Veaceslav Surkov, consilierul și ideologul lui Vladimir Putin, a lansat, așa cum o face periodic, un material în care anunță perenitatea Putinismului, ca doctrină, și noua ideologie de export a Rusiei, într-un material publicat în Novaya Gazeta.
Autorul conceptului de democrație suverană, democrație gestionată de conducător, și a făcut periodic panegirice la adresa lui Putin, a produs și acum o colecție de laude și preamăriri publice, obligatorie, probabil, pentru a-și consolida poziția. Tot el, autorul ideii de război non-liniar – versiunea rusă a războiului hibrid - descrisă public cu câteva zile înainte de anexarea Crimeii, sub pseudonim, într-o poveste distropică a lumii de mâine, a vorbit astăzi despre forța de export a ideilor și modelului lui Vladimir Putin. De la apariția materialului, în februarie, nu s-a întâmplat nimic public, dar aparițiile lui Surkov sunt urmărite cu atenție și ele anunță eternizarea puterii lui Putin.
Motivul articolului pleacă de la dezbaterea succesiunii lui Putin, o altă formă de a deturna atenția publică și a introduce în spațiul public teme ce vizează un viitor îndepărtat, care nu sunt reflectarea elementelor imediate ale preocupărilor cetățenilor ruși, din contra, sunt menite să acopere aceste preocupări pentru ziua de mâine. Totuși articolul nu e mai puțin interesant prin prisma referirilor pe care le face. Mai întâi e de remarcat marcarea victoriilor Putinismului: Rusia a recâștigat statutul de mare putere – și acest lucru era inerent, pentru că e prea mare și are prea multe arme atomice, de aceea e legitimă reunirea teritoriilor locuite de oameni legate de o moștenire comună, un rol care a fost lăsat Rusiei de istoria lumii. Deci nu contează dreptul internațional, angajamente sau orice reglementări, pentru că Rusia a cuprinsă de mesianismul suprem al rolului unic, de excepționalismul reunirii tuturor teritoriilor locuite de ruși, rusofoni și compatrioți. Expansionismul, imperialismul, utilizarea forței armate pentru a modifica frontierele în spațiul pot-sovietic sunt expresia destinului istoric al Rusiei și a rolului său de superputere inerent dimensiunii sale geografice și numărului de arme atomice.
Surkov explică și sistemul intern al Rusiei, autoritarismul și sistemul represiv de conducere, legat implacabil de conducătorul suprem, Vladimir Putin. Doctrina creată reprezintă un complex de idei, ideologia putinistă, care e ideologia viitorului și are „un potențial enorm de export”. La baza modelului este globalizarea lumii după modelul Putin stabilit în Rusia, prin care elitele se îmbogățesc și păstrează puterea prin represiune internă în creștere, își proclamă dreptul de a utiliza forța pentru a dobândi noi teritorii pe seama altor state suverane, în timp ce puterea militară și de poliție sunt obligatorii pentru un asemenea sistem, fiind puteri „vitale și decisive”, după Surkov.
Abordarea lui Surkov explică de ce economia în cădere și investițiile străine directe marginale care afectează creșterea nu au împiedicat, totuși, programul masiv de modernizare militară și finanțarea aventurilor militariste externe, finanțarea comenzilor militare private de către GRU, totul pe seama sănătății, educației și prosperității cetățenilor. Mai mult, Surkov își bate joc de „clasa comercianților” care văd afacerile militare drept inferioare priorităților comerțului, dar și de liberali, care „au o filosofie ce neagă orice are de a face cu poliția sau controlul, inspecția și limitările” de orice fel.
Proiectul Rusiei actuale și a viitorului sub putinism – deși Putin, însuși, nu e văzut ca etern, ci poate pleca în 2024 – este o formă rusă a absolutismului lui Ludovic al 14-lea, o formă de monarhie unipersonală modernă, de factură rusă, în care totul e subordonat statului, care e personificat de conducătorul său, azi Putin. Surkov susține că „ramurile puterii sunt legate de personalitatea liderului. Împreună sau separate nu au valoare în sine, ci doar în măsura în care sunt conectat cu liderul.”
Putinismul, în descrierea lui Surkov, „asigură supraviețuirea și creșterea națiunii ruse, nu doar în următorii ani, ci pentru decenii, ba foarte probabil pentru secolele care vin”, își continuă delirul grandomanic ideologul regimului Putin. Expansionism, revisionism, politici revanșarde, grandomanie și politici imperiale post-sovietice, ingerința în treburile interne ale altor state și alterarea alegerilor, războaie informaționale și capturarea minților liderilor și publicului pentru a-l dirija în direcția montării sistemelor de tip putinist peste tot în lume, aceasta e aspirația mărturisită de către Veaceslav Surkov în început de an 2019.
„Rusia interferează și se bagă în creierele străinilor și ei nu știu ce să facă cu propria lor conștiință alterată”, susține Surkov. Iată formula de „câștigare a minților și sufletelor” occidentalilor decadenți și fără apărare pe care o propune Rusia lui Putin. Pentru cei care relativizează statul de drept, democrația și drepturile omului, ar fi bine să se pregătească de adevărata ideologie proiectată de Kremlin prin instrumentele războiului informațional asupra societăților deschise occidentale și chiar să recunoască elementele statului cleptocratic, corupt și controlat pe care-l propune Putin ca model al globalizării și element de export marca rusă după comunism. Pentru că acțiunea de influențare și modelare a început deja de aproape un deceniu.
Evident, în cazul Rusiei lui Putin, elitele conduc statul - unul ordonat, nu ca-n democrația devenită anarhică și dominată de stânga progresistă al drepturilor oricui, numai a majorității nu - dar „aceste elite au aceleași interese cu poporul”. Întărirea puterii și a verticalei autoritare, pornirile expansioniste, atingerea scopului gradorii geopolitice, impulsurile sociale conservatoare, toate ar fi doleanțele rușilor, și trebuie să devină doleanțele tuturor popoarelor și națiunilor.
Evident că Occidentul nu e mai bun decât Rusia, pe care o blamează. E mai puțin cinstit și onest în legătură cu propriile oligarhii și puteri care manipulează politicile, iar creșterea populismului se bazează pe mania oamenilor care văd diferențele între visele Occidentului și realitățile urâte ale vieții de zi cu zi. Deci lupta cu Vestul și schimbarea lui e o chestiune de timp, de simplă recunoaștere de către cetățeni a realităților, de atac asupra minții acestora și de schimbare a abordărilor pentru ca putinismul de export să devină ideologie globală, care să înlocuiască salvator liberal democrația prezentului.