news 13:24 Lazăr A CEDAT NEVOS după aroganţa lui Toader. Este CEL MAI DUR ATAC în direcţia ministrului Justiţiei 11:50 Ultima LOVITURĂ pentru KOVESI! PLÂNGERE PENALĂ de la fosta ȘEFĂ a DIICOT, Alina BICA 11:39 Kovesi, AGENT SECRET. Ce scrisoare a primit DRAGNEA: „Nu mai este un SECRET” Breaking news 11:19 Aroganţa lui Toader: I-A DAT BOMBA lui Lazăr chiar pe terenul lui. SĂGEŢI PENTRU CSM şi explicaţii pentru Timmermans. Breaking news 10:30 Kovesi ŞI CEL MAI MARE ABUZ din mandatul la DNA. Cine sunt „MÂNJIŢII DE PE LISTA NEAGRĂ”. Breaking news în Justiţie 18:16 BREAKING NEWS. DEZASTRU pentru KOVESI! Îi FUGE PĂMÂNTUL DE SUB PICIOARE... PRIMELE REZULTATE în procesul de selecție pentru Parchetul European 17:24 Kovesi LOVEȘTE DUR la Bruxelles. Instituțiile europene AU FOST ALERTATE 13:49 Kovesi ARE UN PLAN ASCUNS şi elaborat, cu PUNCT FINAL la Cotroceni. Cine s-ar fi gândit? Breaking news 09:16 Tudose A DEVOALAT MAREA MANEVRĂ de pe axa Dragnea-Toader. CE SE SCHIMBĂ LA DNA? Breaking news 22:49 KOVESI, MITRALIATĂ cu SENTINȚE DEFAVORABILE. Mihaela Iorga Moraru, CONCEDIATĂ ILEGAL! 22:34 „În dosar apare şi numele lui Ţiriac” Breaking news în România. MAI MULTE NUME GRELE sunt implicate 19:42 Date importante din „Dosarul penal Kovesi”. Avionul pentru Popa a costat 130.500 euro, spune Parchetul General 11:59 Să fie acesta SFÂRȘITUL pentru KOVESI? Va fi ANCHETATĂ de CEL MAI MARE DUȘMAN. Cândva a DAT-O AFARĂ, acum s-a întors roata 16:18 BREAKING NEWS. Ce LOVITURĂ pentru KOVESI!... A venit de unde se AȘTEPTA MAI PUȚIN 16:14 BREAKING NEWS: Laura Codruța Kovesi este DĂRÂMATĂ! Chris Terhes, despre candidatura lui Kovesi: Nu este eligibilă! 12:57 VINE APOCALIPSA pentru Dragnea: PSD, în CĂDERE liberă din cauza lui Kovesi! Dezvăluiri în „Telefonul de la ora 9”